Saad Zaghlul, ÔÇ×p─ârinteleÔÇŁ na┼úiunii egiptene jpeg

Saad Zaghlul, ÔÇ×p─ârinteleÔÇŁ na┼úiunii egiptene

­čôü Biografii
Autor: Viorel Cruceanu

Saad Zaghlul a fost cea mai reprezentativ─â figur─â public─â egiptean─â din primele trei decenii ale secolului al XX-lea. De┼či a parcus un cursus honorum remarcabil (de dou─â ori ministru, vicepre┼čedinte al parlamentului ├«n 1913, prim-ministru pentru zece luni ├«n 1924 ┼či pre┼čedinte al Adun─ârii Legislative ├«n perioada 1926-1927), istoria i-a p─âstrat amintirea unui vajnic opozant:├«nt├ói, ├«mpotriva protectoratului britanic (proclamat pe 18 decembrie 1914), apoi ├«mpotriva independen┼úei limitate, acordate unilateral de guvernul Majest─â┼úii Sale Britanice (28 februarie 1922), dar ╚Öi vis-├á-vis de un monarh (Fuad I:1917-1936) devenit tot mai despotic. Mort prematur, la 68 de ani (23 august 1927), el nu a mai fost martorul emancip─ârii reale (aduse, dup─â 23 iulie 1952, de ÔÇ×Ofi┼úerii liberiÔÇŁ ÔÇô ÔÇ×Dohbat el-ahrarÔÇŁ, ├«n limba arab─â ÔÇô condu┼či de Gamal Abdel Nasser). ├Äns─â meritele i-au fost recunoscute postum ┼či Zaghlul s-a impus ├«n mentalul colectiv drept ÔÇ×p─ârinteleÔÇŁ independen┼úei Egiptului.

Saad Zaghlul a v─âzut lumina zilei ├«n anul 1859, ├«ntr-o familie de fellahi├«nst─âri┼úi din Delta Nilului (fellahÔÇô ┼ú─âran). Tat─âl s─âu, un om de vaz─â al satului, a p─âr─âsit aceast─â lume pe c├ónd copilul avea doar cinci ani. Prin urmare, sarcina educ─ârii micului Saad a fost preluat─â de unchiul patern, un om cu dragoste de carte. Dup─â cursurile primare, el a fost trimis, la numai 14 ani, s─â-┼či continue studiile la moscheea Al-Azhar. A┼čez─âm├óntul religios de la Cairo purta supranumele Fatimei, fiica profetului Mohammed ┼či so┼úia califului Ali:ÔÇ×Al-ZahraÔÇŁ, care se traduce prin ÔÇ×cea frumoas─âÔÇŁ. Dup─â c─âderea Bagdadului, ├«n 1258, moscheea Al-Azhar a devenit principalul centru de ├«nv─â┼ú─âm├ónt teologic din lumea islamic─â. Prestigiul s─âu a crescut constant, c─âp─ât├ónd, ├«n vremurile moderne, statutul de universitate. Aici, t├ón─ârul Saad s-a specializat ├«n ÔÇ×legea coranic─â, filosofie ┼či teologieÔÇŁ[1]. A urmat apoi dreptul la Egyptian School of Law.

La ├«ncheierea studiilor universitare s-a angajat ca ziarist (asistent-editor) ├«n cadrul sec┼úiei arabe a ÔÇ×Official JournalÔÇŁ. Era perioada marii efervescen┼úe generate de ac╚Ťiunea reformatoare a colonelului Ahmed Arabi Pa┼ča (1879-1882), precursorul na┼úionalismului egiptean. Atras de programul lui Arabi (ÔÇ×Egiptul egiptenilorÔÇŁ), Zaghlul a publicat mai multe articole favorabile mi┼čc─ârii. Suficient pentru a deveni suspect ├«n ochii englezilor ┼či pentru a fi, vremelnic, ├«ncarcerat. Pus ├«n libertate, Zaghlul s-a dedicat carierei juridice. Timp de nou─â ani (1883-1892) a profesat ca avocat, calitate ├«n care i-a ap─ârat pe cei slabi de abuzurile celor puternici. Amintirea perioadei respective a f─âcut ca, peste timp, s─â fie supranumit ÔÇ×regele ne├«ncoronat al ┼ú─âranilorÔÇŁ[2]. Apoi a fost admis ├«n magistratur─â, ca judec─âtor la Curtea de Apel din Cairo (1892-1906).

