⬆

Belgrad - între istorie, cultură şi petreceri balcanice

Orice circuit turistic în Balcani pune oraşul Belgrad în postura de oraş de tranzit. Puţini sunt însă cei care îşi rezervă timp pentru a explora străzile încărcate de istorie, a se lăsa cuprinşi de ritmurile vii ale muzicii care inundă kafanele seara şi a interacţiona cu localnicii. Un motiv ar fi că, deşi o ţară vecină, prea puţine se cunosc în România despre atracţiile Serbiei.

Poate o să vă surprindă, însă dacă vă decideţi să mergeţi în Serbia, să nu vă aşteptaţi să găsiţi cu uşurinţă un ghid turistic al acesteia pe piaţa românească pentru că, probabil, nu este în pas cu moda să vizitezi o ţară atât de puţin exotică. Totuşi Serbia în general şi Belgradul în special au un farmec al lor care le distinge de alte atracţii turistice. În rândurile care vor urma, voi încerca să ofer o sursă alternativă de informare tuturor celor care doresc să viziteze Belgradul şi voi încerca să promovez ideea unui oraş ce merită să devină o destinaţie turistică pentru toţi românii. Un city break la Belgrad poate fi cea mai bună idee când vă planificaţi o escapadă de pe meleagurile româneşti pentru că puteţi avea parte de activităţi variate pentru toate gusturile (atât ale celor avizi de cultură şi istorie, cât şi ale celor dornici de petreceri balcanice), mai ales că nu presupune costuri mari.

Date generale

Belgradul se bucură de o poziţie geografică privilegiată. Este situat la confluenţa dintre râul Sava şi Dunăre, acolo unde Câmpia Panonică întâlneşte Balcanii. Poziţia strategică a determinat şi o istorie tumultuoasa, oraşul fiind asediat de peste 40 de ori. În acelaşi timp, arhitectura interbelică este dominată de art-nouveau, precum şi de alte stiluri care-i conferă un caracter eclectic. Interesantă este şi arhitectura din perioada comunistă, diferită de cea de la Bucureşti, poate chiar un pic mai brutală. De menţionat că o serie de clădiri comuniste belgrădene sunt fotografiate adesea de amatorii de Science Fiction, existând şi o serie de recomandări în acest sens. Din punct de vedere administrativ, capitala fostei Iugoslavii are statutul de unitate teritorială separată de Serbia, beneficiind de un guvern autonom. Actualmente, aproximativ un sfert din populaţia ţării locuieşte aici.

Scurt istoric

Numele de “oraşul alb”, dat de greci, a fost tradus în limba slavă odată cu aşezarea primelor triburi ale acestei populaţii, la sud de Dunăre. Treptat, oraşul a fost populat de sârbii albi proveniţi din zona situată la est de râul Elba şi care au reuşit să asimileze o parte din populaţia locală a Peninsulei Balcanice. În perioada Evului Mediu, oraşul a fost stăpânit succesiv de bizantini, franci, bulgari, unguri şi sârbi.

Un rol important i-a fost atribuit cetăţii în timpul expansiunii otomane. Aşa cum vom vedea în continuare, el a devenit un factor cheie al pătrunderii armatelor otomane dinspre Peninsula Balcanică spre Europa Centrală. Devenit capitală a Serbiei moderne după o perioadă în care s-a aflat sub suveranitate habsburgică şi otomană, Belgradul începe să se remarce încă din secolul al XIX-lea drept o importantă capitală a Europei de Est. Puternic afectat de Primul Război Mondial şi reunificat cu suburbia Zemun, oraşul devine capitală a Regatului Sârbilor Croaţilor şi Slovenilor (mai târziu Regatul Iugoslaviei 1918-1941).

Nici Al Doilea Război Mondial nu a trecut fără a lăsa cicatrici adânci oraşului, acesta fiind bombardat atât de puterile Axei (6 aprilie 1941) cât şi de puterile aliate (16 aprilie 1944). După sfârşitul războiului, oraşul a devenit capitală a Iugoslaviei comuniste, un rol important avându-l prima conferinţă a statelor Mişcării de Nealiniere (1-6 septembrie 1961). Arhitectul noului stat iugoslav, Iosip Broz Tito, împreună cu preşedintele Nasser al Egiptului şi Jawaharlal Nehru, primul ministru al Indiei, au iniţiat această mişcare care urmărea realizarea unui bloc al statelor neutre pe parcursul Războiului Rece.

Căderea comunismului a determinat o serie de noi provocări pentru oraş, începând cu mişcările studenţeşti de la începutul anilor ‘90 şi continuând cu sângeroasele războaie civile, embargoul economic şi bombardamentele NATO din 1999.

