Fiji, oraşe coloniale şi temple impresionante

Una dintre cele mai importante zone turistice din Fiji, urbea îşi desfăşoară activitatea cu precădere în jurul străzii centrale. De-a dreapta şi de-a stânga arterei întâlneşti tot felul de magazine, cu marfă care mai de care mai ieftină, birourile unor agenţii de turism şi foarte multe restaurante.Majoritatea „mâncătoriilor" au specific indian, chinezesc, thailandez sau italian. Evident că orice bistro cu bucătărie europeană prezintă preţuri de două ori mai mari decât tavernele cu profil oriental. La capătul drumului, în zona cu tarabe şi chioşcuri unde se vând „mărfuri mărunte", am dat peste cel mai important templu hindus din ţară:celebrul Sri Siva Subramaniya. O construcţie aerisită, realizată cu mult lemn, pictat în culori dintre cele mai vii.M-am descălţat în dreptul porţii şi am păşit în curte, admirând veşmintele vaporoase ale femeilor însemnate misterios în centrul frunţii cu vermillon.Cu mazărea de la templu la piscinăÎn timp ce mă aflam pe terasa lăcaşului de cult nu mai încetam să mă minunez de zeii cu cap de elefant, bot de maimuţă, coadă de păun. Başca un număr impresionant de mâini şi picioare ori chiar mai multe capete pe un singur trup. De câte ori intru într-un templu hindus sunt sedus de panteonul acestei religii. Şi cum mă zgâiam eu aşa, ca viţelul... la scenele din „Vede" pictate pe tavanele templului, m-am trezit abordat de o tânără de origine indiană. Familia sa venise cu ofrande. Mi-a zâmbit şi mi-a făcut semn să-i arăt palma. I-am întins mâna stângă. Apoi mi-am amintit că-n multe culturi a primi mâncarea cu stânga este o ofensă gravă şi m-am grăbit să bag dreapta-n faţă! Fata începuse să-mi toarne-n palmă, aşa că primele boabe verzi (probabil de mazăre) s-au prăvălit pe asfalt. „Ce talent ai când le sari din lac în puţ, Cipriane!", m-am boscorodit în sinea mea.Puţin stânjenit, am molfăit repede restul de boabe tari, ce musteau de untură, şi le-am înghesuit în stomac peste ananasul delicios consumat cu doar 10 minute în urmă. Întrucât am fost binecuvântat şi cu o a doua porţie, am mulţumit din răsputeri, m-am întors chipurile să filmez o statuie şi, într-un moment general de neatenţie, am vârât boabele în buzunarul de la bermude.Evident că peste o oră, în timp ce mă lăfăiam la piscină în compania a două tinere australience cu mutriţă de Kilye Minogue, m-am trezit înconjurat de măzăriche plutitoare. M-or fi crezut că provine din buzunar?Fijienii, prietenoşi şi binevoitoriDin Nadi am luat o maşină către Suva, capitala statului Fiji, aflată la doar 197 de kilometri depărtare, pe care i-am parcurs pe Drumul Reginei. Oraşul se întinde pe o peninsulă deluroasă, fiind bătut de vânturi în zona golfului Laucala şi aglomerându-se în zona Lami, unde se află portul şi suburbia Walu. Munţii din spate, tapetaţi cu junglă deasă, nu sunt mai înalţi de 1.200 de metri, însă ajută la acumularea unei umezeli destul de greu de suportat de un turist.Fijienii iau duminica în serios. Populaţia indigenă este profund religioasă, iar de asta mi-am dat seama în catedrala albă din Suva, construită în stilgotic, unde localnicii intonau plini de entuziasm un imn de slavă. Fijienii sunt extrem de prietenoşi şi binevoitori. Se trezesc de dimineaţă urându-şi „bula!" (sănătate!), se salută între ei cu „bula!" şi tot un „bula!" zdravăn le urează şi turiştilor.De la hotelul meu am ajuns repede în inima comercială a oraşului, care se regăseşte pe străduţele întortocheate de lângă Nubukalou Creek. Dar cele mai interesante clădiri, restaurante şi puncte de atracţie sunt de-a lungul arterei Victoria Parade. În weekend, localnicii se distrează mergând la film, iar apoi iau cu asalt barurile, unde pierd vremea până dimineaţa. Filmele de la Bollywood şi, mai rar, cele de la Hollywood sunt la mare preţ în Village 6 Cinemas, un centru comercial cu cinematografe şi săli de jocuri.La intersecţia dintre Victoria Parade, Renwick Road, Thomson şi Central Street, în mijlocul unui trafic infernal, se formează o insulă micuţă de verdeaţă, cunoscută sub numele de Triunghi. În anii 1800, locul respectiv era o lagună alimentată de un izvor care curgea de-a lungul actualei străzi Pratt. O piatră marchează momentul când Suva a devenit capitală, dar şi sosirea primilor misionari şi transformarea insulei Fiji în colonie.Puţin mai departe, pe podul care trece peste Nubukalou Creek, am văzut un semn care avertiza că peştele pescuit în apele murdare de dedesubt nu e bun de mâncat. Oricât de foame ţi-ar fi fost, mirosul greoi nu te-ar fi lăsat să arunci undiţa într-un astfel de loc.