Exponatul lunii la Palatul Suţu: Despre întemeierea Bucureştilor. Hrisovul de la 20 septembrie 1459

Oraşul Bucureşti, având ca centru vital Curtea Domnească, a apărut şi s-a dezvoltat în Câmpia Română, în zona cea mai bine împădurită, Codrii Vlăsiei, pe teritoriul de la malul râurilor Dâmboviţa şi Colentina.

Pe acest loc îşi va ridica Vlad Ţepeş (1448;1456-1462;1476), în deceniul al şaselea al secolului al XV-lea, reşedinţa fortificată.

Construcţia cetăţii de pe colina lui Bucur, pentru care a cerut meşteri de la Braşov în 1458, a durat aproape doi ani. Domnitorul o va denumi, la încheierea lucrărilor, „Cetatea Bucureşti”.

Primul document păstrat care atestă existenţa cetăţii domneşti, considerat actul de naştere al oraşului, este Hrisovul emis de Vlad Ţepeş la 20 septembrie 1459, scris de grămăticul său între zidurile de cărămidă ale acestei prime construcţii domneşti.

Prin acest document Vlad Ţepeş întăreşte cuiva o cumpărătură dotată cu imunitate, ceea ce arată că domnul se şi instalase aici, unde a rămas, cu unele întreruperi, cel puţin până la 27 septembrie 1461.

Documentul conține un act de vânzare-cumpărare a unor domenii din Ponor, astăzi în județul Mehedinți, întărit prin semnatura domnitorului.

Actul se încheie astfel:“S-a scris în septembrie 20, în cetatea București, în anul 6968 (1459) Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu, domn”.

Pe ultimul rând este evidenţiat locul unde apare numele Bucureşti.

Acest document este considerat cea mai veche atestare documentară a Bucureştilor, în realitate a Cetăţii Bucureştilor.