62 de minute în balon peste Cappadocia: zborul, drumul şi inefabilul
O vacanţă cum se cade:o călătorie cu balonul cu aer cald în zori, o drumeţie printre roci vulcanice sculptate de natură, simetric, în forme cam bizare, o vizită într-unul dintre cele mai frumoase situri din patrimoniul UNESCO şi o coborâre de trei etaje în măruntaiele de piatră ale Cappadociei.
Trezirea se face în toiul nopţii, la 3.30. Peste o oră este plecarea spre punctul de „decolare“, cu un microbuz al firmei care organizează zborul cu balonul. Vine chiar la ora stabilită şi nu aşteaptă mult, cinci minute, cât să se grupeze toţi somnoroşii. Înainte de îmbarcare se oferă o cafea turcească şi un mic senviş.
Oraşul Göreme nu are nimic din imaginea unei urbe a secolului XXI. E ca la ţară:fără blocuri, numai case cu ogradă – ba chiar se aud nechezând nişte cai, nu departe –, baruri cu terase pe care sunt grupate mese cu scaune din plastic şi, ici şi colo, drumuri de pământ. Ceva urme de lux se văd numai la hotelurile rămase cu luminile aprinse. Chiar în coasta uneia dintre oazele acestea de confort sporit stă o stâncă, nici prea înaltă, nici prea scundă, în formă cilindrică la bază şi uşor ascuţită-n vârf, cu o fereastră mică pe la jumătate – semn că pe undeva se găseşte şi o uşă. La 5.00 dimineaţa, omul are puterea să observe toate lucrurile acestea şi să se întrebe:cine stă, în zilele noastre, în oraş, într-o stâncă? Şi, mai ales, de ce? Cum o fi amenajat înăutru? O fi locuinţă de vară? Nu ştim, de unde să ştim?
Pe aripile vântului
Balonul se umflă cu aer cald dintr-un „jet de foc“ – chiar ca al pompierilor care ard cărţile în „Fahrenehit 451“, vine gândul. Cu puţin înainte de ora 6.00 se face îmbarcarea, atunci cand cântă mai tare cocoşii – şi, deopotrivă, muezinul, sărăcuţul, bată-l vina, tot acum face prima chemare la rugăciune. Se decolează şi în câteva minute peisajul se schimbă brusc:o sută de baloane se leagănă alene deasupra Cappadociei. Pilotul nu poate controla direcţia de mers, numai altitudinea. Se merge pe aripile vântului, cum se spune. Fiecare vede ce vrea şi ce poate. Dedesubt, rămân în urmă casele şi hotelurile şi drumurile şi caii, tot, şi-n faţă, se ivesc, pe rând, pâlcuri de stânci cu vârfurile ţuguiate, văi golaşe, ce amintesc de peisajele selenare, străpunse din când în când de pâlcuri de arbuşti pitici şi flori de iris, mov. În zare, brăzdează norii primele raze de soare. Poate că relatarea aceasta rece nu atinge vreo coardă la vioară şi nici nu e nevoie. Fiecare trăieşte cum ştie mai bine ora lui la 850 de metri deasupra Cappadociei. Nu trebuie să se vorbească despre asta. E de ajuns că se întâmplă.Trebuie spus şi că în Cappadocia sunt cam 50 de firme care operează baloane cu aer cald, în fiecare orăşel din zonă, nu numai în Göreme. Preţul unui zbor este cam piperat – 150 de euro de persoană, negociabil – însă chiar şi aşa, este nevoie de rezervare din timp, măcar cu o zi în avans.
Piatra, bisericile şi „văile imaginaţiei“
După ce a fost traversată pe deasupra, Cappadocia e bine să fie luată şi la pas. Prima oprire, obligatorie, este la Muzeul în aer liber Valea Göreme, sit din patrimoniul UNESCO din 1984. Muzeul este o miniatură reprezentativă a peisajului natural şi cultural al Cappadociei:un complex monastic în care trăiau comunităţi creştine, fiecare cu propria sa biserică în piatră. Practic, au fost construite biserici una lângă alta, iar cu trecerea timpului, au fost repictate conform noilor dogme. Bisericile datează din secolele X-XII, când creştinii din regiune se confruntau cu diversele conduceri păgâne. Pe lângă frescele unice în iconografia creştină – între care cele mai interesante sunt imaginile ce ilustrează episoadele biblice din viaţa lui Iisus Hristos. Mai departe, Cappadocia poate fi explorată cu maşina sau la pas, pe linia autostrăzii, de unde pot fi admirate panorame ale văii şi pâlcuri de stânci care gâdilă imaginaţia – într-un loc vezi „Babele“ turceşti, într-altul se profilează parcă un chip de fată. Dar cele mai populare destinaţii de hiking şi plimbări rămân Valea Iubirii, Valea Porumbeilor şi Valea Cămilei.