Belgradul ieri şi astăzi

Astăzi, Belgradul reintră în circuitul marilor capitale europene. Primul aspect care te încântă la Belgrad sunt oamenii. Un mit care pentru noi s-a dovedit a fi realitate este că aici prietenia sârbo-română pare încă să funcţioneze. Prefer să evit să vorbesc despre politică şi relaţiile la nivel înalt dintre cele două state, pentru că nu acesta este scopul articolului. La nivelul populaţiei de rând însă, Belgradul se numără printre puţinele oraşe în care am întâlnit oameni entuziasmaţi de ideea că suntem români şi că le vizităm ţara. Prietenoşi, calzi şi foarte deschişi, majoritatea cunosc engleza foarte bine. Nu au lipsit exclamaţiile de tipul: „Aaa Romania?! Our good neighbor“. Ba am primit şi mici cadouri: ciocolăţele, dedicaţii muzicale şi o plimbare gratuită cu transportul în comun (pentru că nu ni s-au acceptat banii de bilete de către şoferul de autobuz).

Un tur prin centrul oraşului ar trebui să înceapă cu strada Knez Mihaila, un soi de “Lipscani” al sârbilor. Atât strada principală, cât şi zonele adiacente cuprind spaţii comerciale diverse precum: magazine, restaurante, pub-uri studenţeşti, dar şi sedii ale unor instituţii şi şcoli superioare. Dintre acestea se remarcă sediul Rectoratului Universităţii din Belgrad, construit de o personalitate mai puţin cunoscută, anume Mişa Anastasievici, un comerciant sârb de succes din secolul al XIX-lea. După ce a strâns o avere impresionantă, i-a fost atribuit supranumele de “prinţ al Dunării” fiind cunoscut şi pentru spiritul său caritabil atât în Serbia cât şi în România. Avea să sfârşească din viaţă în 1885 in România, unde a fost înmormântat în ctitoria sa de la Clejani (jud. Giurgiu).

Un alt obieciv de neratat în Serbia este reprezentat de cetatea Kalemegdan (foto sus). Atât fortăreaţa cât şi parcul din jur reprezintă practic nucleul Belgradului. Până la construcţia fortăreţei baroce din secolul al XVIII-lea, această zonă a reprezentat centrul oraşului. Poziţia strategică a fost determinată de înălţimea ce domină confluenţa dintre Sava şi Dunăre. Din acest motiv, zona a fost locuită încă din perioada tracilor.

Aici putem întâlni urme ale zidurilor din diverse perioade istorice, începând cu perioada romană şi până la cea habsburgică. Pe lângă o serie de turnuri şi bastioane, cetatea adăposeşte un muzeu militar cu piese de rezistenţă bine întreţinute, printre care este de remarcat colecţia de tancuri din Al Doilea Război Mondial, precum şi piesele de echipament capturate în timpul războaielor recente (de exemplu echipamentul unui soldat american şi piese din avionul Boeing F 117, doborât în timpul bombardamentelor din 1999).

Pe teritoriul fortăreţei găsim o nouă legătură cu România. Este vorba despre biserica Ružica (foto sus), numită şi „Biserica văduvelor de război” ce a adăpostit vreme de 104 ani moaştele Sfintei Parascheva, aflate actualmente la Iaşi. Sunt de remarcat o serie de candelabre şi elemente de mobilier bisericesc fabricate din foste piese de muniţie şi armament din timpul Primului Război Mondial.

Nu putem părăsi fortăreaţa fără a face o menţiune specială asupra voievodului transilvănean Iancu de Hunedoara, cel care a repurtat o importantă victorie împotriva turcilor conduşi de însuşi Mahomed al II-lea. Belgradul a reprezentat un element imporant pe vechiul drum de legătură între Europa Centrală şi Balcani, având ca direcţie oraşele Adrianopol-Sofia-Niş-Belgrad-Budapesta-Viena. După cum ştim, cuceririle otomane ale oraşelor Adrianopol, Sofia şi Niş au fost urmate de asediul Belgradului, început la data de 4 iulie 1456. Oraşul a fost încercuit, iar flota turcă a oprit aprovizionarea. La data de 14 iulie, flota puterilor creştine venită din Ungaria a reuşit să o înfrângă pe cea otomană. Atacul musulman a fost respins la 21 iulie, iar la 23 iulie creştinii atacau tabăra turcilor. Victoria de la Belgrad a trupelor conduse de voievodul Iancu de Hunedoara a reprezentat pentru papa Calixt al III-lea “cel mai fericit moment al vieţii sale”, după cum el însuşii a afirmat. Tot de această bătălie este legat şi obiceiul de tragere a clopotelor în bisericile catolice la amiază, când se consideră că s-a obţinut victoria asupra armatei otomane. O placă comemorativă ni-l înfăţişează însă pe Iancu de Hunedoara, în interiorul fortăreţei Kalemegdan, ca pe: “eroul maghiar Hunyadi Janos”.

