Percy Fawcett, exploratorul britanic care a dispărut în timp ce descoperea o civilizație antică în Amazon

Percy Harrison Fawcett a fost un geograf, ofițer de artilerie și explorator britanic, unul dintre cei mai importanți și faimoși exploratori britanici de la începutul secolului al-XX-lea, prin cercetările arheologice și antropologice efectuate asupra triburilor indigene din Jungla Amazoniană, asupra a ceea ce credea a fi „Orașul Z”, dar mai ales prin povestea sa de viață, una cât se poate de interesantă....

Percy Fawcett în 1911, după ce ieșise din serviciul Armatei Britanice

 (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Percy_Fawcett )

I.Copilăria și tinerețea lui Percy Fawcett

   Percy Fawcett se naște la 18 august 1867, în orașul Torquay, comitatul Devon (din sudul Angliei), fiind fiul lui Edward Boyd Fawcett și Myra Elizabeth (născută McDougall). Familia Fawcett era una ce făcea partea din mica nobilime, avându-și descendența într-o familie nobiliară din Yorkshire (Familia Fawcett de la Castelul Scaleby), care prosperaseră ca magnați ai navigației la sfârșitul secolelor al-XVIII-lea și al-XIX-lea în Indiile Orientale.[1] Tatăl lui Percy Fawcett, Edward, se născuse în India și era membru al Societății Regale de Geografie (RGS), în timp ce fratele său mai mare, Edward Douglas Fawcett (1866-1960), era un alpinist montan, un ocultist în tradiția orientală și autorul unor cărți filozofice și a unor romane populare de aventură.[2] Așadar, avusese de la cine să moștenească firea aventuroasă pe care o avea!

  În anii 1880, Fawcett urmează cursurile liceale la Newton Abbot Proprietary College, alături de Bertram Fletcher Robinson, ce va deveni, mai târziu, un sportiv, jurnalist și scriitor faimos și prieten apropiat al scriitorului scoțian Arthur Conan Doyle. Apoi, el se înscrie la Academia Militară Regală Woolwich din Londra, în calitate de cadet, acolo unde, la 24 iulie 1886, acesta primește gradul de locotenent al Artileriei Regale Britanice.[3] În același an, Fawcett se întâlnește cu viitoarea sa soție, Nina Agnes Paterson, cu care se va căsători în 1901 și alături de care va avea 2 fii:Jack (1903-1925?) și Brian (1906-1984) și o fiică, Joan (1910-2005). Pe 13 ianuarie 1896, Fawcett este numit ca adjutant al Corpului Nr.1 (al Ducelui de Cornwall) de voluntari de Artilerie și mai mult decât atât, ajunge să fie promovat la gradul de căpitan pe 15 iunie 1897.[4] Mai târziu, acesta ajunge să servească în Hong Kong, Malta și Trincomalee, o garnizoană din Ceylon (statul Sri Lanka de astăzi), care la acea vreme era colonie britanică (locul unde Fawcett își va descoperi pasiunea pentru cercetarea civilizațiilor vechi).

  În 1901, el devine membru al Societății Regale de Geografie, cu scopul de a studia Topografia și Cartografie, iar mai târziu, va lucra pentru Serviciile Secrete Britanice (MI6) în Africa de Nord (în timpul Primei Crize Marocane din 1905-1906, căreia britanicii îi vor mai da și denumirea de , , Marele Joc African”, pentru a-l spiona pe sultanul Marocului și a vedea, în același timp, ce intenții politice aveau nemții în zonă), în timp ce deprindea meșteșugul topografiei.[5] Totodată, el servește în acea perioadă și ca oficial al Biroului de Război pe insula Spike din Comitatul Cork (din Irlanda, pe atunci parte integrantă a Imperiului Britanic) între 1903-1906, unde va fi promovat la rangul de maior pe 11 ianuarie 1905. Tot în acel an, Fawcett devine prieten cu scriitorii Sir Henry Ridder Haggard și Arthur Conan Doyle, cel de al doilea folosindu-i rapoartele realizate de Fawcett în timpul expedițiilor sale în Jungla Amazoniană drept sursă de inspirație pentru romanul său, O lume dispărută (“The Lost World”).

