Virginia Andreescu Haret, povestea primei femei arhitect din România

Virginia Andreescu Haret este astăzi un nume puțin cunoscut, dacă nu chiar uitat în societatea română contemporană, însă rolul pe care aceasta l-a jucat în dezvoltarea Artei și Arhitecturii Românești Interbelice a fost unul major. Ea a fost o arhitecta ce a ridicat o mare parte din clădirile de patrimoniu din Bucureștiul Interbelic și totodată, prima femeie arhitect din România.

O poză ce o înfățișează pe Virginia Andreescu Haret în jurul vârstei de 35 de ani, c.1929 (Sursa:https://schepsispregatirearhitectura.wordpress.com/2018/12/26/prima-femeie-arhitect-din-romania-arh-virginia-andreescu-haret-1894-1962/)

I.Începutul vieții Virginiei Andreescu Haret - Copilăria și tinerețea unei viitoare mari arhitecte

Virginia Andreescu Haret se naște la 21 iunie 1894, la București, fiind nepoata de frate a pictorului Ion Andreescu.[1] Ea rămâne orfană de mamă la 9 ani și din acel moment, ea va fi cea care se ocupă de cei trei frați ai ei și de gospodărie.

Aceasta face liceul în particular, luându-și bacalureatul la Liceul , , Mihai Viteazul” din București. În 1912 (pe când avea 18 ani), cu sprijinul ministrului Spiru C.Haret (Ministrul Instrucțiunii Publice de la acea vreme) obține o licență specială la Școala Superioară de Arhitectură din București.[2] În paralel, ea studiază Belle-Arte (Universitatea Națională de Arte din București de astăzi), sub îndrumarea profesorului Ipolit Sârbu și realizează un număr mare de acuarele care, astăzi fac parte din Colecția de Stampe a Bibliotecii Academiei Române.

La 6 iulie 1919, ea a absolvit Școala Superioară de Arhitectură din București, cu mențiunea ,,foarte bine”, fiind prima femeie-arhitect din România.

II.Cariera de arhitect a Virginiei Andreescu Haret

În 1922, ea realizează o călătorie de studii, pentru a se perfecționa în domeniul Arhitecturii, în Regatul Sârbo-Croato-Sloven (stat ce-și va lua numele de Iugoslavia în 1930) și se întoarce cu un raport, care este publicat în lucrarea Artele Frumoase. Folosind banii pe care îi obținuse din vânzarea lucrărilor ei către Comisia de Monumente Istorice (Sârbu, profesorul sub îndrumarea căruia studiase Artele Frumoase, realizează în 1920 o expoziție cu 66 dintre lucrările Virginiei Andreescu Haret, incluzând aici desene, schițe și acuarele, acesstea fiind bine primite de Comisia Monumentelor Istorice, aceasta decizând, totodată, să și cumpere 28 dintre aceste lucrări[3]), ea decide să plece în Italia pentru a-și continua educația la Roma. Acolo, Virginia Andreescu Haret va studia pentru un an și jumătate, alături de profesorul Gr.Bargelini, lucrând, de asemnea, cu arheologii pentru a înțelege metodele tradiționale de construcție.[4] După terminarea studiilor ei de arhitectură la Roma, aceasta se întoarce în România, în a doua jumătate a anului 1923 și începe să lucreze la Ministerul Educației Tehnice, unde va lucra până la retragerea din activitate, în 1947. În 1928, aceasta se căsătorește cu Spiru I.Haret (1892-1970), nepotul inginerului și matematicianului Spiru.C.Haret.[5] Cei doi vor avea un băiat, pe nume Radu, ce va fi, la rândul său, un inginer (precum bunicul său său).

Cea mai prolifică perioadă a carierei ei de arhitectă va fi Perioada Interbelică (1919-1939), ea având parte de multe proiecte urbanistice importante, participând la construcția a numeroase clădiri importante din București și alte mari orașe ale României din acea perioadă precum Liceul Gheorghe Șincai (1924-1928), o aripă a Colegiului Național , , Cantemir Vodă” (1926-1929), clădirea Ziarului , , Universul” de pe Strada Madrid din București (1927), Cazinoul de la Govora (1928-1929), precum și alte case private, monumente și clădiri publice și private.[6]

În privința stilurilor arhitecturale folosite de aceasta la realizarea anumitor clădiri, ea nu a avut niciodată vreun stil arhitectural favorit, stilul ei de construcție cuprinzând toate stilurile arhitecturale românești ce existau pe întreg teritoriul României la începutul secolului XX, de la stilul clasic la cel modern. Mai mult decât atât, chiar propria ei casă a fost construită în stilul Art Deco, pentru care ea părea să aibă o preferință. După ce a construit în jur de 40 de clădiri, ea ajunge să fie numită Inspector General pe probleme de arhitectură, participând la mai multe congrese internaționale de arhitectură ca reprezentantă a României (la Paris, Roma, Moscova şi Bruxelles).[7]

În cele din urmă, Virginia Andreescu Haret moare la 6 mai 1962, fiind recunoscută, post-mortem, ca prima femeie arhitect din România (și a-4-a din lume) de către Congresul XVI de Istorie a Științei, ce a avut loc la București, în 1981.[8] Prin clădirile construite și stilurile arhitecturale folosite, dar mai ales, prin simplul fapt că a fost prima femeie arhitect din România, ea revoluționând peisajul arhitectural românesc de la începutul secolului XX și devenind una dintre cele mai importante personaje din Istoria Arhitecturii Românești.

Bibliografie

I.Surse web

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Virginia_Andreescu_Haret

2. https://en.wikipedia.org/wiki/Virginia_Andreescu_Haret

3. https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Virginia_Haret-Andreescu

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Virginia_Andreescu_Haret

[2] Ibidem

[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Virginia_Andreescu_Haret

[4] Ibidem

[5] Ibidem

[6] Ibidem

[7] https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Virginia_Haret-Andreescu