Epopeea lui Ghilgame┼č ┼či dorul nemuririi jpeg

Epopeea lui Ghilgame┼č ┼či dorul nemuririi

Capodoper├ú a literaturii orientului antic ┼či nu numai, Epopeea lui Ghilgame┼č, povestea regelui sumerian al Urukului, prototip al r├úzboinicului-erou, este probabil primul epos al omenirii. Prin bog├ú┼úia liric├ú, intensitatea tr├úirilor ┼či problematica existen┼úial├ú, epopeea dep├ú┼če┼čte cu mult cadrul unei legende eroice, aduc├ónd ├«n discu┼úie teme precum c├úutarea nemuririi ┼či dezlegarea tainelor lumii de dincolo.

Titlul ini┼úial al operei ├«nsemna ÔÇťacela care a z├úrit pr├úpastiaÔÇŁ (Sha naqba imuru) sau ÔÇťacela care a ├«nvins to┼úi regiiÔÇŁ (Shutur eli sharri). Cea mai cuprinz├útoare versiune a eposului are ├«n componen┼ú├ú 12 t├úbli┼úe de lut p├ústrate ├«n faimoasa bibliotec├ú a regelui asirian Assurbanipal, la Ninive. Materialul de scris permite o datare ├«ntre secolele XXIV-XVIII a.Hr. Primele tablete ale eposului au fost descoperite de Hormuzd Rassam ├«n 1853, traducerea o realizeaz├ú ├«n 1872 George Smith, care se ocup├ú de fragmentul despre potop care este acum ultimul capitol. Textul a trebuit s├ú fie reconstruit pe baza diverselor fragmente, unele lacunare, opera┼úie ├«ngreunat├ú si de limbile diverse (babilonian├ú, akkadian├ú, hurrit├ú, hittit├ú) folosite. S.N. Kramer, sumerolog din Philadelphia, organizeaz├ú scrierile mitologice sumeriene ├«ntr-o form├ú coerent├ú. Odat├ú cu noua edi┼úie din 2003, orientalistul londonez Andrew George ofer├ú o abordare critic├ú a textului. Din peste 100 de texte, care au fost ├«ntre timp traduse din nou, a rezultat o nou├ú valorificare a istoriei transmise. ├Än plus, asirologul Stefan Maul public├ú ├«n 2008 o traducere poetic├ú revizuit├ú, care cuprinde complet├úri ┼či reinterpret├úri ale textului. Origini ale eposului se reg├úsesc ├«n mai multe ora┼če mesopotamiene, din vremea sumerienilor fiind cunoscute mai multe cicluri ├«n cuneiforme:Bilgame┼č/Bilga, Ghilgame┼č ┼či Agga din Ki┼č, Ghilgame┼č ┼či Huwawa, Ghilgame┼č ┼či taurul ceresc, Ghilgame┼č, Enkidu ┼či infernul, moartea lui Ghilgame┼č, povestea potopului.

Din aceste texte variate scrise ├«n dialectele mozaicului de popoare care s-au perindat pe teritoriul dintre cele dou├ú fluvii s-a conturat o opera viguroas├ú, care pune ├«n valoare un om autentic, alfat ├«n c├úutarea adev├úrurilor absolute. Eposul care ne este cunoscut ast├úzi a fost transcris ├«n Uruk in circa 3600 de versuri, av├ónd drept surse eposul transmis ├«n akkadian├ú din secolul al XII-lea, o traducere ├«n hittit├ú ┼či hurrit├ú, lista sumerian├ú a regilor, o scrisoare fictiv├ú a lui Ghilgame┼č, nemele din lista zeilor ├«ncep├ónd cu secolul al XXVI-lea a.Hr., inscrip┼úiile votive dedicate regelui din Uruk. Din cele 12 t├úbli┼úe, 11 con┼úin texul propriu-zis, iar una este traducerea akkadian├ú a unei p├úr┼úi din scrierea sumerian├ú despre Ghilgame┼č, Enkidu ┼či infern. Probabil versiunea reconstruit├ú provine de la un autor de secol XII, men┼úionat de o list├ú neoasirian├ú, ale c├úrei urme se afl├ú ├«n biblioteca din Ninive (este vorba de Sin-leqi-unninni).

98 019561 gilgamesh jpg jpeg

Ce ne spune povestea?

