Regina Ana la 91 de ani. „Trăiesc prezentul. Mâine vine mereu cu un mare semn de întrebare”

Pe 18 septembrie 2014, Regina Ana, soţia Regelui Mihai, a ajuns la cea de-a 91-a aniversare. O viaţă în care a fost şi mamă de cinci fete, şi infirmieră de război, şi vânzătoare de flori artificiale, şi Regina unei naţiuni.

Principesa Ana de Bourbon-Parma, fiică a Principelui René de Bourbon-Parma şi a Principesei Margareta a Danemarcei, s-a născut la 18 septembrie 1923, în arondismentul al 16-lea al Parisului. Azi împlineşte 91 de ani şi sărbătoreşte, ca de obicei, cu un tort de ciocolată, împodobit cu o lumânare:„Una e de ajuns, de acum. Nu ar avea loc toate”, spunea ea într-un material realizat cu câţiva ani în urmă de Casa Regală. „Folosim telefonul ca să ne facem urări. Am cinci fete, răspândite în toate colţurile lumii, şi nu ne putem vedea la fiecare aniversare. Aşa că luăm telefonul şi ne spunem « Happy birthday!». Aşa ne urăm mereu, în engleză”.

În singurul interviu acordat presei din România, cel din cadrul emisiunii „Profesioniştii”, a Eugeniei Vodă, Regina Ana şi-a făcut un amplu portret:o femeie tenace căreia îi place grădinăritul şi care nu şi-a fabricat niciodată o mască pentru a se face plăcută:„Take me, or leave me!”. „Am multe defecte, fără ele viaţa nu are haz”. Regina Ana a vorbit despre tristeţea din anii ’50 a Regelui – aceea de a-şi pierde ţara-şi despre propriile tristeţi:„Culmea nefericirii e atunci când pierzi ceva ce iubeşti. Poate fi un om, poate fi un câine, poate fi o vază care se sparge”.

Sângele albastru, „slavă Domnului, al meu e tot roşu”

Regina Ana iubeşte fabulele lui La Fontaine, „pentru că sunt simple” şi spune că sângele albastru e ridicol:„Dacă mă tai, slavă Domnului, e tot roşu. Nu trebuie să fii nobil ca să fii mare”. Regina Ana a fost, de-a lungul vieţii, vânzătoare la un magazin de flori artificiale, a fost şoferiţă pe jeep-urile armatei, a vânat iepuri ca să aibă ce găti la cină. „La New York am fost vânzătoare la un magazin. Vindeam panglici şi flori artificiale! E ciudat să vezi că atâţia oameni cumpără panglici şi flori artificiale”. În anii '40, Regina Ana ştia cum se demotează şi cum se montează la loc o maşină. A fost şofer şi infiermieră în armata franceză, pe fronturile din Maroc, Algeria, Italia, Luxemburg şi Germania.

Cum se plăteşte un taxi?

Povestea de dragoste dintre Principesa Ana şi Regele Mihai a început cu un episod amuzant. În noiembrie 1947, Regele Mihai a plecat la Londra pentru a asista la nunta verişoarei sale, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. După nunta Reginei Elisabeta, Regele Mihai a fost invitat la o recepţie la Hotel Claridge’s. Povestea întâlnirii lor a fost spusă de mai multe ori de Regina Ana, de fiecare dată amuzată.

„Am văzut-o pe regina Elena, pe ducesa de Aosta, pe sora ei şi pe mama, iar de vorbă cu ele, în picioare, era un tânăr în uniformă, Regele Mihai al României... Cum nu ieşisem de multă vreme din armată, în loc să fac o reverenţă, am luat poziţie de drepţi şi l-am salutat lovind călcâiele, ca un soldat! M-am simţit atât de umilită de mine însămi, încât am ieşit imediat“, a povestit Regina Ana. Dar stângăcia ei l-a fascinate pe rege. În acel noiembrie 1947, tânăra Ana l-a dus pe Regele Mihai la cinema. Pe vremea aia, Regele Mihai avea 26 de ani şi se confrunta pentru prima dată cu uzanţele vieţii simple:statul la coadă la casa de bilete a cinematografului, plata biletelor, primirea restului. Apoi, cum să te urci într-un taxi şi să plăteşti la finalul cursei? „L-am învăţat toate astea. L-am învăţat cum se trăieşte cu adevărat, nu într-un palat”. Căsătoria lor a avut loc la Atena, în anul 1948, la scurt timp după ce Mihai I a fost obligat să părăsească România. Anul acesta au împlinit 65 de ani de mariaj.

