Piratul Barbă Neagră, „O figură din iad, care depăşeşte imaginaţia noastră”
Unul dintre cele mai „pitoreşti” personaje din istoria epocii de aur a pirateriei a fost Edward Teach, cunoscut mai degrabă sub numele de „Barbă Neagră”. Sursele sunt sărace în ceea ce priveşte primii ani de viaţă ai lui Teach;se născuse probabil în jurul anului 1680, la Bristol, pe atunci al doilea oraş ca mărime din Anglia, a cărui dezvoltare era legată de comerţul cu coloniile americane.
Având în vedere că ştia să scrie şi să citească (în momentul morţii avea asupra sa o scrisoare, care îi era adresată, semnată de un judecător din Carolina), istoricul american Robert Lee sugerează că originea sa era departe de a fi modestă. Undeva la începutul secolului al XVIII-lea, Teach ajunsese în Indiile de Vest, probabil la bordul unei nave ce făcea negoţ cu sclavi. Autorul contemporan Charles Johnson, a cărui lucrare privitoare la istoria piraţilor, publicată în 1724, rămâne până astăzi cea mai importantă sursă a istoriei pirateriei, susţine că Teach luase parte la războiul de succesiune la tronul Spaniei, îmbarcat pe o navă de corsari din Jamaica.
Printr-un concurs de împrejurări rămas până azi nedocumentat, Edward Teach a ajuns în New Providence, pe atunci insula ce oferea piraţiilor din Indiile de Vest condiţii optime pentru interceptarea intensului trafic comercial din apropierea ţărmurilor americane. După semnarea tratatului de la Utrecht, care pusese capăt războiului, majoritatea corsarilor se reorientaseră spre activităţi de piraterie. Cândva în cursul anului 1716, el s-a alăturat căpitanului Benjamin Hornigold, primind comanda unui slup recent capturat, pentru prima oară numele lui fiind menţionat într-un raport privind activitatea piraţilor din Indiile de Vest. Anul următor, Hornigold a primit graţierea regelui, retrăgându-se din piraterie. Echipajele sale erau oricum nemulţumite că ataca cu predilecţie foşti inamici ai Coroanei, ocolind cu obstinaţie orice navă purtând drapelul britanic.
„Piraţii din Caraibe”, inspiraţi din aventurile lui Teach
În noiembrie acelaşi an, Teach a capturat o navă franceză încărcată cu sclavi, La Concorde, rebotezând-o Queen Anne’s Revenge, pe care a echipat-o cu 40 de tunuri. La 5 decembrie 1717 a interceptat o navă comercială, Margaret, al cărei căpitan, Henry Bostock, a făcut un raport detaliat al evenimentului, descriindu-l pe Teach ca un bărbat înalt, cu o barbă neagră pe care o purta foarte lungă, prima descriere ce avea să-i aducă celebritatea. Mai târziu, mărturiile vorbeau de o barbă împletită în cozi;în 1724, Johnson îl descria ca pe „o figură din iad, care depăşeşte imaginaţia noastră”. Teach şi-a confecţionat probabil o imagine terifiantă pentru a înăbuşi orice formă de rezistenţă. Oricum, nu există dovezi privind rele tratamente aplicate prizonierilor, cu atât mai puţin tortură sau crimă. După alte câteva capturi, în mai 1718, Edward Teach a blocat portul Chaleston (cunoscut pe atunci sub numele de Charles Town), din Carolina de Sud, abordând toate navele care intrau sau ieşeau din port.
În dimineaţa zilei de 22 noiembrie 1718, Queen Anne’s Revengea fost interceptată de două nave înarmate comandate de locotenentul Robert Maynard, cu misiunea de a elimina piraţii care aproape blocaseră traficul comercial din colonii. În timp ce Manyard avea 57 de oameni, Teach nu comanda mai mult de 25. Lupta a început sub auspicii bune pentru piraţi, care au reuşit să deschidă focul primii asupra atacatorilor, omorând o treime dintre ei. Marynard, un ofiţer experimentat, îşi menţinuse oamenii sub punte, aşteptând un abordaj. Atacul a fost declanşat de Teach, încrezător în şansele sale, după ce aproape scufundase una dintre nave, iar cealaltă avea punţile aproape goale.Teach şi Marynard au tras unul asupra celuilalt, apoi s-au încleştat într-o luptă corp la corp. Mai bine pregătiţi şi mai numeroşi, marinarii britanici au reuşit să-i împingă pe piraţi spre pupa, în felul acesta Teach fiind înconjurat de oamenii lui Marynard. După ce i-a rupt spada cu o singură lovitură a sabiei sale de abordaj, Teach a vrut să-şi folosească şi cel de-al doilea pistol, moment în care a fost lovit în gât de unul dintre marinari. Grav rănit, a fost apoi atacat şi ucis de alţi membri ai echipajului navei de război. În afară de Teach, 12 piraţi şi 8 englezi au pierit în această luptă. Corpul lui Teach a fost percheziţionat, apoi aruncat în ocean, în afara capului;acesta a fost suspendat de bompresul navei, drept dovadă morţii lui „Barbă Neagră”, pentru care exista şi o recompensă substanţială:400 de lire sterline, împărţite echipajelor. Deşi aureolat de această faptă, Marynard nu a fost promovat, după ce s-a aflat că el şi echipajul lui sustrăseseră o mică parte din încărcătura navei lui Teach.
Faima lui Teach a inspirat numeroşi scriitori şi scenarişti, celebra serie a Piraţilor din Caraibeavând drept personaj central un căpitan, Jack Sparrow, inspirat de adevăratul „Barbă Neagră”. În 1997, epava navei Queen Anne’s Revengea fost descoperită;până în 2007, aproximativ 15.000 de artefacte au fost recuperate şi conservate, parte dintre ele regăsindu-se în exponatele Muzeului maritim din Carolina de Nord.
