Cine a fost „prima divă a României”?
Elena Theodorini s-a născut la 25 martie 1857, la Craiova, într-o familie de artiști. Ambii părinți, Theodor Theodorini și Maria Stavrescu, erau actori, la fel ca unchiul ei, Ion Vlădicescu, și mătușa, Raluca Stavrescu.
De altfel, Elena n-a fost singura artistă din „noua generație”. Sora ei, Aura, a fost o talentată soprană, în timp ce verișoara ei, Aristizza Romanescu, avea să devină una dintre cele mai mari actrițe ale României. Cântecul a atras-o de mică, primii pași în studiul muzicii făcându-i la vârsta de șase ani, când a început lecțiile de pian cu dirijorul trupei de la Teatrul Național din Craiova și cu profesorul George Simonis, scrie Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), pe pagina de Facebook a instituției.
Obținând o bursă, a plecat în Italia, fiind admisă la Conservatorul din Milano la canto și pian, la doar 14 ani. A studiat la Conservatorul din Milano (1871-1874) și a debutat în anul 1877 ca solistă contralto în „Maria di Rohan”, de Gaetano Donizetti, la Teatrul din Cuneo. Ulterior, a trecut la registrul de mezzosoprană, urcând pe scenele lirice din Livorno, Pisa, Chieti, Torino, Florența. În anul 1880 a interpretat rolul „Margareta” din opera „Faust” la Teatrul Scala din Milano, fiind prima artistă din România prezentă pe scena acestei importante opere, iar în a doua stagiune a jucat în 30 de spectacole, inclusiv două premiere mondiale.
Faima sa a depășit repede granițele Italiei, așa că, în anul 1882, a fost invitată să cânte la Teatrul Colón din Buenos Aires, alături de Francesco Tamango. Debutul noului deceniu o găsește tot la Scala, unde a cântat în „Mala Pasqua” de Stanislao Gastaldon și în „Cavaleria rusticana” de Giovanni Verga. La București a debutat în anul 1877 pe scena Teatrului Național, în „Rigoletto” de G. Verdi. Se întoarce și în următorii ani, făcând roluri memorabile în „Aida”, „Trubadurul”, „Hughenoții”, „Faust” etc., iar în perioada 1896-1904 a mers în turnee prin țară. De altfel, retragerea ei de pe scenă s-a petrecut tot în România, printr-un spectacol susținut la Teatrul Național în anul 1904.
După 1900 s-a dedicat carierei pedagogice. A predat în Paris, la Académie Lirique (fondând în 1908, în capitala franceză, Academia Lirică Română), în Buenos Aires, unde a întemeiat Academia Theodorini în 1909, alături de Hariclea Darclée și Titta Ruffo, în Rio de Janeiro, unde a înființat Școala Superioară „Ars et Vox” (1918), și în București, unde a pus bazele Academiei Naționale de Lirică (1922).
A fost adorată în România, Italia, Franța, Spania, Portugalia, Rusia, America Latină și s-a intersectat de-a lungul carierei cu marile personalități ale epocii. Deși a făcut numeroase turnee în Europa și peste ocean, cântând în peste 40 de opere și operete, din păcate, nu s-a păstrat, din interpretările ei, decât un singur fragment din Donizetti, care însă nu reușește să surprindă calitățile vocale ale celei care a fost privită ca „ultima adevărată divă a secolului al XIX-lea pe plan internațional și prima divă a României”.
A decedat la 27 februarie 1926 la București.
Muzeul Național de Istorie a României a publicat pe pagina de Facebook a instituției o fotografie cu mezzosoprana Elena Theodorini (cca. 1890) din colecția instituției (foto sus).
Mai multe pentru tine...