  II.Începutul carierei de explorator a lui Percy Fawcett. Primele două expediții în Jungla Amazoniană (1905-1907 și 1911-1914) și primele semnele ale existenței „Orașul Z”

  Prima expediție a lui Percy Fawcett în America de Sud a avut loc în 1906, când Societatea Regală de Geografie (RGS) îl trimite pe acesta în Brazilia pentru a cartografia o regiune de junglă de la granița cu Bolivia. Aceasta avea misiunea de a cartografia regiunea în calitate de actor terț, neinfluențat de interesele locale și totodată, naționale ale Braziliei cu privire la acea regiune (acelea de încorpora regiunea ca parte a statului brazilian și a exploata terenurile arabile și arborii de cauciuc din zonă), Fawcett sosind în orașul La Paz (capitala Boliviei) în iunie 1906.[6] În timp ce se afla acolo, în regiunea de graniță dintre Brazilia și Bolivia, Percy Fawcett susține faptul că văzuse și împușcase un anaconda gigantic, de 19 metri lungime, o afirmație pentru care acesta a fost ridiculizat de oamenii de știință. Totodată, el a mai raportat prezența și a altor animale misterioase, necunoscute în domeniul Zoologiei, precum și a unui câine mic, asemănător unei pisici, de mărimea unui ogar de vânătoare englezesc, pe care el afirma că îl văzuse de 2 ori, precum și a unui păianjen gigantic Apazauca, care se spunea că otrăvise un număr considerabil de localnici.

   Fawcett a mai întreprins, după această primă expediție, alte șase, între 1906-1925. De-a lungul acestor 7 expediții, el reușește să stabilească, relații amicale cu localnicii, cu ajutorul darurilor, răbdării și comportamentului său curtenitor față de ei. În 1908, acesta urmărește sursa fluviului Rio Verde din Brazilia, iar în 1910, face o călătorie către râul Heath (ce marchează granița naturală dintre statele Bolivia și Peru) pentru a-i găsi sursa, întrucât déjà se retrăsese din Armata Britanică pe 19 ianuarie, pentru a se dedica noii sale pasiuni:explorarea Americii de Sud.[7] În 1911, Percy Fawcett își lasă din nou casa și familia pentru a se întoarce în regiunea Fluviului Amazon și a cartografia sute de mile de junglă neexplorată, acompaniat de prietenul său de încredere, pe care îl cunoscuse cu ceva vreme în urmă, Henry Costin și de biologul și exploratorul James Murray (care avea deja experiență în domeniu, însoțindu-l în 1907 pe Ernest Shackleton în Expediția Nimrod, de cartografiere a Antarcticii, dar care nu se va adapta la climatul tropical al acestei zone pe care trebuia s-o exploreze, alături de Fawcett). După o expediție din 1913, acesta susține că văzuse câini cu 2 nasuri, aceștia fiind ogarii andini cu 2 nări, pe care îi văzuse și în prima sa expediție.

  Henry Costin, unul dintre membrii primei expediții în Regiunea Amazonului a lui Percy Fawcett și soldat în Armata S.U.A pe Frontul de Vest între 1917-1918, decedat pe 8 octombrie 1918 (la doar 20 de ani, Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Henry_Gilbert_Costin)

   Însă cea mai mare realizare pe care acesta o va obține în cadrul acestor expediții din America de Sud nu va fi realizarea unor contacte prietenoase cu diferite triburi amazoniene, contacte ce-i vor permite studierea acestora, și nici catalogarea unor noi specii de plante și animale, ci....descoperirea a ceea ce el credea a fi o civilizație dispărută din Jungla Amazoniană. Astfel, pe baza numeroaselor sale căutări documentare pe care le efectuase, Fawcett își făcuse deja, în 1914 (când se întorsese acasă, la Londra, întrucât izbucnise Primul Război Mondial și aștepta să fie recrutat în armată), niște idei despre un oraș pierdut pe care îl numise „Z” (Zed), aflat undeva în Regiunea Mato Grosso (din sud-vestul Braziliei).[8] El înaintează, în acel moment ideea că o civilizație complexă existase cândva în regiunea Amazonului, iar ruinele sale izolate supraviețuiseră.

