Celălalt Göring

Hermann Göring a fost unul dintre cei mai importanți membri ai Partidului Nazist și un antisemit notoriu. Fratele său Albert, însă, era un om cu totul diferit:mai multe persoane, inclusiv evrei, pot să-i mulțumească pentru că le-a salvat viețile. Însă în ciuda acțiunilor sale, numele lui de familie s-a dovedit a fi în cele din urmă un blestem.

Nu de puține ori, Albert Göring a intervenit în favoarea evreilor pentru a-i scuti de umilințele naziștilor și chiar pentru a-i scăpa de lagărele de concentrare. Numele lui era întotdeauna un avantaj;deși era pe moment arestat pentru asemenea acțiuni, era imediat eliberat odată ce-și spunea numele. Doar era fratele lui Hermann Göring, comandant al Luftwaffe și apropiat al lui Hitler!

Însă după căderea regimului nazist, acest nume s-a dovedit a fi un blestem. Albert Göring a fost arestat de americani la scurtă vreme după sfârșitul războiului, iar cei care l-au interogat l-au privit de la bun început cu suspiciune, mai ales după ce i-au ascultat poveștile. Americanilor le venea greu a crede că fratele lui Hermann Göring s-ar fi opus regimului nazist și că ar fi intervenit în favoarea evreilor persecutați.

Viața fratelui mai mic al lui Hermann Göring e fascinantă, dar ea este aproape necunoscută publicului, chiar și la șapte decenii de la sfârșitul dictaturi naziste. Acest fapt se poate explica prin scepticismul oamenilor la auzul acestui nume. La fel ca soldații americani în 1945, oamenii de azi nu cred că Albert Göring a fost într-atât de diferit de fratele său. Cum e posibil ca acesta să fi colaborat cu Rezistența antinazistă, să fi salvat evrei de la moarte și să fi obținut eliberarea prizonierilor din lagărele de concentrare?

34 de nume

„Sunt aproape patru luni de când mi-a fost furată libertatea, fără să știu de ce”, scria Albert Göring în septembrie 1945 într-o scrisoare către soția lui. Se predase de bunăvoie americanilor pe 9 mai 1945 și, după ce timp de ani de zile se revoltase împotriva politicii duse de fratele său, se simțea trădat pentru că fusese arestat. Așa că a luat un stilou și a pus pe hârtie o listă de 34 de nume, numele oamenilor pe care îi salvase.

Timp de zeci de ani, acea listă și celelalte documente (puține la număr) privind viața lui Albert Göring au stat prin arhive. În timp ce viața fratelui său era cercetată și analizată până la cele mai mici detalii, Albert era ignorat. În cele din urmă, jurnaliștii, și nu istoricii, l-au adus pe Albert Göring în atenția publicului. În 1998, un grup de englezi a filmat un documentar pe nume „Adevăratul Albert Göring”. Un tânăr de 18 din Sydney, William Hastings Burke, a văzut filmul și a fost fascinat de povestea. Ulterior avea să relateze că „ideea că acest monstru despre care învățăm la lecția de istorie ar fi putut avea un Oskar Schindler drept frate mi s-a părut absolut incredibilă!”

După facultate, Burke a strâns bani și a plecat în Germania pentru a afla mai multe despre Albert William Hastings Burke. A muncit trei ani de zile, a umblat prin arhive, s-a întâlnit cu prietenii și rudele persoanelor pe care Albert Göring le-ar fi ajutat, iar rezultatul este „Treizeci și patru”, o carte al cărei titlu e inspirat de lista alcătuită în septembrie 1945.

Adevăratul Albert Göring

Cartea lui Burke descrie un om care nu putea fi mai diferit de faimosul său frate. „A fost mereu opusul meu”, mărturisea Hermann într-o declarație după război. „Nu era interesat de politică sau armată, în timp ce eu eram. El era tăcut și retras, iar mie-mi plăceau întâlnirile și eram sociabil. El era melancolic și pesimist, eu optimist.”

Foto:Albert Göring cu a treia soție a sa, Mila Klazarova. Hermann nu a fost de acord cu această căsătorie pentru că Mila era de origine slavă, ceea ce – în ochii unui nazist – însemna că era de rasă inferioară. Albert s-a căsătorit cu ea în 1942, la Salzburg;fratele său nu a participat la ceremonie.

Și ca fizic cei doi frați erau foarte diferiți, într-atât de diferiți încât au existat zvonuri că Albert ar fi fost de fapt copilul altui bărbat. Hermann avea ochii albaștri, Albert căprui;Hermann era gras, Albert înalt și slab. Hermann aprecia persoanele autoritare, impunătoare, în timp ce Albert era un așa-zis „bon vivant” – iubea cultura, muzica și era un personaj fermecător. Era, de asemenea, un aventurier:a fost căsătorit de patru ori și, potrivit relatărilor, nu spunea niciodată nu unei aventuri.

La început, Albert a încercat pur și simplu să evite NSDAP-ul. Nu s-a înscris în partid și în 1928 s-a mutat la Viena (a și devenit cetățean austriac) pentru a lucra ca director de vânzări la o companie ce producea boilere. Însă politica de anvergură a naziștilor pe care Albert o ura, și pe care ambițiosul său frate o promova, l-a ajuns din urmă odată cu anexarea Austriei în 1938.