Continuarea poveştii o putem găsi însă la periferia Belgradului, de peste râul Sava, în fostul orăşel Zemun. La numai câteva zile după victoria de la Belgrad, Iancu de Hunedoara şi-a găsit aici sfârşitul, din cauza unei epidemii de ciumă. Mult mai târziu, ca parte a Imperiului Austro-Ungar oraşul a dezvoltat o arhitectură proprie, asemănătoare într-o oarecare măsură oraşelor din Transilvania. Pe înălţimea ce domină Zemunul se află un turn, construit de autorităţile maghiare, în anul 1896, pentru a omagia, în acelaşi timp, 440 de ani de la victoria lui Iancu şi 1000 de ani de la aşezarea ungurilor în Pannonia. Eroul este comemorat din nou pe plăcuţe bilingve în sârbă şi maghiară. Accesul spre Zemun se poate face în două variante: amatorii de plimbări lungi, jogging sau ciclism pot aborda o lungă alee pe malul Savei şi apoi al Dunării, cu oprire eventual la celebrele restaurante „plutitoare” numite „kafana”. Pentru cei mai puţin sportivi, accesul la Zemun se poate face cu transportul în comun, chiar din centrul Belgradului. La trecerea peste Sava dar şi peste Dunăre se pot observa podurile cu piloni de secol XIX, la care s-a reconstruit partea transversală în stil modern (cei care au urmărit ştirile în 1999 ştiu de ce).

O altă zi în Belgrad poate fi dedicată vizitării unor obiective din periferia sudică a oraşului. O plimbare de neratat este reprezentată de cea către turnul şi muntele Avala. Autobuzele se iau tot din centru, trec pe lângă stadioanele marilor rivale Steaua Roşie şi Partizan şi ne duc într-o zonă rurală. De aici se remarcă înălţimea muntelui Avala şi turnul din vârf. „Muntele” Avala, înalt de 511m reprezintă o mică oază de natură pentru belgrădeni. Accesul spre turnul din vârf se face pe o potecă turistică sau pe şosea. Zona reprezintă un complex de monumente. Întâlnim aici un hotel construit în 1931 care îmbină arhitectura tradiţională sârbească cu elemente moderne precum şi un mausoleu al ostaşului necunoscut, ridicat de sculptorul croat Ivan Menstrovič (printre lucrările sale numărându-se şi statuia interbelică a regelui Carol I din Bucureşti). Turnul Avala, cu ai săi 203 m, reprezintă cea mai înaltă clădire din Serbia. Deschis în 1966 pentru comunicaţii, a fost distrus în întregime de bombardamentele din 1999. Imediat după război, sârbii au avut iniţiativa reconstrucţiei, finalizată cu succes în anul 2010. Nu rataţi urcarea în vârful turnului! Accesul se poate face prin două lifturi interioare, în preţul biletului intrând şi o băutură la restaurantul cu vedere panoramică. Priveliştea îţi taie răsuflarea. Se pot vedea: oraşul Belgrad, cursul Dunării, precum şi majoritatea localităţilor din împrejurimi.

Cel mai cunoscut simbol al Belgradului îl reprezintă Catedrala Sfântul Sava. Istoria acesteia începe odată cu revolta sârbilor din Banat în 1594, atunci când, din ordinul marelui vizir Sinan Paşa, s-a decis drept răzbunare arderea moaştelor Sfântului Sava, pe platoul de la Vračar. În 1894, la 300 de ani de la eveniment, sârbii reconstruiesc pe locul acesta o biserică. În perioada interbelică se decide construirea unei catedrale. Deşi bazele noii construcţii au fost puse, înălţarea monumentului s-a oprit din cauza războiului în 1941. Lucrările au stagnat şi în perioada comunismului titoist. În 1985, s-a decis reînceperea construcţiei, având ca model Catedrala Sfânta Sofia de la Constantinopol. Un rol important l-a avut finalizarea structurii prin aşezarea cupolei în 1989. Lucrările la exteriorul placat cu marmură au continuat însă până în anul 2003. În prezent, interiorul a rămas încă nefinalizat. Un lucru remarcabil îl reprezintă faptul că ridicarea construcţiei s-a făcut în mare parte cu fonduri private.