Un adev─ârat Spiru Haret egiptean

foto guliverafp 054 NE001130 jpg jpeg

Foto:1900:forţe de ocupaţie engleze defilând pe o stradă din Cairo

Cariera de magistrat i-a mediat accesul ├«n sferele ├«naltei societ─â┼úi egiptene. Acum devine un apropiat al prin┼úesei Nazli Fazl, ce anima primul salon politic modern din Egipt (╚Öi chiar din ├«ntreg Orientul Mijlociu). Aici, chipe┼čul Saad Zaghlul a ├«nt├ólnit-o pe Safiya Fahmi, fiica primului ministru Mustafa Fahmi Pa┼ča (├«n dou─â r├ónduri premier al Egiptului:12 mai 1891-15 ianuarie 1893 ┼či 12 noiembrie 1895-12 noiembrie 1908). ├Äntre cei doi s-a ├«nfiripat o idil─â, finalizat─â prin c─âs─âtoria lor, ├«n 1896 (an ├«n care Safiya a ├«mplinit 20 de ani). Trebuie precizat c─â, de┼či provenea din vechea aristocra┼úie otoman─â (din 1517 ╚Öi p├ón─â ├«n 1914, Egiptul a fost, ├«n mod oficial, pa╚Öal├óc), Safiya avea educa┼úie francez─â ┼či era profund ata┼čat─â spiritului ├«nnoitor ce cuprinsese societatea egiptean─â. Prin contrast, tat─âl s─âu se dovedea adeptul statu quo-ului, cultiv├ónd o prietenie sincer─â cu sir Evelyn Baring (ulterior, lord Cromer), consulul general al Marii Britanii la Cairo.

Timp de 14 ani (11 septembrie 1883-6 mai 1907), lordul Cromer a fost adev─âratul st─âp├ón al Egiptului. El a inspirat un vast program de reforme (├«n economie, finan┼úe ┼či administra┼úie), a ├«ncurajat ÔÇ×distan┼úarea treptat─â de Imperiul OtomanÔÇŁ[3]┼či a favorizat ÔÇ×introducerea gradual─â a civiliza┼úiei europeneÔÇŁ[4]├«n Valea Nilului. Adept al ÔÇ×Indirect RuleÔÇŁ (politic─â aplicat─â de britanici ├«n coloniile africane, cu rezultate remarcabile), lordul Cromer g├óndea c─â este ÔÇ×necesar s─â-i asocieze pe egipteni la guvernareÔÇŁ[5]. Printre cei care au beneficiat de acest ÔÇ×dealÔÇŁ s-a aflat ┼či Saad Zaghlul. Avantajat ┼či de ÔÇ×leg─âturile de familieÔÇŁ, fiul de fellahdin Delta Nilului a inaugurat o spectaculoas─â carier─â politic─â. Astfel, ├«n 1906 a fost numit ministru al Educa┼úiei, chiar ├«n guvernul... socrului s─âu! Timp de patru ani, el s-a dovedit un adev─ârat Spiru Haret egiptean:a ├«nfiin┼úat ┼čcoli noi, a decretat gratuitatea ├«nv─â┼ú─âm├óntului pentru cei s─âraci ┼či a ├«ncurajat folosirea limbii arabe ├«n sistemul educa┼úional. A promovat aceea┼či politic─â novatoare ┼či ├«n calitate de ministru al Justi┼úiei (1910-1912, ├«n guvernul condus de Mohammed Said Pa╚Öa), fiind preocupat de ÔÇ×refondarea legilor ┼ú─âriiÔÇŁ[6]. Privit, ini┼úial, ca un ÔÇ×colabora┼úionistÔÇŁ, el ┼či-a ameliorat imaginea prin reformele promovate, ÔÇ×acceptate deopotriv─â at├ót de na┼úionali┼čtii egipteni, c├ót ┼či de regimul de ocupa┼úie britanic─âÔÇŁ[7].

ÔÇ×Dorim o independen┼ú─â complet─â, eliberat─â de orice domina┼úie extern─âÔÇŁ

Izbucnirea r─âzboiului, ├«n 1914, a schimbat radical destinele Egiptului. Pasul gre┼čit al Turciei (care, la 5 noiembrie, s-a al─âturat Germaniei) i-a f─âcut pe britanici s─â-┼či oficializeze protectoratul (18 decembrie 1914) asupra ÔÇ×┼ú─ârii faraonilorÔÇŁ (exercitat ÔÇ×de factoÔÇŁ din 1882). M─âsura a avut o consecin┼ú─â nea┼čteptat─â:dac─â sub suzeranitatea otoman─â mi┼čcarea na┼úional─â ÔÇ×era incapabil─â s─â conceap─â un Egipt deta┼čat de Imperiul OtomanÔÇŁ[8], ├«n noua conjunctur─â ea s-a metamorfozat, dedic├óndu-┼či eforturile ÔÇ×unei independen┼úe complete a EgiptuluiÔÇŁ[9]. Totu┼či, ac┼úiunile represive ale englezilor ┼či realit─â┼úile r─âzboiului au temperat elanul contestatar. Abia dup─â ├«ncetarea ostilit─â┼úilor, ├«n toamna lui 1918, mi┼čcarea na┼úional─â ┼či-a reg─âsit suflul. De aceast─â dat─â, sub conducerea lui Saad Zaghlul.

