Cine a fost Sarmisa Bilcescu Alimăneștianu, prima româncă avocat
Sarmisa Bilcescu s-a născut la 25 aprilie 1867, fiica lui Dimitrie Bilcescu (originar din satul Bilcești, fost Bogătești – jud. Muscel), fost șef al Controlului Finanțelor în vremea domnitorului Barbu Știrbey, și a Mariei Georgian (rudă apropiată a Mitropolitului Georgian).
În copilărie și adolescență, Sarmisa a petrecut mult timp în casa familiei de la Florica (jud. Argeș), unde locuiau Brătienii. Între ea și copiii lui Ion Brătianu (Sabina, Ionel, Dinu, Vintilă, Maria, Tatiana și Pia) s-a legat o strânsă prietenie. La zece ani începea studiul avându-l ca dascăl pe eruditul profesor Vasile D. Păun (profesor de limba română al Principelui Ferdinand și al copiilor familiei Brătianu), notează Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a instituției.
Mai târziu a frecventat cursurile colegiului Sf. Sava din București. După examenul de bacalaureat a plecat la Paris, împreună cu mama sa, la îndemnul căreia s-a înscris la Facultatea de Litere, dar, din cauza holerei care izbucnise în Franța, s-au întors temporar în țară. În acest timp tatăl a influenţat-o să urmeze dreptul, acesta dorind ca ea să devină avocat.
Diversitatea de opinii privind statutul femeii, rolul căsătoriei, locul femeii în familie și societate, au determinat-o pe Sarmisa Bilcescu să studieze și să se dedice acestui domeniu. Susținerea tezei de doctorat „Despre condițiunea legală a mamei în dreptul roman și francez” a avut loc în 12 iunie 1890, la Facultatea de Drept din Paris, unde, pentru prima dată în istoria instituției, o femeie își susținea teza de doctorat. Lucrarea, întinsă pe 508 de pagini, era o analiză a rolului și drepturilor mamei din societatea romană și franceză.
În toamna anului 1890 s-a întors în țară și, după faima dobândită la Paris, s-a bucurat de o primire triumfală la București. De remarcat faptul că, deși în iunie 1891 s-a înscris în Baroul de Ilfov al cărui președinte era Take Ionescu, la început nu a pledat, a dat numai consultații. Sarmisa Bilcescu cânta la pian, picta și practica dansul. A învățat limba engleză pentru a se înțelege cu viitoarea Regină Maria, atunci când îi preda lecții de limba română. La Palat se ducea îmbrăcată în costum național, susținea împreună cu Regina concerte la pian, dezvoltând o prietenie trainică.
La 19 iunie 1897 s-a căsătorit cu Constantin Alimăneștianu (1865-1911), inginer de mine, absolvent al Școlii Superioare de Mine din Paris. În anul 1898 s-a născut unicul lor băiat, Dumitru, pe care l-a crescut și educat cu abnegație. Tânăra avocată s-a retras din barou, însă a continuat să fie activă în cercurile feministe, militând pentru dreptul la educație al femeilor.
Sarmisa Bilcescu Alimăneștianu a desfășurat o intensă activitate de colaborare cu diferite reviste, precum ,,Société de Législation Comparée” și „Altițe și Bibiluri”. În 1894, împreună cu alte doamne din înalta societate, a înființat Societatea Domnișoarelor Române, al cărei scop era strângerea de fonduri prin donații, serbări, loterii și cotizații, pentru a susține ,,Liga pentru Unitatea Culturală a Românilor”. De asemenea, a fost membră în asociațiile Furnica, Vatra Luminoasă, Obolul, Leagănul, Pâinea Zilnică, Tibișoiul, Țesătoarea, în consiliul de administrație al Cărții Românești și al Morii Olteanca, condusă de Dinu Brătianu, și a fost, de asemenea, președinta Societății Turtucaia și a Federației Femeilor Universitare. În 1913 a creat Consiliul Superior al Industriei Casnice, menit să pună în valoare frumusețea și importanța îndeletnicirilor și tradițiilor românești.