De la religie vom trece la ştiinţă. O personalitate pe care şi-o asumă atât sârbii, bosniecii, croaţii, cât şi unii dintre români o reprezintă Nikola Tesla. Muzeul aflat pe strada Krunska 51, nu departe de Catedrala Sfântul Sava, este deschis în fiecare zi, cu excepţia zilelor de luni şi a sărbătorilor naţionale. Se organizează tururi din oră în oră. Acestea sunt bazate în principal pe participarea la reconstituirea unor experimente. Atât adulţii cât şi copiii vor participa ei înşişi la o frumoasă lecţie de fizică ţinută de tineri studenţi într-o engleză ireproşabilă.

Nu în ultimul rând, pentru nostalgici, cât şi pentru pasionaţii de istorie recomandăm o vizită la Muzeul Iugoslaviei şi Casa Florilor. Muzeul Iugoslaviei este situat pe strada Botićeva 6. Accesul se poate face şi prin parcul dinspre Bulevardul Knez Alexandra Karadjordjevič. Muzeul este deschis în perioada iernii între orele 10.00 şi 18.00, iar în perioada verii între orele 10.00 şi 20.00 (este închis în zilele de luni). În interior veţi putea urmări într-un cinematograf secvenţe despre viaţa tovarăşului Tito, apoi o expoziţie permanentă cu afişe, filme de propagandă şi obiecte din această perioadă. De remarcat ideea de a prezenta comunismul din mai multe perspective. Astfel, atmosfera comunismului iugoslav este reconstruită pe o serie de ecrane LCD pe care se pot urmări interviuri privind viaţa intelectualului, a politicianului, a muncitorului, a disidentului şi a omului de rând.

Mausoleul lui Tito aflat în cadrul aceluiaşi complex a primit şi numele de Casa Florilor, în urma omagiilor aduse înmormântării liderului Iugoslav, la care au participat personalităţi din toată lumea. În anii ’90, acesta a fost închis publicului, în timp ce reşedinţa luxoasă a lui Tito a fost luată de Slobodan Milošević. În interiorul unei clădiri din marmură se află mormântul dictatorului iugoslav, Tito, alături de cel al soţiei sale. Tot aici putem întâlni o expoziţie de bastoane de mareşal primite în vizită de lucru, biroul, bustul şi bineînţeles pipa tovarăşului. Nu uitaţi să treceţi pe la magazinul de suveniruri la plecare!

Ar mai fi multe de spus despre obiectivele turistice precum Muzeul Naţional de Istorie, Muzeul Automobilelor, Clădirea Parlamentului sau Muzeul Aviaţiei, acesta din urmă aflat în imediata apropiere a aeroportului. Prefer însă să vă ofer şi câteva idei de distracţie şi relaxare în Belgrad.

Specialităţi culinare şi pub-uri

Printre specialităţile culinare de neratat s-ar număra: plăcinta burek, pljeskavica sârbească (un soi de chiftea în chiflă care, după legendele locale, ar fi strămoşul hamburgherului) şi, bineînţeles, micii sârbeşti numiţi aici „ćevapčići”. Aceştia din urmă sunt serviţi diferit în fiecare ţară balcanică. La Belgrad, micii nu sunt acompaniaţi de muştar, ci copţi în pâine, serviţi pe un platou cu legume sau stropiţi cu iaurt. Aceştia reprezintă o întreagă epopee culinară pornită din lumea musulmană şi care a căpătat diverse forme în Bulgaria, Bosnia, Serbia şi România. Pentru vegetarieni, recomandăm salata sârbească, un soi de salată bulgărească care cuprinde însă şi felii de ardei iute. Un desert pe care îl regăsim deopotrivă şi în România este prăjitura cremşmit, numită aici cât şi în Banatul românesc „crempita” dar şi delicatesele cu „maline” (zmeură). Printre băuturie specifice recomandăm berea Jelen sau Lav (cerb sau leu, depinde de preferinţe), tradiţionala rakija, bucurându-se de o mare varietate de sortimente printre care şi şljivovica (în Banatul românesc şliboviţa de la sârbescul „şliva”, adică prună). La capitolul băuturilor non-alcoolice, recomandăm sucurile naturale.

