Capri – O destinaţie antică

Situată în Marea Tireniană, la extremitatea sudică a Golfului Napoli, insula Capri atrage vizitatori încă din antichitate. De la împăraţii romani şi până la vedetele din prezent, toţi au fost chemaţi de peisajele exotice ale insulei.

Accesibilitate

Pe insulă se poate ajunge cu feribotul din Napoli (37km) sau din Sorrento (19km). Cele mai bune perioade de vizitare sunt primăvara şi toamna deoarece pe timpul verii insula se poate aglomera destul de mult. Cel mai important oraş este Capri, aflat în partea estică a insulei şi este deservit de două porturi:Marina Grande în nord (aici acostează cele mai multe ambarcaţiuni) şi Marina Piccola în sud. Pe platoul ce domină partea apuseană a insulei se află pitorescul sat Anacapri, la care se poate ajunge cu funicularul sau cu autobuzul din oraşul Capri.

Click aici pentru mai multe foto

Colonie greacă

Primele dovezi ce confirmă faptul că insula a fost locuită încă din preistorie au fost găsite chiar de către romani. Suetonius descrie interesul pe care Augustus l-a manifestat faţă de oasele animalelor preistorice şi de unelte de piatră descoperite în timpul săpăturilor pentru fundaţia vilei sale. Împăratul a expus relicvele în curtea noii sale vile.

Înaine de romani, grecii au stăpânit insula, ca şi întreaga regiune, unde au întemeiat coloniile Cumae, Ischia şi Neapolis. De altfel, până când a devenit domeniu imperial, Capri a fost din punct de vedere administrativ un domeniu al Neapolisului. Treptele Feniciene, care unesc Anacapri cu oraşul Capri, au fost cel mai probabil construite de greci şi nu de fenicieni, neexistând nicio atestare concretă a prezenţei celor din urmă pe insulă.

Tiberius şi Villa Jovis

Cel mai cunoscut rezident al insulei din antichitate este împăratul Tiberius (14-37 d.Hr.) care a trăit în Capri ultimii zece ani din viaţă. Temându-se de intrigile politice de la Roma, el şi-a construit aici nu mai puţin de 12 vile, dintre care Villa Jovis a fost cea mai grandioasă şi cea care se păstrează cel ma bine în prezent.

Situată în extremitatea nord-estică a insulei, la o altitudine de 334m, Villa Jovis era foarte bine apărată. Fiind o adevărată reşedinţă imperială, ea se întindea pe o suprafaţă de aprox. 7000m² şi pe mai multe terase (diferenţa de nivel dintre prima şi ultima este de 40m). Astăzi se poate ajunge la vila lui Tiberius doar pe jos, după un urcuş de 2km din oraşul Capri.

Suetonius relatează viaţa desfrânată pe care împăratul roman o ducea aici, însă istoricii contemporani sunt de părere că acestea au fost doar poveşti menite să-l pună într-o lumină proastă pe Tiberius.

După moartea împăratului, se pare că singurul personaj imperial care a mai trăit pe insulă a fost Lucilla, sora şi soţia împăratului Commodus, care a exilat-o pe acesta în Capri în 182, după ce a complotat împotriva lui. Lucilla a murit în acelaşi an, asasinată la ordinele fratelui său.

Ţinta piraţilor magrebieni

Chiar şi în vremurile imperiale, Capri nu a beneficiat de drepturi civice, iar după căderea Imperiului a reintrat sub jurisdicţia Neapolisului. În anul 866, împăratul Ludovic II (844-875) a acordat insula oraşului Amalfi, care prin legăturile sale cu Mediterana de est a adus în Capri influenţe bizantine şi islamice în artă.

Secolul XVI a fost o perioadă extrem de turbulentă pentru mica insulă, care a fost atacată în repetate rânduri de piraţii din Magreb. Din această epocă datează fortificaţiile ale căror rămăşiţe se pot vedea astăzi. Pericolul venit din partea piraţilor nu a dispărut decât în 1830, odată cu cucerirea Algerului de către francezi.

După ce a trecut prin mâinile englezilor şi a francezilor în timpul Războaielor Napoleoniene, Capri revine în 1813 sub stăpânirea Regatului Celor Două Sicilii.

Grota Albastră

În 1826, pictorul şi scriitorul german August Kopisch redescoperă întâmplător Grota Albastră, în timp ce înota pe malul nordic al insulei. Statuetele romane găsite în grotă arată faptul că aceasta era cunoscută în atichitate, însă cu timpul a fost uitată.

Culoarea deosbită a grotei este rezultatul unui joc interesant de lumini. La prima vedere, unica sursă de lumină este o mică deschidere în perete, de aproximativ 1, 5m, însă lumina pare să vină din apă. O a doua deschidere mai mare, subacvatică, este principala sursă de lumină şi care oferă culoarea albastră specifică. Pentru a se putea observa efectul, peştera trebuie vizitată în zilele însorite.

La Grota Albastră se poate ajunge fie cu vaporaşe din Marina Grande, fie cu autobuzul sau taxiul din Anacapri. Odată ajunşi în faţa intrării, turiştii sunt transferaţi în nişte bărcuţe cu vâsle, singurele care pot intra în grotă prin mica deschidere de la suprafaţă.

Începând cu a doua jumătate a secolului XIX personaje precum Friederich Alfred Krupp, Maxim Gorki, Norman Douglas sau Axel Munthe au cumpărat sau construit vile pe insulă. Tradiţia continuă şi în prezent, Mariah Carey fiind proprietara unei vile de pe insulă. De asemenea, mulţi scriitori impresionaţi de atmosfera insulei şi-au fixat aici scenele din romane.

Anacapri

Numele Anacapri este o mărturie a trecutului grecesc:prefixul anaînseamnă „deasupra” în greaca veche, satul fiind situat la o înălţime de 275m peste nivelul mării. Străduţele înguste şi casele albe aduc aminte de insulele greceşti din Marea Egee.

Cele mai căutate atracţii sunt Villa San Michele, construită de Axel Munthe pe locul unei vile datând din vremea lui Tiberius, şi Monte Solaro, ce oferă panorame spre restul insulei şi chiar spre Napoli şi Sorrento. Accesul pe munte se face cu telescaunul. De asemenea, la 3km de sat se află farul istoric Punta Carena.

Oraşul Capri

Oraşul Capri este primul contact al turistului cu insula şi locul unde se găsesc majoritatea restaurantelor şi unităţilor de cazare. Destinaţiile din jurul oraşului sunt:Villa Jovis, Via Krupp (o potecă şerpuită amenajată de industriaşul german), stâncile Faraglioni ce se înalţă spectaculos din mijlocul mării, mănăstirea Certosa di San Giacomo şi recent restauratele vile Lysis şi Malaparte construite la începutul secolului XX.

Cele două porturi, Marina Grande şi Marina Piccola sunt ideale pentru a lua masa într-un cadru tipic mediteranean, fructele de mare fiind o specialitate a insulei.