Împreună cu Alexandrina Gr. Cantacuzino, Elena Gen. Perticari, Zefira Col. Voiculescu, Cecilia Cuțescu Storck, Hortensia Cosma, Ana Al. Lahovary, Aretia Tătărescu, Elena Odobescu, Tzigara Sarmucaș, juriza concursurile de cusături tradiționale (scoarțe) organizate anual de societatea Țesătoarea, în perioada 1928–1942, la Casa Femeii din București. Cei interesați pot găsi descrieri ale acestor expoziții și concursuri la Arhivele Naționale, în fondul Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române, într-un registru de procese verbale al membrelor comitetului Țesătoarei.
Sarmisa Bilcescu Alimăneștianu a fost o femeie extrem de bogată
Sarmisa Bilcescu Alimăneștianu a deschis chiar ea, în zona Muscel, centre pentru confecționarea costumelor populare, ateliere de cusătorie națională, astfel încât menținea și consolida vechile tradiții gospodărești de la sate. Aceste ateliere ofereau de lucru sătencelor pe timpul iernii, iar cusăturile tradiționale executate participau la expoziții naționale și internaționale, fiind chiar vândute peste hotare. Sarmisa Bilcescu Alimăneștianu s-a implicat și în viața politică, a fost membră a Partidului Național Liberal, iar în primăvara anului 1930 a candidat pe listele electorale ale partidului la alegerile municipale, comunale și județene, alături de Maria Pilat. A fost membră în comitetele de patronare ale mai multor baluri cu scopuri de binefacere. Pentru nenumăratele acte de caritate a fost și supranumită ,,mama celor necăjiți și lipsiți și sprijinul studențimii muscelene”.
Sarmisa Bilcescu Alimăneștianu a fost o femeie extrem de bogată, era unica moștenitoare a averii familiei Bilcescu (deținând în jur de 7000 ha pământ, multe imobile și surse financiare importante). Această avuție era provenită din moștenire, dar și din muncă asiduă (ziua de lucru începea pentru Sarmisa Bilcescu Alimăneștianu la 6 dimineața și se termina la 12 noaptea).
Pentru comunitate, Sarmisa și fiul ei, Dumitru (care a urmat principiile mamei sale prin operele sale de binefacere) au construit sau au donat o serie de edificii care dăinuie și astăzi ca: Școala din com. Alimănești (jud. Olt), Școala Dumitru Bilcescu din satul Bilcești, com. Valea Mare Pravăț (jud. Argeș), Școala D. Alimănișteanu din com. Bughea de Jos (jud. Argeș), Școala Constantin Alimăneștianu din com. Stoenești (jud. Argeș) și centrul civic al comunei, Liceul Constantin Alimăneștianu (azi Colegiul Național Neagoe Basarab) din orașul Oltenița (jud. Călărași), Biserica din satul Bilcești, com. Valea Mare Pravăț (jud. Argeș), Conacul (Castelul) Alimăneștianu din satul Bilcești, com. Valea Mare Pravăț (jud. Argeș), Clădirea din str. Thomas Masaryk nr. 5, București – donată de Dumitru Alimăneștianu în anul 1948, cu scopul de a deveni spital, apoi Institutul de Reumatologie.
În vara anului 1935, Sarmisa Bilcescu Alimăneștianu s-a retras la casa de la Bilcești, din cauza unei afecțiuni a ficatului. Înainte de a muri a fost vizitată de vechea ei prietenă, Regina Maria. Ultimele sale două dorințe au fost: să fie înhumată în costum popular și la slujba de înmormântare să nu aibă loc discursuri elogioase.
A trecut la cele veșnice în seara zilei de luni, 26 august 1935, fiind înhumată pe moșia familiei în locul ,,la pădurice”, lângă actuala biserică din satul Bilcești, comuna Valea Mare Pravăţ. Astăzi în biserică se găsesc lespezile funerare ale celor două familii Bilcescu și Alimăneștianu. Pe ultimul drum, au însoțit-o sute de țărani musceleni, îmbrăcați în costumul tradițional, fiul ei, prietenele Sabina Cantacuzino, Pia Alimăneștianu, Nadia Duca și Eliza I. C. Brătianu.
Vezi mai multe fotografii pe pagina de Facebook a Arhivelor Naționale ale României.
