Belarus, viaţă ieftină şi clădiri staliniste

În Minsk, capitala Belarusului, se află casa ucigaşului lui Kennedy şi sediul KGB. Iar trecutul stalinist şi noile cuceriri capitaliste defilează braţ la braţ pe Bulevardul Independenţei, lung de 11 kilometri.

Minsk. În capul meu denumirea aceasta scurtă are o rezonanţă tăioasă şi rece, precum lama de cuţit a unui cazac sălbatic, orbit de gelozie. Astăzi, însă, capitala Republicii Belarus nu mai păstrează prea multe urme ale istoriei sale medievale. Disputat de-a lungul secolelor între Marele Ducat al Lituaniei şi puterile militare de la Moscova ori Kiev, Minskul a fost complet distrus în timpul ocupaţiei din cel de-al Doilea Război Mondial.

Vezi mai multe detalii pe site-ul besttourism.ro!

Intră pe tvtravel.ro pentru a vedea alte detalii!

Aşa că m-am trezit într-un oraş reconstruit din temelii în stilul arhitectural stalinist. După 1991, din loc în loc au fost ridicate clădiri noi, în care vechile faţade din beton masiv, placate cu granit, gresie sau marmură au fost înlocuite de pereţi uriaşi, de sticlă. Dar construcţiile acestea îmi par a fi de o actualitate şi un modernism îndoielnice. Nu ştiu de ce, uitându-mă în jurul meu, trăiam cu senzaţia că la proiectarea lor arhitecţii au rămas tributari vechilor linii care „glorificau realizările grandioase ale poporului".

Troiţkoie Predmestie, atracţia turiştilor

La câţiva paşi distanţă de hotelul unde am fost cazat se află Palatul Republicii. O clădire colosală, austeră şi sumbră, situată în mijlocul unei pieţe de pe Bulevardul Independenţei (Nezavisimosti). Acesta este cel mai mare bulevard din Minsk şi se întinde pe aproximativ 11 kilometri. În spaţiul din zona Palatului au loc toate concertele importante din Belarus, dar şi tot felul de întâlniri politice, conferinţe, summituri sau mişcări de protest.

Mult mai simpatice mi ­s-au părut Primăria şi Biserica Romano-Catolică Fecioara Maria, frumos luminate şi situate în Piaţa Libertăţii, undeva în spatele Palatului. Ceva mai încolo, albă, cu două turnuri baroce şi o platformă de vizionare a panoramei, se află Catedrala Sfântului Duh. În faţa catedralei (cea mai mare biserică ortodoxă din Belarus) am întâlnit şarmantul Troiţkoie Predmestie. Un cartier reconstruit în anii 1982-1985 după modelul secolului al XIX-lea. Cu străduţe misterioase distribuite precum un labirint şi căsuţe rupte din poveşti, cu acoperişuri de ţiglă roşie, zona respectivă este cea mai gustată de turişti. Este un loc plin de cafenele, restaurante şi magazine de suveniruri. Primăria a fost şi ea reclădită în 2003, exact pe locul pe care s-a aflat construcţia originală din 1582 până în 1851, când a fost distrusă. Dintre puţinele clădiri vechi rămase în picioare, merită văzute Biserica Sfinţilor Petru şi Pavel, cel mai vechi edificiu din Minsk, înălţată în 1613, şi cele câteva case cu arhitectură neo-barocă din secolele XVIII-XIX.

Acasă la Lee Harvey Oswald

Una dintre cele mai ciudate şi morbide atracţii turistice din Minsk, prezentate în ghidurile americane sau englezeşti, este apartamentul în care a locuit Lee Harvey Oswald. Nimeni altul decât omul despre care se presupune că l-ar fi omorât pe preşedintele John F. Kennedy. Soldat în Marina Americană, Oswald a dezertat, stabilindu-se o vreme în URSS. Mă rog... Mai interesantă mi s-a părut clădirea galbenă cu un rând de coloane înalte la intrarea pe Bulevardul Independenţei. Oficial, aici se află sediul Ministerului Afacerilor Interne, dar toată lumea spune că locul adăposteşte cartierul general al KGB. Cu câţiva ani în urmă, cine încerca să facă o poză acestei clădiri era luat pe sus de băieţii „cu ochi albaştri" răsăriţi ca din pământ şi obligat să şteargă orice document. Azi, KGB-ul se lasă pozat din toate poziţiile.