Însă...ideea unui oraș dispărut nu era nouă, aceasta apărând încă din vremea conchistadorilor spanioli, conchistadorul și autorul Gonzalo Fernandez de Oviedo y Valdes relata că, undeva în jurul Fluviului Amazon, exista un mare conducător care , , era mereu acoperit cu praf de aur” și se presupunea în mod cât se poate de logic și rezonabil că a sa capitală trebuia să fie la fel de bogată.[9] Și nu părea deloc neplauzibil să presupui că un asemenea loc ar fi existat vreodată, întrucât, în 1519, Hernan Cortes intrase în Tenochtitlan (pe care avea să-l cucerească în august 1521), iar 14 ani mai târziu, Francisco Pizzaro capturase orașul incaș Cuzco, ambele mult mai bogate decât își imaginaseră conchistadorii spanioli. Prin urmare, în 1541, fratele vitreg a lui Pizzaro, Gonzalo, încurajat de relatări ce confirmau povestea lui Oviedo, își lansează prima expediție pentru a găsi acest tărâm legendar și în ciuda lipsei de succes pe care o are expediția sa, mulți alți exploratori își vor încerca norocul în descoperirea acestui tărâm în următoarele secole.[10]

   Însă la începutul secolului al-XX-lea, mulți oameni renunțaseră la ideea existenței unui așa-zis , , Oraș Z”. Ce dovezi în favoarea existenței lui existau, la urma urmei...?Mărturiile unor conchistadori precum Oviedo nu erau doar sălbatic de extravagante, dar și contradictorii în același timp. Mulți exploratori considerau la acea vreme (sfârșitul secolului al-XIX-lea-începutul secolului XX), că însăși existența unui oraș, nu a unei întregi civilizații era imposibilă în acea zonă tropicală:mediul era pur și simplu, prea ostil![11]

Cu toate că regiunea era plină de viață, existau puține surse evidente de hrană. Era de neconceput faptul că mediul respectiv putea susține existența unei cetăți, darămite a unui oraș întreg. Apoi, mai intra în discuție și factorul indigenilor. Chiar și la apogeul obsesiei după El Dorado, oamenii (spaniolii și portughezii, mai exact) se îndoiau că acești amerindieni erau atât de sofisticați să construiască la o asemenea scară. Șocați de primitivismul triburilor amazoniene, teologi precum Juan Gines de Sepulveda concluziona, în secolul al-XVI-lea, că...ei erau mai puțin decât oameni, practic suboameni.[12]

Nu toată lumea a fost, însă, de acord cu ideea lui. Pe de altă parte, un alt călugăr și teolog ca el, Bartolome de las Casas le-a apărat statutul lor, ca oameni, însă nu avea o opinie tocmai bună despre abilitățile lor. În loc să-i privească ca „suboameni”, el îi privea ca pe , , sălbatici nobili” (termen pe care îl va folosi și filozoful iluminist francez Voltaire, când vorbea despre populațiile indigene din Africa și Americi, în secolul al-XVIII-lea), adică…oameni simpli, chiar inocenți, complet ignoranți în ceea ce privea îmbogățirea materială și viața urbană.

  La rândul său, Fawcett considera că El Dorado e o absurditate romantică. Însă, nu se putea abține să nu se întrebe dacă…ceva la fel de spectaculos ca acest oraș mitic exista și în acea zonă. În timpul acelor ani de cutreierat prin junglă, exploratorul ajunsese să înțeleagă Amazonul. El știa faptul că, dacă jungla părea să fie un mediu ostil, asta nu se datora faptului că acolo nu era nimic de mâncare, ci faptului că europenii nu știau cum să se folosească de terenul existent în zonă, în timp ce, triburile din zona Fluviului Amazon trăiau mai bine decât credeau mulți europeni.

Departe de a duce o existență sărăcăcioasă, acestea depozitau mari cantități de hrană și descoperiseră remedii pentru afecțiuni care se credeau a fi incurabile. Totuși, asta nu însemna că Percy Fawcett nu avea, la rândul său, prejudecățile sale. El încă credea că gradul de complexitate al unor triburi se datora faptului că unele erau „mai albe” decât altele. Dar, chiar și așa, era convins de faptul că jungla putea susține culturi complexe și că indigenii erau capabili de a construi vaste civilizații în zone în care niciun european nu se aventurase încă...Mai mult decât atât, ideea cu privire la posibila existență a unui , , Oraș Z” îi este alimentată și de descoperirea, în Biblioteca Națională a Braziliei a unui document portughez, realizat în 1753 de către un bandeirante[13] pe nume Joao Da Silva Guimaraes, în care acesta relata descoperirea unui metropole aflate în ruine și de faptul că, în 1911 (pe când el se afla în regiunea Amazonului), exploratorul american Hiram Bingham descoperise Machu Picchu în Peru, un complex arhitectural construit de incași pe la începutul secolului al-XV-lea, aflat la poalele Munților Anzi, descoperire ce-i arată faptul că și în regiunea Amazonului existase și se putuse dezvolta o civilizație la fel de sofisticată .[14] Astfel, în 1914, el ajunge să creadă nu numai faptul că exista un oraș antic în zona Fluviului Amazon, ci mai mult decât atât, credea că acesta s-ar putea afla în zona Fluviului Xingu din regiunea Mato Grosso.