Anne Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguerite

Regina Ana de Bourbon are şase nume. Pe al şaselea l-a descoperit, din întâmplare, abia în 1999. „Eram în căutarea unui extras de act de naştere pentru fiica mea, Margareta. Am fost surprinsă să constat că şi pe mine mă cheamă Margareta. De altfel, nu prea îmi aduc aminte pe de rost cum mă cheamă”. Prenumele exacte ale reginei Ana sunt Anne Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguerite. Regina explică:„Părinţii mei s-au simţit obligaţi moral să-mi dea atâtea prenume, fiindcă aveam pe puţin 12 mătuşi. Trebuia să fim diplomaţi cu toate, dar, în acelaşi timp, trebuia, totuşi, făcută o selecţie”.

La masă cu necunoscutul Sting

Regina Ana mărturiseşte că nu s-a considerat niciodată frumoasă şi nici în ton cu moda:„Să fii la modă mi se pare o pierdere de timp şi un fel de a arunca banii pe fereastră. Am încercat rar să fiu la modă pentru că nu prea o cunosc. Am fost mai degrabă genul sportivă”. Regina Ana pare desprinsă din alt secol. Povesteşte amuzată în cartea ei cum „am scandalizat partea tânără a familiei mele când le-am spus că nu ştiu cine e acest cântăreţ Sting, cu care stătusem la masă, spre invidia celorlalţi”

Fantomele din viaţa familiei

Regale Regina Ana a României povesteşte în cartea sa autobiografică, „Un război, un exil, o viaţă“, că, între anii 1951-1952, casa din Bramshill (Anglia) în care a locuit împreună cu Regele Mihai şi cu primele două fiice ale lor, Margareta şi Elena, era bântuită de fantome.

Întâmplarea a avut loc pe vremea în care Regina Ana şi soţul ei, Regele Mihai, locuiau în Bramshill, comitatul Hampshire, din Anglia, plătind chirie pentru o casă veche de sute de ani, al cărei proprietar era un nobil britanic, Lord Brockett. Erau anii 1951-1952, iar cuplul regal avea în acel moment două dintre cele cinci fete care li s-au născut:Margareta şi Elena. Despre „Doamna Albă“ care locuise o vreme în acea casă şi cu care prinţesa Margareta obişnuia să vorbească noaptea, despre teama Margaretei de a merge prin anumite zone ale casei, pentru că „simţea prezenţa mai multor persoane mişcându-se în jurul ei“ şi despre „întâlnirea“ Reginei Ana cu fantoma unui fost proprietar al casei, Sir John Coope, „o prezenţă masculină, foarte rea“, vorbeşte soţia Regelui Mihai în cartea ei, “Un război, un exil, o viaţă”.

“Îmi amintesc de căminul din camera Elenei, fiindcă alături de el l-am văzut pentru prima oară de Sir John Coope, aşezat. Stătea cu faţa întoarsă către mine şi m-a privit cu o răceală care m-a împins afară din cameră. Am închis uşa şi i-am spus doicil să mă aştepte. L-am rugat pe Rege să vină cu mine, dar prezenţa stranie a lui Sir John Coope dispăruse. Trebuie să mă explic:l-am văzut, dar nu am perceput cu ochii prezenţa sa fizică într-un mod complet, aşa cum vedem o persoană normală. Dar pot să spun, de exemplu, că era îmbrăcat cu o cămaşă cu mâneci albe şi cu vestă neagră. L-am văzut cu ochii minţii, să zicem. În fine, ca să termin istoria cu fantomele într-un mod amuzant, trebuie să vă spun că a venit la noi în vizită într-o zi Anne Bowes-Lyon, soţia vărului meu George Al Danemarcei. Când a intrat în camera de zi, deşi nu era nimeni înăuntru, ea exclamat:„There is a cocktail party going in your place!“ („E o adevărată petrecere la voi acasă!“). Cu alte cuvinte, ea a simţit fără să-i spună nimeni că aveam «vizitatori». Atunci am hotărât că trebuie să sfinţim casa. Cum proprietarul ei şi toată familia erau protestanţi, am chemat un preot protestant ca să ne facă slujba de sfinţire. Preotul a venit, a binecuvântat casa, a sfinţit-o, iar apoi... surpriză! Noi nu am mai fost deranjaţi, dar cele două femei şi un bărbat care erau personalul permanent al lordului Brockett pentru îngrijirea casei au început să se plângă că aud în fiecare noapte bătăi în pereţi, paşi grei pe duşumele, ciocănituri în ferestrele lor de la etajul trei etc. Probabil că fantomele s-au supărat şi au mers la etajul superior.“

www.adevarul.ro