Liniştea din mijlocul oraşului

Minskul se prezintă surprinzător de calm, deşi este unul din marile oraşe europene. Nu are nimic din agitaţia şi spiritual haotic ale Romei, ale Parisului sau ale Budapestei, capitale doar puţin mai extinse. Străzile şi clădirile sale sunt ciudate, dar într-o stare foarte bună, gara centrală este modernizată, staţiile de metrou seamănă cu cele din Bucureşti, iar magazinele sunt destul de contemporane. Chiar dacă nu reuşesc să se scuture de aerul sovietic.

Nu am văzut oameni ai străzii sau cerşetori ori semne evidente de sărăcie. Salariile belaruşilor sunt mici faţă de cele ale occidentalilor, dar şi viaţa e mai mult mai ieftină. Nu-şi permit prea mulţi să plece în weekend la Paris, în schimb toată lumea are telefon mobil, iar barurile şi restaurantele centrale sunt ticsite. Cei mai mulţi preferă mâncărurile tradiţionale, din care nu lipsesc celebrul borş local ori pârjoalele pe bază de cartofi raşi, prăjiţi în mult ulei.

Femeile din capitala Belarusului sunt frumoase, cochete şi oarecum în pas cu moda, iar pe stradă vezi destule maşini interesante. Nu atât de multe ca pe la noi, dar au şi ei o flotă măricică, numai bună să se „spargă în figuri" noii capitalişti de succes.

Ţara munţilor pitici şi a pădurilor nepopulate de om

Fostă republică a Uniunii Sovietice, Belarus se află în estul Europei, învecinându-se cu Polonia şi Lituania în vest, Rusia în nord-est şi est, Ucraina în sud şi cu Letonia în nord-vest. 

Cel mai înalt punct este Muntele Gearjinskaia care are doar 346 de metri, iar cel mai jos punct se află la altitudinea de 90 de metri, pe râul Neman. Cu un relief prea puţin ­înalt, Belarusul se lasă străbătut de aproximativ 3.000 de ape curgătoare şi de 4.000 de lacuri. O parte din aceste ape sunt folosite pentru navigaţie şi pentru producerea energiei electrice.

Pădurile nepopulate de om, care alcătuiesc aproximativ o treime din teritoriu, adăpostesc rezervaţii cu floră şi faună aflate pe cale de dispariţie. Cea mai cunoscută dintre acestea este Belavejskaia Puşcea. Verile calde şi iernile reci aduc temperaturile medii de 18 grade Celsius în luna iulie şi de minus 11 grade Celsius în luna ianuarie.

Dintre belaruşi, 80% au aderat la ortodoxism, iar 14% sunt adepţii Bisericii Romano-Catolice. Protestanţii, islamicii şi iudaici deţin în jur de două procente fiecare. Belaruşii reprezintă patru cincimi din totalul populaţiei, în timp ce 13% sunt ruşi şi 3% ucrainieni. Oficial se vorbesc belarusa şi rusa, dar în anumite comunităţi se folosesc poloneza şi ucraineana. Moneda naţională este rubla belarusă (BYR), iar 11.000 BYR valorează aproximativ un euro. Steluţa Năstase

Vacanţă în Belarus, începând de la 499 de euro

Un minisejur în Belarus în perioada 15-18 martie costă de la 499 de euro de persoană pentru transport cu avionul Bucureşti-Minsk şi retur (via Varşovia), taxe de aeroport, trei nopţi de cazare cu mic dejun la Hotel Yubileinaya de trei stele. Este considerat unul dintre hotelurile cele mai confortabile din Minsk, situat în inima capitalei. De la fereastră veţi avea o panoramă interesantă asupra oraşului Minsk, a râului Svisloci şi a oraşului vechi, recent renovat. Vizavi se află Palatul Sporturilor, unde au loc campionate internaţionale, un cinema, un patinoar şi numeroase buticuri. Un pachet turistic care include cazarea la Hotelul Minsk de patru stele costă de la 640 de euro de persoană.

Cu o tradiţie din 1958, unitatea îşi onorează oaspeţii cu servicii complete: salon de coafură, centru video, valet, birou de turism, suveniruri şi o gamă largă de produse cosmetice. Puteţi beneficia şi de promoţii „Happy Weekend", rezervând o cameră pentru trei nopţi şi plătind numai două. De asemenea, personalul hotelului oferă sprijin pentru obţinerea vizei şi o gamă largă de excursii în împrejurimi. Mai multe detalii despre oferte găsiţi pe www.besttourism.ro, tel. 031-226.33.25.