Belgradul nu stă rău deloc nici în materie de pub-uri, acesea sunt concentrate în special în zona centrală. Locurile unde vă puteţi petrece seara alături de prieteni poartă denumirea generică de „kafana”. Cele mai vestite sunt localurile „plutitoare” de pe Sava sau Dunăre, pe care le-am menţionat deja şi unde distracţia se termină undeva după apusul soarelui, în lunile de vară. De asemenea, nu sunt de ignorat celebrele localuri de pe cocheta stradă pietonală Skadarlija. Cunoscută şi ca un Montmartre al Belgradului, strada Skadarlija a reprezentat în vechime locul de întâlnire al scriitorilor şi artiştilor. Astăzi, ea reprezintă un important obiectiv turistic. O mare parte dintre restaurantele şi terasele inundate de flori beneficiază şi de acompaniamentul unor orchestre de muzică tradiţională sârbească.

Pentru amatorii de muzică rock, recomandăm Čorba Kafe. Numele este preluat de la una dintre cele mai cunoscute formaţii de rock sârbeşti: “Riblja Čorba”, în traducere românească „Ciorba de Peşte”. Formaţia este cunoscută atât pentru calitatea muzicală cât şi pentru activitatea militantă în timpul războaielor iugoslave. Intenţionat sau nu, copie fidelă sau o parodie, pub-ul şi-a însuşit o parte din brandul Hard Rock Cafe. Tricourile chelnerilor, asemănătoare cu cele ale celebrului brand, au inscripţionat cuvântul „Čorba” cu litere chirilice, însoţit pe fundal de un schelet de peşte. Atmosfera este presărată cu diverse ritmuri, de la soft rock la heavy metal, bere la halbă şi clienţi sociabili.

O altă poveste interesantă o are barul aflat în apropierea vechii catedrale ortodoxe sârbe. Deranjaţi de numele „La catedrală”, pe care locuitorii Belgradului l-au dat acelui „loc al pierzaniei”, reprezentanţii bisericii au protestat. Localul şi-a schimbat astfel numele de câteva ori. Neştiind cum să redenumească localul, acesta a adoptat pur şi simplu un nume compus doar dintr-un semn de întrebare. Chiar şi astăzi, cafeneaua se numeşte simplu „?”.

Nu în ultimul rând, recomandăm localul numit Pavle Korčagin. Tematica acestei taverne o reprezintă comunismul iugoslav. Localul este plin de obiecte vechi, din perioada lui Tito, ce pot forma un mini muzeu al vieţii cotidiene. Atmosfera tipic studenţească poate fi caracterizată de formula: „Nu există străini, ci doar prieteni pe care încă nu i-ai întâlnit”.

Cu puţin noroc puteţi dansa pe ritmurile balcanice ale unor formaţii live de muzică tradiţională. Berea curge alături de discuţii diverse cu localnicii, mâncarea este foarte bună, datorită unui bucatar extraordinar, iar porţiile sunt mari (de exemplu, porţia de mici începe de la 10 bucăţi în sus).

Sfaturi de călătorie

În primul rând, este bine să ştiţi că puteţi trece graniţa la sârbi doar cu buletinul, deşi Serbia nu este membră a Uniunii Europene. În al doilea rând, să vizitezi Belgradul este foarte avantajos ca preţ: puteţi intra în restaurante, baruri şi cafenele, având în minte aproximările pe care le faceţi şi în România pentru că preţurile sunt comparabile. Cu toate acestea, fiţi atenţi la cazare! Nu recomand hostelurile în general, între care şi cele aflate în zona străzii Gavrilo Princip. Cu toate că este o zonă centrală, calitatea serviciilor lasă de dorit.

Un telefon în ţară, comparativ cu spaţiul U.E. poate să vă dubleze factura, însă majoritatea spaţiilor comerciale sunt prevăzute cu acces wi-fi, astfel că puteţi comunica eficient fără costuri suplimentare. La capitolul transport, un bilet de avion pe ruta Bucureşti-Belgrad s-ar putea să vă coste cât un bilet până la Paris. Prin urmare, vă recomand să faceţi călătoria cu automobilul, mai ales că distanţa din sudul şi mai ales sud-vestul României până în Belgrad este facil de parcurs într-o singură zi.

Unul dintre marile avantaje ale călătoriei la Belgrad, aşa cum am mai precizat, este păcuta ospitalitate a oamenilor. Un alt plus îl reprezintă faptul că turismul de masă a pătruns mai puţin aici. Astfel, se regăsesc încă locuri pitoreşti, precum localuri şi pieţe, în care se resimte atmosfera oraşului, cu prea puţine influenţe cosmopolite. Este foarte posibil ca multitudinea de obiective turistice, cât şi posibilităţile variate de a vă petrece serile să nu vă lase să vă opriţi doar la un city-break. În cazul meu, cele 4 zile petrecute la Belgrad nu au fost suficiente pentru a atinge toate obiective de pe listă, însă am rămas cu un motiv bun pentru a reveni.