├Änc─â de la ├«nceput (13 noiembrie 1918), Zaghlul a promovat o tactic─â original─â:crearea unei ÔÇ×Delega┼úiiÔÇŁ (ÔÇ×WafdÔÇŁ, ├«n limba arab─â), care s─â prezinte Conferin┼úei de Pace de la Paris dorin┼úa de libertate a egiptenilor. ÔÇ×Delega┼úiaÔÇŁ s-a dotat cu un ÔÇ×Program politicÔÇŁ, al c─ârui principal─â cerin┼ú─â o reprezenta independen┼úa, considerat─â ÔÇ×un drept natural ┼či imprescriptibil al na┼úiunilorÔÇŁ[10]. Ideea era reluat─â ┼či ├«n apelul adresat de Wafdreziden┼úilor externi ├«n Egipt:ÔÇ×Dorim o independen┼ú─â complet─â, eliberat─â de orice domina┼úie extern─â, bazat─â pe un regim constitu┼úional care s─â ├«ndrepte relele pe care st─âp├ónirea extern─â le-a produs st─ârii noastre socialeÔÇŁ[11]. Convins de validitatea demersului s─âu, Zaghlul s-a adresat ┼či pre┼čedintelui SUA, Woodrow Wilson, autorul faimosului program ÔÇ×Cele 14 puncteÔÇŁ. ├Än mesaj se spunea:ÔÇ×Suntem un popor ├«nsetat de libertate, ce a v─âzut ├«n principiile Dvs. garan┼úia eliber─ârii ce va veniÔÇŁ[12]. Apoi, pentru a sensibiliza pe destinatarul misivei, el preciza c─â numele locatarului de la Casa Alb─â ÔÇ×nu ├«nceteaz─â s─â fie invocat ca un simbol al libert─â┼úiiÔÇŁ[13], eviden┼úiind, m─âgulitor, c─â ÔÇ×├«n tot Egiptul strig─âtul de ┬źTr─âiasc─â Wilson┬╗ r─âsun─â ca un ecou al libert─â┼úii viitoareÔÇŁ[14].

Foto:trupe egiptene de cavalerie pe cămile, în 1914, în timpul Primului Război Mondial

foto guliverafp 000 ARP3776793 jpg jpeg

Exil în insulele Seychelles

Dup─â o serie de peripe┼úii (exilarea temporar─â a lui Zaghlul ├«n Malta ┼či revolta popula┼úiei egiptene, din martie 1919, soldat─â cu 800 de mor┼úi ÔÇô dintre care 60 europeni ÔÇô ┼či 1.600 de r─âni┼úi), ÔÇ×Delega┼úiaÔÇŁ egiptean─â a primit permisiunea s─â mearg─â la Paris. Cum era de a┼čteptat, Zaghlul ┼či companionii s─âi (printre care Ali Sharawi ┼či Abd-el Aziz Fahmi) au fost ignora┼úi de Alia┼úi. Mai mult, pe 20 aprilie 1919, ei au aflat cu stupoare c─â Puterile ├«nving─âtoare au recunoscut, ├«n mod oficial, protectoratul britanic ├«n Egipt. Profund dezam─âgit, Zaghlul a adresat o not─â pre┼čedintelui Conferin┼úei de Pace, Georges Cl├ęmenceau, pe 12 mai, ├«n care invoca, profetic, un citat din Jean-Jacques Rousseau:ÔÇ×cel puternic nu este niciodat─â suficient de puternic pentru a fi mereu st─âp├ónÔÇŁ[15].