„Ideea că acest monstru despre care învățăm la lecția de istorie ar fi putut avea un Oskar Schindler drept frate mi s-a părut absolut incredibilă!”

La un moment dat, Albert s-a decis să renunțe la atitudinea pasivă, de ignorare a politicii, și să încerce să-i ajute pe cei persecutați. Spre exemplu, l-a ajutat pe Oskar Pilzer, directorul celei mai mari companii producătoare de film din Austria. Pilzer era evreu, motiv pentru care naziștii doreau să interzică filmele produse de el în Germania, urmărind de fapt să-i preia compania. Albert Göring a intervenit în favoarea lui Pilzer:„a folosit numele familiei sale și a făcut tot posibilul mai întâi pentru a afla unde era închis tatăl meu și apoi pentru eliberarea lui”, avea să mărturisească ulterior fiul lui Pilzer.

Acesta nu este un incident izolat și mulți oameni au povestit, după 1945, întâmplări similare. Printre alții, Alexandra Otzop își amintește că „soțul meu și fiul său din prima căsătorie erau persecutați în toamna lui 1935. Domnul Göring a reușit să obțină deportarea lor în locul trimiterii într-un lagăr de concentrare”.

În timp ce fratele lui conducea forțele aeriene ale Germaniei Nazste, Albert făcea eforturi pentru a obține documente false, își avertiza prietenii privind mandatele de arestare pe numele lor și dădea bani refugiaților. Și nu doar o dată s-a folosit de numele său pentru a  intimida autoritățile.

Era într-adevăr o situație bizară. Hermann știa de activitățile lui Albert, dar nu a făcut nimic ca să-l oprească. Ulterior, Albert avea să declare că Hermann i-a spus că „e treaba ta dacă vrei să protejezi evrei”, atâta vreme cât nu-i face lui probleme.

Cu trecerea timpului, Albert a abandonat prudența pe care i-o ceruse Hermann. La sfârșitul anului 1939, a obținut conducerea departamentului de exporturi al fabricii Skoda din Brno. Din această funcție, a sprijinit acțiunile mișcării cehe de rezistență, după cum aveau să declare ulterior chiar membrii acesteia. Dacă mărturiile lor sunt corecte, Albert Göring le-a oferit poziția exactă a unui șantier de submarine, dar și informații privind planul de atac împotriva Uniunii Sovietice. Aceste informații valoroase, au spus soldații cehi din Rezistență, au fost transmise apoi la Londra și Moscova.

Foto:numărul 12 pe lista lui Albert Göring era arhiducele Joseph Ferdinand al Austriei (aici într-o fotografie din 1895). Acesta a fost închis timp de trei luni la Dachau, iar Albert Göring a intervenit pentru el și a obținut eliberarea sa.

De asemenea, se pare că Göring a salvat mai mulți prizonieri din lagărul de la Theresienstadt în 1944. Fiul unui fost asociat al lui Albert povestește că acesta s-a folosit de funcția lui în fabrica Skoda pentru a obține muncitori din rândul prizonierilor din lagărul de concentrare, pe care i-a eliberat imediat după aceea. Cererea sa a fost acceptată de directorul lagărului, care nu putea să-i spună „nu” fratelui lui Herman Göring.

Mai multe documente din arhivele Gestapoului arată că aceste povești nu sunt inventate. Arhiva biroului Gestapo din Praga păstrează documente privind plângeri și suspiciuni la adresa lui Albert Göring. În 1944, șeful poliției naziste din Praga cerea, în baza acestor suspiciuni, permisiunea să-l aresteze. Însă Hermann Göring a intervenit pentru fratele său de mai multe ori, pentru a-l scăpa de arestare, avertizându-l de fiecare dată că nu-l va ajuta la infinit.

După război

Cu puțin timp înainte de sfârșitul războiului, Albert a fugit în Austria, la Salzburg. Cei doi frați s-au mai întâlnit apoi o singură dată, într-un centru de detenție american din Augsburg. „În curând vei fi liber”, i-ar fi spus Hermann fratelui său mai mic, pe 13 mai 1945. „Așa că să ai grijă de soția și de copilul meu.”

Hermann Göring, condamnat la moarte la Nürnberg, a scăpat de execuție pentru că s-a sinucis. Însă fratele lui a rămas în atenția americanilor, care-l priveau cu suspiciune. Numele lui a devenit atunci o povară. În cele din urmă, Albert Göring a fost predat autorităților din Cehoslovacia și judecat pentru crime de război (pentru că fabrica Skoda la care lucrase producea și arme).

Doar după ce mai mulți foști angajați au depus mărturie în favoarea sa, Albert Göring a fost eliberat și achitat, în martie 1947. A murit în 1966 într-o suburbie din München. După eliberare și până în momentul morții, a trăit ca un om sărac pentru că, în pofida faptului că era un inginer foarte bun, nu și-a putut găsi de lucru în Germania postbelică din cauza numelui, același nume care în trecut îi salvase viața.

Sursa:http://www.spiegel.de/