Referitor la realitatea istoric├ú oglindit├ú, dincolo de tendin┼úa general├ú mitologic-fantastic├ú, am putea spune c├ú exist├ú aluzii la dezvoltarea politic├ú ┼či cultural├ú de la cump├úna mileniilor III-IV a ora┼čului Uruk, dezgropat sub Warka. O cetate ├«nfloritoare, ├«nconjurat├ú de p├ú┼čuni, cu case din lemn de palmier, silozuri de gr├óne, pia┼úa ├«n care se adun├ú negustori sau se ├«ntrec povestitori, templul Eanna cu zigguratul al├úturat, palatele regale. Ghilgame┼č este ┼či el un rege care se pare c├ú a tr├úit efectiv. Tradi┼úia sa este valorificat├ú ├«ndeosebi de Ur-Namma ┼či Schulgi, care se desemneaz├ú fra┼úi ai s├úi. Ghilgame┼č nu este doar st├úp├ónitor ┼či erou, ci ├«ncepe s├ú fie ┼či adorat ca divinitate, cultul s├úu fiind pus adesea ├«n leg├útur├ú cu cel al str├úmo┼čilor. Se vedea ├«n el unul dintre judec├útorii din lumea de apoi.

L├ús├ónd la o parte controversele textuale, s├ú arunc├úm o privire asupra pove┼čtii care oglinde┼čte eternul omenesc, fr├úm├óntarea omului st├úp├ónit de teama mor┼úii, t├ónjind a deslu┼či tainele nemuririi ┼či astfel a ├«nvinge condi┼úia uman├ú. Pe scurt, este un epos ├«n care se caut├ú via┼úa. Ghilgame┼č este un rege care se distinge prin fort├ú, vitejie, ├«n┼úelepciune, dar se impune p├óna la tiranie semenilor s├úi. Fiu al zei┼úei Ninsun, preoteas├ú a zeului-soare ┼×ama┼č, ┼či al unui spiridu┼č, el este un primitiv, gata de lupt├ú, l├úud├úros, m├ónios, dar sufletul s├úu simplu este ├«nsp├úim├óntat de g├óndul mor┼úii. Supu┼čii s├úi se pl├óng zeitei I┼čtar de muncile istovitoare la care acesta ├«i sile┼čte. ├Än acest context apare figura interesant├ú a lui Enkidu, pl├úm├údit din lut, ├«nzestrat cu via┼ú├ú prin r├úsuflarea zei┼úei Aruru. Crescut cu fiarele s├úlbatice, acesta se umanizeaz├ú mai ├«nt├ói prin intermediul unei prostituate de la temple, Shamhat. Lupt├óndu-se cu Ghilgame┼č, ├«i recunoa┼čte acestuia puterea, devin prieteni ┼či decid s├ú plece ├«mpreun├ú ├«n p├údurea cedrilor ca s├ú-l ucid├ú pe uria┼čul Humbaba, ├«n ceea ce ar putea fi interpretat├ú drept o alegorie a luptei dintre civiliza┼úie ┼či natur├ú. Ajuta┼úi de zeul ┼×ama┼č, care trimite 13 v├ónturi care s├ú-l doboare pe uria┼č, cei doi supun bestia.

Mai departe, zei┼úa I┼čtar se ├«ndr├úgoste┼čte de Ghilgame┼č ┼či ├«i propune c├ús├útoria, dar acesta o refuz├ú din cauza tratamentului aplicat celorlal┼úi ama┼úi ai s├úi. R├únit├ú ┼či dornic├ú de r├úzbunare, aceasta ├«l convinge prin amenin┼ú├úri pe tat├úl s├úu, zeul Anu, s├ú-l trimit├ú pe p├úm├ónt pe Gugalanna, taurul ceresc, care devasteaz├ú ora┼čul. Dar atacat de Enkidu ┼či Ghilgame┼č, monstrul sf├ór┼če┼čte sub sabia lor. Visul lui Enkidu ├«i preveste┼čte ├«ns├ú moartea, pentru c├ú sfidarea zeilor nu poate r├úm├óne nepedepsit├ú. Ghilgame┼č depl├ónge moartea prietenului iubit ├«ntr-o mare intensitate emo┼úional├ú, invoc├ónd natura s├ú pl├óng├ú ┼či ea. ├Äi organizeaz├ú un mare banchet funerar la care le sunt aduse ofrande zeit├ú┼úilor lumii de jos. Regele colind├ú s├úlb├úticia ├«nve┼čm├óntat ├«n piei de animale, av├ónd ca ┼úel g├úsirea legendarului Utnapishtim, cel din urm├ú rege dinaintea potopului, care a domnit la ┼×uruppak, Noe babilonian, cel c├úruia zeii i-au dat nemurirea.

