Antalya cea veche, un oraş uitat de Allah

Printre hotelurile ultimul răcnet ale Antalyei, cu garduri poleite cu aur şi vile pe apă cu nisip adus tocmai din Oceanul Indian se află un loc uitat de Dumnezeu:oraşul vechi. Vânzătorii de îngheţată îmbrăcaţi tradiţional, portocalii care cresc strâmb pe zidurile vechiului fort roman, străduţele înguste şi suvenirele tradiţionale aparţin altui timp.

Aproape orice turist român cu ceva dare de mână e „doctor" în materie de vacanţe în Antalya, la hoteluri „fiţoase" de cinci stele all inclusive. Unii au mers de atâtea ori cu familia şi prietenii încât cunosc destinaţia mai bine decât propriul cartier. Aşa că nu vă voi povesti nimic despre locurile exclusiviste. Dar voi scrie despre Antalya mea, aşa cum am descoperit-o în urmă cu 15 ani, pe vremea când pe locul marilor resorturi care acum uimesc lumea păşteau caprele şi vântul învârtea plictisit ciulinii pe malul arid, stâncos şi inutil al Mediteranei.

Centrul Vechi e unul dintre puţinele locuri care nu s-au schimbat prea mult şi pe care, luna trecută, l-am regăsit aproape aşa cum îl lăsasem... cu ani în urmă. Pe vremea aceea, studenţi fiind, eu şi Carla, soţia mea, ne-am luat rucsacurile în spate şi ne-am urcat într-un autobuz de Istanbul, plin cu bişniţari. Aproape de malul Bosforului am prins o cursă locală şi, după un total de două zile de mers, am pus pentru prima oară piciorul pe pământul Antalyei.

O cetate fascinantăContra fabuloasei sume de şapte dolari pe noapte (cu mic dejun!), ne-am cazat direct în buricul oraşului vechi, într-o casă construită cu mai bine de două secole în urmă. Aveam o cameră generoasă, cu trei ferestre mari, pervazuri maro, scorojite şi tavan înalt. Balconul dădea exact într-o mică grădină plină de portocali cu fructe coapte. Am fost atât de entuziasmat de locul acela încât pe coperta primului meu volum de poezii mi-am pus o poză cu mine, având portocalii pe fundal.

La shopping printre străduţele din Kaleici

Atmosfera din jurul nostru era fantastică. M-a surprins simbioza dintre trecutul arhaic, roman, şi civilizaţia otomană, datând din Evul Mediu. Şi, printre elementele fascinante ale celor două mari civilizaţii, clădirile secolului al XXI-lea, care apar pe fundalul îndepărtat, bulversează complet sau seduc de-a dreptul turistul, în funcţie de starea sa de spirit. Înconjurat de marea străjuită de ziduri înalte, care să-i descurajeze pe asediatori, oraşul vechi, sau Kaleici, este construit în manieră orientală specifică vechilor mauri.

Străduţele înguste sunt desenate după curba de nivel a locului, soarele intră rar pe ferestrele largi, dotate cu obloane din lemn vechi, iar micile grădini umbroase adăpostesc ba un mic restaurant, ba o cafenea etc. Străzile pietruite abundă de negustorii locali care-şi înşiră marfa direct pe zidurile înalte şi neregulate ale gardurilor sau pe pereţii vechi ai caselor văruite în culori terne.Tradiţii intacteFaimoasele covoare orientale, costumele tradiţionale, bijuteriile colorate ori clasicele suvenire de origine arabă fac acum notă discordantă cu jucăriile ori blugii „made în China". Din loc în loc eşti îmbiat să-ţi stingi setea cu cel mai bun suc de portocale pe care l-ai gustat vreodată, produs la botul calului, cu o presă care sunt sigur că se folosea şi pe vremea lui Soliman Magnificul. Fructele sunt, de regulă, mici, dar au o culoare portocalie extrem de intensă. Actuala marină modernă se află exact pe locul vechiului port. Înaltele ziduri de cărămidă, folosite pe timpuri în scop defensiv, sunt acum ornate cu lumini şi mici copaci de portocal crescuţi într-o rână. Un spectacol aparte îl oferă vânzătorii de îngheţată, adevăraţi actori. Au costume tradiţionale şi pe cap poartă nişte căciuli hazlii, bogat ornamentate, deşi afară sunt aproape 30 de grade.

Oamenii cântă, dansează, strigă şi joacă turiştilor feste care mai de care mai haioase. Dacă intri în programul lor, îţi vor vinde o îngheţată în cinci minute, spre amuzamentul celor din jur. Îţi oferă cornetul plin doar pe jumătate, apoi dau senzaţia că-l scapă pe pantalonii tăi. Ţi-l pun în dreptul urechii cu o mână şi cu cealaltă ţi-l fură taman când să intri în posesia lui. Şi câte şi mai câte gaguri pe seama ta, biet consumator disperat să-ţi înfigi papilele gustative în răcorosul desert! Dar aşteptarea merită toţi banii şi-ţi mai dau şi o a doua porţie bonus...

13 milioane de turişti din toată lumea sunt aşteptaţi în acest an în Antalya.

Cadou de nuntă pentru Cleopatra

Situată între sud-estul Europei şi sud-vestul Asiei, Turcia a fost mereu o poartă între Orient şi Occident. Dintre ţările care se învecinează cu ţara vechilui imperiu otoman, amintim: în nord-est: Georgia, în est: Armenia şi Iran, în sud: Siria şi Irak, în nord-vest: Bulgaria, în vest: Grecia. Ţărmurile teritoriului turcesc sunt scăldate de Marea Neagră, de Marea Egee şi de Marea Mediterană. Aşezarea geografică şi relieful facilitează în general un climat mediteraneean, pe alocuri temperat, cu valorii cuprinse, în general, între 5 grade iarna şi 25 de grade vara.

Există însă şi zone unde minimele şi maximele se abat cu câteva grade de la aceste cifre. Cel mai înalt munte al Turciei este Ararat (5.137 de metri), iar lacul Van Gölü deţine recordul la bazine de apă dulce (3.713 de kilometri pătraţi). Moneda oficială este noua liră turcească (TRY). Pentru 1, 59 lire turcesti primeşti un dolar american. Dar peste tot sunt acceptaţi euro, dolari şi cărţi de credit. E bine însă să aveţi şi lire, pentru că, de obicei, „rotunjirile", în special la sumele mici, se fac în defavoarea turistului care plăteşte cu valută internaţională. Cei mai mulţi locuitori vorbesc limba turcă (peste 90%), iar kurda, cu şase procente, se află pe locul doi. Deşi geografic Turcia se află la zona de tranzit religios dintre creştini şi musulmani, aproape toată populaţia ţării este de religie islamică.

Unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Antalya este Muzeul Antalyei, despre care se spune că ar fi printre cele mai notabile edificii de acest gen din lume. La 35 de kilometri se află Termessos, un oraş vechi în care s-au păstrat un teatru şi un odeon. Turcii susţin că aici se află cea mai interesantă necropolă din tot bazinul mediteraneean. Dar cele mai importante ruine se află la Aspendos, un loc situat la vărsarea râului Kopru în mare. Principalele puncte de atracţie sunt odeonul, biserica şi fântânile.