├Äntr-adev─âr, cu pragmatismul lor recunoscut, britanicii au ├«n┼úeles c─â lucrurile se mi┼čc─â ├«n Egipt. Realitatea a fost confirmat─â, at├ót la fa┼úa locului, c├ót ┼či prin negocieri cu Wafd-ul (devenit un puternic partid politic), de c─âtre ÔÇ×Comisia MilnerÔÇŁ (decembrie 1919-martie 1920;numele provine de la secretarul de stat al Coloniilor, John Milner). ├Än raportul publicat (februarie 1921), comisia recomanda nici mai mult, nici mai pu┼úin dec├ót abolirea protectoratului. Or, marea problem─â a guvernului britanic o reprezenta controlul asupra Canalului de Suez. Renun┼úarea la protectorat ├«nsemna ┼či renun┼úarea la Canal. Era exact ce-┼či dorea ┼či Saad Zaghlul! Rezisten┼úa sa ostentativ─â a atras din nou furia autorit─â┼úilor engleze:pe 22 decembrie 1921, liderul Wafd a fost deportat pentru a doua oar─â, departe, ├«n Oceanul Indian, tocmai ├«n insulele Seychelles. ├Än toat─â aceast─â perioad─â, existen┼úa Wafd a fost salvat─â de so┼úia sa, Safiya Zaghlul. Astfel, cocheta lor vil─â din Cairo a devenit punctul de ├«nt├ólnire al ÔÇ×tuturor liderilor na┼úionali ┼či a [tuturor] figurilor patrioticeÔÇŁ. ├Änc─â din epoc─â, locul a c─âp─âtat numele de Bayt al-Umma, tradus prin ÔÇ×Casa Na┼úiuniiÔÇŁ. La fel, Safiya Zaghlul s-a impus acum ca ÔÇ×o mare femeie arab─âÔÇŁ, dob├óndind apelativul de Umm al-Misriyyin, adic─â ÔÇ×Mama EgiptenilorÔÇŁ[16].

Totu┼či, exilarea pre┼čedintelui Wafd a calmat spiritele ┼či a ├«ndep─ârtat pericolul unor noi revolte. Pe acest fond, cabinetul Lloyd George a g─âsit o solu┼úie foarte ingenioas─â, la care a atras elementele moderate din Wafd conduse de Adli Yakan:acordarea independen┼úei Egiptului (28 februarie 1922), ├«n timp ce Marea Britanie ├«┼či p─âstra patru Reserved Points(inclusiv controlul asupra Canalului Suez). Aplic├ónd ÔÇ×foarte bine principiul divide et imperaÔÇŁ[17], englezii au atras de partea lor ┼či pe sultanul Ahmad Fuad, recompensat cu titlul de rege ┼či ├«ncoronat oficial sub numele de Fuad I, la 15 martie 1922. Apoi, ei au patronat ┼či promulgarea unei noi Constitu┼úii (19 aprilie 1923), ce transforma Egiptul ├«ntr-o monarhie constitu┼úional─â. Dar, a┼ča cum afirma pre┼čedintele interimar al Wafd, Hassan Hassib, actul de la 28 februarie 1922 reprezenta ÔÇ×o decizie unilateral─â a Marii BritaniiÔÇŁ[18], care ÔÇ×continua protectoratul sub o form─â deghizat─âÔÇŁ[19].

M─ârul discordiei:Canalul Suez

Aparenta normalitate i-a determinat pe englezi s─â accepte re├«ntoarcerea lui Zaghlul (17 septembrie 1923) ┼či s─â organizeze primele alegeri libere (24 ianuarie 1924). Scrutinul s-a ├«ncheiat cu victoria zdrobitoare a Wafd, care a ob╚Ťinut 90% din sufragii. Conform regulilor constitu┼úionale, regele Fuad I l-a desemnat ca prim-ministru pe liderul partidului, Saad Zaghlul. ├Än mandatul s─âu de doar 10 luni (28 ianuarie-24 noiembrie 1924), Zaghlul a f─âcut o prioritate din eliminarea ÔÇ×domeniilorrezervateÔÇŁ. Iat─â de ce, de┼či convalescent (├«n urma atentatului din 12 iulie 1924, c├ónd s-a tras asupra lui ├«n gara din Cairo, gloan┼úele lovindu-l ├«n piept), s-a deplasat la Londra pentru discu╚Ťii cu premierul Ramsey MacDonald. Negocierile s-au desf─â╚Öurat ├«n trei runde:25 septembrie, 29 septembrie ┼či 3 octombrie 1924.