Dup├ú o c├úl├útorie periculoas├ú, ajunge la v├órfurile gemene al muntelui Mashu, la cap├útul p├úm├óntului. Intrarea este p├úzit├ú de doi oameni-scorpioni. ├Äi este permis├ú intrarea dup├ú recunoa┼čterea naturii sale divine, dup├ú care Ghilgame┼č merge pe calea soarelui ┼či pe cea a ├«nunericului p├ón├ú c├ónd ajunge ├«ntr-o gr├údin├ú paradisiacal. Sf├útuit de hangi┼úa Siduri dup├ú ce ├«ncearc├ú ├«n zadar s├ú ├«l conving├ú s├ú renun┼úe si s├ú ├«cerce s├ú se bucure de viat├ú c├ót tr├úie┼čte, Ghilgame┼č se duce la luntra┼čul Urshanabi care ├«l ajut├ú s├ú traverseze marea. ├Än sf├ór┼čit ajuns la Utnapi┼čtim, acesta ├«i poveste┼čte istoria potopului ┼či cum zeul Ea l-a ├«ndemnat s├ú construiasc├ú o corabie ca s├ú se salveze de furtunile dezastruoase iscate de Enlil, cel care ulterior ├«i va binecuv├ónta pe Utnapi┼čtim ┼či so┼úia sa cu via┼úa ve┼čnic├ú. Dar se pare c├ú a fost un caz singular. Ca s├ú ├«i demonstreze lui Ghilgame┼č c├ú nu poate schimba legile firii, ├«l provoac├ú s├ú stea treaz 7 nop┼úi, test pe care regale nu-l trece. Pentru c├ú totu┼či a p├útimit prea mult, Utnapi┼čtim ├«i ├«ncredinteaz├ú o tain├ú:pe fundul apei se g├úse┼čte o buruian├ú care ofer├ú tinere┼úea ve┼čnic├ú. Regele s├úv├ór┼če┼čte isprava, dar ┼či aceasta ├«n zadar. ┼×arpele cel perfid i-o smulge. R├úmas f├úr├ú vreo posibilitate de a ├«nvinge moartea, Ghilgame┼č ├«ncearc├ú s├ú-l ispiteasc├ú pe duhul lui Enkidu s├ú-i ├«mp├úrt├ú┼čeasc├ú ce se petrece ├«n lumea de dincolo, dar neafl├ónd mare lucru, se ├«ntoarce ├«n Uruk. Resemnare ┼či melancolie.

GilgameshEnlarged jpg jpeg

Ce inseamna povestea?

Interpret├úrile asupra con┼úinutului operei se pot face pe mai multe niveluri:condi┼úia uman├ú, moarte ┼či nemurire, prietenie, devenire ┼či maturizare, natur├ú vs. cultur├ú, conflictul dintre valori. S-au aplicat mai multe defini┼úii, axate ├«n principal pe prblematica vie┼úii ┼či a mor┼úii:ÔÇťGhilgame┼č este arhetipul umanit├ú┼úiiÔÇŁ, ÔÇťeposul este ├«n mare m├úsur├ú o scriere existen┼úialist├úÔÇŁ (Oberhuber, 1977);ÔÇťIn concep┼úia veche, omul Ghilgame┼č crede c├ú poate deveni zeu nemuritor. In concep┼úia nou├ú, zeul Ghilgame┼č crede c├ú poate deveni om ┼či sc├úpa de moarteÔÇŁ (Abusch, 1986). ÔÇť├Än epopee se poate recunoa┼čte un progres al accept├úrii efemerit├ú┼úii, interesul pentru moarte ┼či via┼úa de apoi fiind o preocupare constant├ú a scrierilor sumerieneÔÇŁ (George, 1998). Este totodat├ú o istore a devenirii umane, petru c├ú regele din Uruk evolueaz├ú, ├«ncep├ónd de la confruntarea cu Enkidu, prilej de a ├«nv├ú┼úa priceperea celuilalt, trec├ónd prin prietenia nepre┼úuit├ú ce se ├«nfirip├ú ├«ntre cei doi, ├«nfruntarea divinit├ú┼úii, durerea pierderii, frica de propriul sf├ór┼čit, marea c├úl├útorie ini┼úiatic├ú ┼či sf├ór┼čind cu drama neputin┼úei de a a ├«nvinge efemerul. Nucelul central este cel al motivului ÔÇťtinere┼úe f├úr├ú de b├útr├óne┼úe ┼či via┼ú├ú f├úr├ú moarteÔÇŁ, pe care ├«l ├«mp├úrt├ú┼če┼čte cu multe alte capodopere ale literaturii universale. Tuburarea ad├ónc├ú a regelui ├«n fa┼úa con┼čtiin┼úei limitelor umane ┼či c├úut├úrile disperate de ie┼čire din acestea conduc la tragismul fiin┼úei. De c├ónd omul p├úr├úse┼čte vie┼úuirea inocent├ú din natur├ú, este aruncat ├«n angoasa existen┼úial├ú. Lec┼úia inevitabilit├ú┼úii mor┼úii care arunc├ú v├úlul sumbru ├«n deznod├úm├óntul poemului este totu┼či una care pledeaz├ú pentru via┼ú├ú, pentru c├ú cele dou├ú se ├«ntrep├útrund. Oamenii mor, dar umanitatea este pepetu├ú;dac├ú moartea nu poate fi ocolit├ú nici prin glorie, nici prin favoarea zeilor, nici prin iubire, momentele tr├úite pe p├úm├ónt trebuie s├ú aib├ú cu at├ót mai mult├ú semnifica┼úie, ca mod de compensare.

