Biserica Sf. Nicolae din Govora – un tezaur al artei lemnului

Răspândite în toată România, ascunse printre coline și livezi, bisericuțele de lemn aduc bucurie nu doar pelerinilor, ci și oricărui căutător de frumos. Pătrundem cu respect în aceste locașuri sacre, admirăm împreună arta veche, naivă, sculpturile și frescele uitate din alt timp, de credință și legendă. Cu aceste gânduri umblăm pe Ruta Bisericilor de lemn – sanctuare de meșteșug și credință propuse de programul cultural România Atractivă.

Aici, pe drumul ce șerpuiește prin Valea Oltului, în mijlocul unui peisaj ce îmbină armonios natura cu tradiția, se află o bijuterie arhitecturală de o frumusețe rară – Biserica Sfântul Nicolae din satul Govora. Deși modestă ca dimensiuni, această biserică impresionează prin simplitatea sa, fiind o adevărată capodoperă a artei lemnului.

Călătoria către acest lăcaș de cult este în sine un drum inițiatic prin tradițiile și măiestria artizanilor români. Pornind din Horezu, patria ceramicii oltenești, până în Govora, vei descoperi arta țesătorilor, priceperea dulgherilor și meșteșugul constructorilor de biserici din lemn. Această regiune este un adevărat muzeu viu, unde fiecare obiect și fiecare edificiu poartă amprenta unor veacuri de istorie și credință.

Cum „călătoreau” bisericile de odinioară?

Se spune că înainte de a se așeza definitiv în Govora, Biserica Sfântul Nicolae ar fi fost o clădire călătoare. Conform tradiției, a fost adusă din satul Gurișoara, probabil înainte de 1837-1839, când i s-a refăcut iconostasul și cel mai probabil fusese construită cu cel puțin 100 de ani în urmă. Unii specialiști indică aducerea bisericii din satul Genuneni în anul 1804, în timp ce localnicii susțin aducerea ei din Gurișoara în anul 1813.

Vechimea sa exactă rămâne un mister, dar ceea ce nu poate fi pus la îndoială sunt rezistența și rafinamentul cu care a fost construită. Grinzile groase de stejar, îmbinate cu măiestrie, și bolta elegantă din scânduri curbate sunt mărturii ale priceperii dulgherilor de altădată. Soclul din pietre de râu despicate oferă stabilitate și un farmec rustic, integrând perfect biserica în peisajul natural.

Ce înseamnă că o biserică poate fi călătoare? Biserica Sfântul Nicolae din Govora nu este deosebită prin acest element de multe dintre bisericile de lemn din cadrul Subcarpaților din zona Țării Românești. Practica strămutării bisericilor de lemn era una frecventă din Evul Mediu și până spre începutul secolului XX. Ca urmare a unor evenimente (cutremure, inundații, incendii, invazii armate etc), comunitățile își schimbau adesea vatra satului și de multe ori luau cu ele și biserica. Există, în schimb, și mărturii când biserici au fost strămutate din comunități aflate pe cale de dispariție în sate mult mai prospere, ba chiar vânzări de biserici de lemn – sunt documentate exemple de sate care au prosperat, și-au construit biserici mai mari de zidărie și au vândut sau donat vechea și mica biserică de lemn unui sat învecinat care nu avea lăcaș de cult.

Revenind la Biserica Sfântul Nicolae din Govora, dincolo de arhitectura sa impresionantă, aceasta ascunde un tezaur artistic de mare valoare. Pictura postbizantină ce împodobește interiorul lăcașului este o veritabilă operă de artă. Ușile împărătești înfățișează chipurile solemne ale Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, iar icoanele tâmplei sunt înnobilate cu medalioane reprezentând apostolii și profeții Vechiului Testament. Această atmosferă de sacralitate te face să simți că nu ești niciodată singur în interiorul său, ci înconjurat de spirite protectoare.

Particularități arhitecturale

Biserica Sfântul Nicolae se distinge printr-o construcție autentică din lemn de stejar, îmbinată în „coadă de rândunică”, o tehnică tradițională ce asigură durabilitatea clădirii. Forma sa de navă este tipică bisericilor de lemn din România, având pronaos, naos și altar. Deasupra pronaosului se înalță o turlă octogonală, iar pridvorul deschis, susținut de șase stâlpi sculptați, este împodobit cu arcade ce poartă simbolul coarnelor de berbec – un omagiu adus îndeletnicirii ctitorilor săi, oieritul.

În exterior, privind cu atenție, se pot observa detaliile numerotării bârnelor pentru a fi strămutată. Această numerotare ajuta constructorii la demontarea și remontarea lăcașului pe noul amplasament.

Experiențe unice în împrejurimi

După vizitarea bisericii, călătoria ta spirituală și culturală poate continua spre alte locuri deosebite din zonă. Stațiunea Băile Govora, cu aerul său curat și apele minerale cu proprietăți terapeutice, este o destinație ideală pentru relaxare și refacere. De asemenea, poți explora Salinele Ocnele Mari, o minune naturală cu un microclimat benefic sănătății. Iar dacă îți dorești să îți încânți privirea cu peisaje spectaculoase, Transalpina – cunoscută și sub numele de „Drumul Regelui” – îți oferă priveliști de neuitat asupra munților și văilor românești.

Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Govora este mai mult decât un simplu lăcaș de cult – este o mărturie a geniului meșteșugăresc românesc, un loc încărcat de istorie și spiritualitate. O vizită aici nu este doar un popas turistic, căci, deși este monument istoric, nu sunt atât de mulți turiști care îi calcă pragul, ci mai degrabă o incursiune în inima tradițiilor românești, unde fiecare detaliu arhitectural și fiecare pictură îți spune o poveste despre credință, artă și identitate. Dacă ai ocazia să treci prin această zonă, nu rata șansa de a descoperi această comoară ascunsă a patrimoniului românesc.

Textul a fost publicat în numărul 279 al revistei „Historia”(revista:279), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 aprilie - 14 mai, și în format digital pe platforma paydemic.