   Cu toate acestea, participarea la Primul Război Mondial, pe Frontul de Vest (sub comanda Generalului Douglas Haig), moment în care va fi promovat de la rangul de maior la cel de locotenent-colonel pe 1 martie 1918 și va fi decorat cu Ordinul , , Serviciul distins pentru țară” în iunie 1917, îl va face pe Fawcett să-și amâne orice călătorie pe care își dorea s-o facă în America de Sud pentru a mai descoperi ceva în legătură cu , , Orașul Z”, acesta întorcându-se în Jungla Amazoniană, pentru o a-3-a expediție de cercetare a ruinelor orașului pe care îl căuta de abia în 1920.

III. Ultimele 3 expediții ale lui Fawcett îm Jungla Amazoniană (1920, 1922 și 1924-1925) și dispariția acestuia

   Pe măsură ce anii au trecut, Fawcett a devenit din ce în ce mai obsedat de căutarea El Dorado-ului său modern, pe care l-a numit , , Orașul Z”. Astfel, el mai lansează două căutari ale acestuia la începutul anilor 1920 (în 1920 și 1922), dar este scos afară din junglă în ambele dăți de vremea rea, febră și oboseală.[15] I-a luat mai mult de 3 ani de campanie în universitățile din S.U.A înainte ca acesta să-și poată asigura fondurile pentru o a treia misiune. În ciuda tuturor avertismentelor că el pleca spre o misiune prostească, care n-avea să-l ducă niciunde, exploratorul rămâne convins că „Z” îl pândea pe undeva în încă neexplorata regiune Mato Grosso.

   Fawcett nu ducea lipsă de voluntari pentru expediția sa finală, dar a refuzat favorurile de a călători împreună în America de Sud ale lui T.E Lawrence (faimosul arheolog, cartograf și ofițer cunoscut mai bine ca , , Lawrence al Arabiei”, liderul Revoltei Arabe dintre 1916-1918, ce a adus sfârșitul dominației Imperiului Otoman în Orientul Mijlociu), hotărând, în cele din urmă, să-l ia pe fiul său, Jack (care împărtășea zelul aproape religios al tatălui său cu privire la existența unui așa-zis Oraș Z”) și pe prietenul lui Jack, Raleigh Rimell.[16] După ce și-au încărcat plasa pentru țânțari, conservele de mâncare, macetele și alte provizii, cei 3 bărbați au navigat din New Jersey către Brazilia. , , Ne vom întoarce și vom aduce înapoi ceea ce căutăm” le-a declarat el jurnaliștilor americani la plecare.[17]

  Cea de a treia expediție a lui Percy Fawcett navighează mai întâi către Rio de Janeiro înainte de a cutreiera pe uscat până la avanpostul Cuiaba (capitala regiunii Mato Grosso) din apropierea Fluviului Amazon, acolo unde acesta reușește să-și facă rost de animale de tracțiune și să-și angajeze un grup de ghizi indigeni. Pe 20 aprilie 1925, aceștia se aventurează în junglă pentru prima dată. Înaintea lor, se așternea un labirint înăbușitor de tufișuri dense, râuri infestate de piranha și un teritoriu necartografiat, populat de triburi native ostile. Chiar și așa, în primele săptămâni de expediție, insectele s-au dovedit a fi cea mai mare amenințare. Roiurile de țânțari și de musculițe sugătoare de sânge făceau somnul dificil și călătoria îngrozitoare, iar piciorul lui Rimell chiar ajunsese să fie foarte umflat din cauza mușcăturilor de căpușe. Neafectat emoțional în niciun fel de situația membrilor expediției sale, Fawcett stabilește un ritm solicitant între 10-15 mile pe zi (15-25 km pe zi). Pe parcursul unui traseu al expediției, el chiar ajunge atât de departe de companionii săi mai tineri, încât e forțat să campeze singur pentru o noapte.