Valoarea artistic├ú a operei dep├ú┼če┼čte cadrul istoric. Puterea descriptiv├ú se ├«ntrevede ├«n relatarile despre lupta cu Humbaba, urgiile taurului, str├úbaterea ├«ntunericului, desf├ú┼čurarea potopului. Nota de dramatism ├«mpreun├ú cu simplitatea fermec├útoare ┼či stilul plastic confer├ú pove┼čtii un realism al fantasticului care adun├ú laolalt├ú toate n├úzuin┼úele ┼či tr├ús├úturile esen┼úiale ale firii umane ÔÇô via┼ú├ú, iubire, moarte ÔÇô reflectatea de-a lungul unei c├úl├útorii a cunoa┼čterii ┼či autocunoa┼čterii pe care o s├úv├ór┼čim cu to┼úii. Imagistica bogat├ú, evocarea vie ┼či autentica, epicitatea evenimentelor, muzicalitatea versurilor contureaz├ú un tablou nu doar al resemn├úrii ├«n fa┼úa mor┼úii, ci ┼či al celebr├úrii setei pasionante de via┼ú├ú ┼či al unei prietenii care nu cedeaz├ú. Eposul, ca ┼či ├«ntreaga literature sumerian├ú, vor avea ecou ├«n Biblia ebraic├ú sau la Homer, prin teme precum potopul, infernul, judec├útorul, ├«nvierea, chemarea duhului, omor├órea monstrului, ┼čarpele, crearea omului, eroul, nemurirea ┼či multe altele. Dorul nemuririi ┼či necesitatea revel├úrii tainelor vie┼úii ve┼čnice, poetizate ├«ntr-o expresie a ├«ntregii umanit├ú┼úi, ├«nscriu epopeea pe linia marilor crea┼úii.

"Cu toate că-I neînduplecată, moartea e legea tuturor;

Cl─âdim noi oare case pentru veci?

Pecetluim noi oare învoieli care să lege pe vecie?

Fra┼úii ├«┼či ├«mpart oare, pentru vecie, bunurile?

Ve┼čnic─â e oare ura ├«ntre oameni?

Râul care se umilă te duce oare cu el pentru vecie?

De la ├«nceputul veacurilor, nimic nu este ve┼čnic! Cel care doarme ┼či cel care-imort se aseam─ân─â unul

cu altul.

Oare nu ├«nchipuie am├óndoi icoana mor┼úii? Omul s─âlbatic e ┼či el un om. Or, afar─â doar dac─â Enlil nu-┼či d─â binecuv├óntarea, Anunnakii, zeii cei mari, ┼úin├ónd sfat, ┼čiMamitu, cea care a f─âurit Soarta, hot─âr─â┼čte dimpreun─â

cu ei ursitele: ei ├«mpart moartea ┼či via┼úa, ┼či nu dezv─âluie sorocul mor┼úii!"

(tableta a 10-a, r├úspunsul lui Utnapi┼čtim)

Referinţe:

Abusch, T., 2001, The Development and Meaning of the Epic of Gilgamesh:An Interpretive Essay, JAOS 121, 614-622;

George, A.R., 2003, The Babylonian Gilgamesh Epic ÔÇô Introduction, Critical Edition and Cuneiform Texts, Oxford;

Liagre B├Âhl, F.M.Th. de, 1953, Das Problem des ewigen Lebens in den verschiedenen Stadien der Gilgamesch-Dichtung, in:ders., Opera Minora, Groningen, 234-262;

Maul, S., 2005, Das Gilgamesch-Epos, M├╝nchen;

Walter, Sallaberger, 2008, Das Gilgamesch-Epos. Mythos, Werk und Tradition. Beck, M├╝nchen 2008.