Conacul de la Măgurele care l-a inspirat pe Mihai Eminescu
La doar câțiva kilometri de București, în orașul Măgurele, se află o clădire monument istoric ridicată în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Puțin cunoscut astăzi, imobilul a atras în vremuri de demult nume din înalta societate a epocii.
Cum ajunge moșia de la Măgurele în posesia boierului Oteteleșanu
Din însemnările scriitorului Ioan Slavici aflăm cum domnița Ilinca, fiica lui Nicolae Pătrașcu Voievod, în urma căsătoriei cu fiul lui Stroe Leurdeanu, a locuit împreună cu acesta la moșia din Măgurele. Rămasă văduvă în 1658, după ce Mihnea al III-lea îi ucide soțul, aceasta continuă să trăiască aici până la moartea sa, în 1668. Ulterior moșia este luată în stăpânire de către Leon Vodă, care i-o oferă Elenei Cantacuzino. Cu trecerea timpului moșia va fi împărțită, o parte din aceasta intrând în posesia boierului Ioan Oteteleșanu, care va ridica aici conacul ce îi poartă numele.
Biserica de pe domeniul Oteteleșenilor
Alături de conac, pe moșie a fost ridicată și biserica "Sfinții Împărați Constantin și Elena", edificiu de cult aflat astăzi pe strada Milcov, la numărul 2. Construită între 1851-1853, ctitoria lui Ioan și a Elenei Oteteleșanu a fost pictată în interior de marele Gheorghe Tăttărescu.
Petrecerile Oteteleșenilor l-au avut printre invitați și pe regele Carol I
Familia Oteteleșanu era cunoscută în epocă pentru seratele pe care le organiza. Evenimentele, ce strângeau împreună oameni din înalta societate a vremii, au devenit în scurt timp celebre. În 1876, la petrecerea de Revelion organizată la conac a participat inclusiv regele Carol I. Încântat de experiență, regele va institui ulterior tradiția unui bal de Anul Nou la Palatul Regal.
Soarta conacului respectă dorințele proprietarilor
În 1876 boierul donează prin testament toată averea, cu dorința ca în reședință sa să se înființeze un "institut de fete românce cărora li se va da o creștere și educație de bune nume de familie, fără pretenție sau lux". După moartea soției sale, Elena Oteteleșanu, în decembrie 1888, administratorul averii devine Ioan Kalinderu. Acesta s-a ocupat de restaurarea conacului, iar în 1893 donează clădirea, împreună cu restul averii familiei Oteteleșanu, Academiei Române.
Dorința foștilor proprietari este îndeplinită, iar în 1894 este inaugurat în conac un Institut de studii. Prima serie de fete care a învățat aici a avut în componență 15 eleve, directorul noii instituții fiind nimeni altul decât scriitorul Ioan Slavici. Anul următor aduce o altă serie de 15 eleve, iar în 1898, deoarece conacul devenise neîncăpător, s-au ridicat lângă acesta alte două construcții.
Elevele aveau parte aici de o pregătire aleasă. Acestea urmau cursuri de botanică, chimie, zoologie, filozofie, psihologie, igienă și nu în ultimul rând de estetică. Pe lângă partea teoretică elevele lucrau cu rândul, săptămânal, la bucătărie, erau învățate să coasă și să aibă grijă de gospodărie (de la grădinărit la îngrijirea animalelor).
Parcul care l-a inspirat pe Mihai Eminescu
Tot din scrierile lui Ioan Slavici aflăm despre vizitele poetului în grădina ce înconjura conacul, lacul de aici fiind doar una dintre sursele de inspirație pentru binecunoscutele poezii eminesciene. Grădina conacului l-a avut ca peisagist, în 1845, pe Karl Meyer. Parcul, așa cum îl găsim astăzi, a fost reamenajat în 1945. În prezent, aici pot fi văzute bustul poetului, sculptat în 1950 de către Mihai Onofrei și amplasat pe locul unde se presupune că poposeau Mihai Eminescu și Ioan Slavici în timpul plimbărilor de la final de săptămână, precum și "chioșcul lui Eminescu".
Istoria imobilului după cel de-al Doilea Război Mondial
În perioada 1945-1950 conacului i s-au adus modificări pentru a corespunde noii funcțiuni, de sediu al Institutului de Fizică Atomică, o parte dintre elementele arhitecturale fiind îndepărtate. Clădirea a fost afectată de cutremurele din anii 1977, 1986 și 1990, intrând ulterior într-un proces continuu de degradare.
Conacul, cunoscut sub denumirea de "Blocul M" (nume pe care îl primește după desființarea școlii de fete, la scurt timp după cel de-al Doilea Război Mondial), se află în prezent în administrarea Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor.
Aflat printre imobilele de patrimoniu cu o soartă fericită, fostul conac a beneficiat în ultimii ani de o serie de lucrări de reabilitare și consolidare. Clădirea urmează să devină sediu pentru Centrul de Studii Avansate de Fizică ale cărui activități vor fi destinate în principal instruirii tinerilor cercetători proveniți din regiuni defavorizate ale lumii, din țări ale fostei URSS sau din țări balcanice precum Albania, Macedonia sau Serbia.