Foto:Saad Zaghlul (stânga jos), în Parlament, la începutul anilor 1920

Dorind s─â par─â mai deschis dec├ót predecesorii s─âi (David Lloyd George, Andrew Bonar Law ╚Öi Stanley Baldwin), liderul laburist afirma cu emfaz─â c─â ÔÇ×este ├«n stare s─â rezolve problema egiptean─â ├«nainte de a goli cea┼čca de cafea din fa┼úa luiÔÇŁ[20]. Rezultatul negativ al discu┼úiilor a provocat o replic─â amar─â a egiptenilor:ÔÇ×aceasta nu poate s─â ├«nsemne dec├ót c─â un englez gole┼čte cea┼čca de cafea ├«ntr-o jum─âtate de secolÔÇŁ[21]. ├Äntr-adev─âr, m─ârul discordiei l-a reprezentat, ├«n continuare, Canalul:├«n timp ce MacDonald cerea men┼úinerea trupelor britanice, Zaghlul insiste pe trecerea acestuia ├«n administra┼úia egiptean─â. E┼čecul ├«nt├ólnirii era redat plastic de premierul egiptean:ÔÇ×Ne-au invitat aici s─â ne sinucidem, dar noi am respins sinuciderea! Asta-i tot ce s-a ├«nt├ómplatÔÇŁ[22]. Totu┼či, cei doi ┼čefi de guvern au convenit reluarea convorbirilor, ulterior. Numai c─â, printr-o bizar─â coinciden┼ú─â, ├«n ambele ┼ú─âri, cele dou─â guverne au c─âzut, ├«n noiembrie 1924, la interval de trei s─âpt─âm├óni. Au urmat alegerile din aprilie 1926, c├ónd Wafd-ul a ob┼úinut o nou─â victorie categoric─â. ├Än mod normal, Zaghlul trebuia desemnat prim-ministru. Nu s-a putut, pentru c─â avea doi adversari redutabili:pe regele Fuad I, un fel de Carol al II-lea egiptean(adeptul unui regim al puterii personale, ce a suspendat de trei ori Constitu┼úia, ├«n timpul domniei sale), ┼či pe Rezidentul britanic, baronul George Lloyd, care f─âcea din antipatia fa┼ú─â de liderul Wafd, o problem─â personal─â.

foto guliverafp 000 APP1999111650601 jpg jpeg

├Än consecin┼ú─â, ├«n ultimii ani ai vie┼úii, Zaghlul a de┼úinut o func┼úie discret─â, cea de pre┼čedinte al Adun─ârii Legislative (1926-1927). Visul adev─âratei emancip─âri a Egiptului i s-a ├«mplinit postum, dup─â trei decenii, la 26 iulie 1956, c├ónd Gamal Abdel Nasser a na┼úionalizat Canalul. Printr-o ironie a sor┼úii, acela┼či Nasser avea s─â dizolve partidul Wafd, ├«n ianuarie 1953!

NOTE:

[1]www.answers.com/topic/saad-zaghlul

[2]www.aucpress.com/images/enewsletter/LabidiObelisque.pdf

[3]M.W. Daly (edit.), The Cambridge History of Egypt, vol. 2, Modern Egypt from 1517 to the end of the twentieth century, Cambridge, CUP, 1998, p. 240.

[4]The Earl of Cromer, Modern Egypt, London, Macmillan, 1908, vol. 1, p. 328.

[5]In├Ęs A├»t Moktar, Saad Zaghlul, pe www.lesclesdumoyenorient.com/Saad-Zaghloul.htlm.

[6]Ibidem.

[7]en.wikipedia.org/wiki/Saad-Zaghloul

[8]M. Sicker, The Middle East in the twentieth century, London, Greenwood Publishing Group, 2001, p. 102.

[9]Ibidem.

[10]Documents Diplomatiques concernant lÔÇÖ├ëgypte de Mehemet Ali jusquÔÇÖen 1920, Paris, Edit. Ernest Leroux, 1920, Chapitre V, doc. no. 6, p. 94.

[11]Ibidem, doc. no. 5, p. 91.

[12]Ibidem, doc. no. 9, p. 105.

[13]Ibidem.

[14]Ibidem.

[15]Ibidem, doc. no. 12, p. 125.

[16]Vezi en.wikipedia.org/wiki/Safiya-Zaghlul

[17]Cf. Histoire G├ęn├ęrale de lÔÇÖAfrique, tome VII, LÔÇÖAfrique sous domination coloniale, 1880-1935, Paris, Edit. UNESCO, 2000, p. 631.

[18]Rapport pr├ęsent├ę par la D├ęl├ęgation ├ëgyptienne├ála Conf├ęrence de Lausanne, Lausanne, Imprimerie La Concorde, 1922, p. 4.

[19]Ibidem.

[20]Naghib Mahfuz, Qasr e┼č-┼×awq, Bucure┼čti, Edit. Minerva, 1987, vol. 1, p. 106.

[21]Ibidem.

[22]Ibidem, p. 192.