   Pe 29 mai 1925, echipa a ajuns la , , Tabăra Calului mort”, loc în care Fawcett a fost forțat să-și împuște calul extenuat de atât drum și să renunțe la una din căutările sale anterioare (fiind vorba de membrii ai expediției pe care i-a lăsat în urmă), pentru a ajunge la , , Orașul Z”. Acolo, ei și-au descărcat tot echipamentul echipei și și-au trimis ghizii înapoi la Cuiaba. Înainte ca nativii să plece, acesta le-a predat ultimele telegrame ale expediției. Printre acestea, se afla o scrisoare către soția sa, Nina, în care acesta îi transmitea că , , Jack este bine și sănătos și devine din ce în ce mai puternic pe zi ce trece!” și mai mult decât atât, că , , Nu trebuie să-ți fie frică de niciun eșec”.[18] La acel moment, trio-ul a dat de un tufiș adânc din junglă în care a intrat și de unde nu a mai putut ieși, din păcate...

  Din acel moment, nimeni n-a mai știut nimic de Percy Fawcett, Jack (fiul lui Fawcett) sau Raleigh Rimell, prietenul lui Jack, iar în ciuda faptului că George Miller Dyott, membru al Societății Regale de Geografie, a lansat în 1928, o primă expediție de căutare a lui Percy Fawcett și a echipajului său, iar la aproape 60 de ani distanță, în 1996, o a doua expediție, de data aceasta una condusă de businessman-ul american James Lynch (care a fost capturată de indienii din Amazon până când Guvernul S.U.A le-a plătit răscumpărarea) a fost organizată cu scopul de a se găsi rămășițele lui Fawcett și ale fiului său, acestea nu au mai fost găsite niciodată, el fiind declarat, în mod oficial, mort, în 1928. O ipoteză a morții sale ar fi, după cum susțin indienii kalapalo (pe care Fawcett i-a întâlnit în călătoria sa spre , , Orașul Z”), că acesta ar fi intrat pe domeniul unui trib ce se afla în conflict cu ei, fiind prins într-o ambuscadă și ucis de aceștia.[19] Cauza exactă a morții lui Percy Fawcett și a fiului său, însă...nu va fi vreodată cunoscută clar!

   Totuși, moartea lui Percy Fawcett nu a fost în van. Deși n-a reușit să găsească , , Orașul Z”, expedițiile sale în zona Amazonului au contribuit la o mai bună cunoaștere a regiunii și a triburilor din zonă, din ce în ce mai mulți antropologi europeni (precum antropologul francez Claude Levi-Strauss) venind începând cu anii 1940-1950, să afle mai multe despre triburile din această regiune. Mai mult decât atât, viața acestuia ajunge să facă și subiectul unui film numit , , The Lost City of Z”, realizat de regizorul James Gray și care a avut premiera la Festivalul de Film de la New York, pe 15 octombrie 2016 și a unei cărți cu același titlu, a jurnalistului și scriitorului american David Grann, apărută în 2019.

Bibliografie

Surse web

1.     https://en.wikipedia.org/wiki/Percy_Fawcett

2.     https://www.historytoday.com/archive/missing-pieces/lost-city

3.     https://en.wikipedia.org/wiki/Bandeirantes

4.     https://www.history.com/news/explorer-percy-fawcett-disappears-in-the-amazon

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Percy_Fawcett

[2] Ibidem

[3] Ibidem

[4] Ibidem

[5] Ibidem

[6] Ibidem

[7] Ibidem

[8] Ibidem

[9] https://www.historytoday.com/archive/missing-pieces/lost-city

[10] Ibidem

[11] Ibidem

[12] Ibidem

[13] Bandeirantes-Coloniștii portughezi, care între secolele XVI-XVIII, au explorat interiorul Braziliei și i-au capturat indigenii întâlniți, transformându-i în sclavi (https://en.wikipedia.org/wiki/Bandeirantes)

[14] Ibidem

[15] https://www.history.com/news/explorer-percy-fawcett-disappears-in-the-amazon

[16] Ibidem

[17] Ibidem

[18] Pentru citatele din scrisorile lui Percy Fawcett vezi https://www.history.com/news/explorer-percy-fawcett-disappears-in-the-amazon

[19] Ibidem