Ce ne învaţã atomistul Democrit? jpeg

Ce ne învaţã atomistul Democrit?

­čôü Antichitate
Autor: Irina Manea

Filosoful din Abdera, poate pu┼úin pe nedrept ├«ncadrat ├«n categoria de presocratic ┼úin├ónd cont c├ú era numai cu 10 ani mai mic dec├ót ├«nv├ú┼ú├útorul lui Platon (a trait ├«ntre 460 ┼či 370 a.Hr.), a l├úsat ├«n urm├ú o comoar├ú a g├óndirii care, ca ┼či ├«n cazul altor cuget├útori, a stat prea mult timp ├«n umbra idealismului platonician ┼či a unor cli┼čee care acoper├ú bog├ú┼úia sistemului s├úu. Spirit sintetic ┼či universal, Aristotel ├«l admira pentru c├ú ÔÇťa g├óndit asupra tuturor lucrurilorÔÇŁ. Democrit se na┼čte ├«ntr-o colonie din Tracia ┼či deschide acolo dup├ú un ┼čir de c├úl├útorii o ┼čcoal├ú care dureaz├ú 100 de ani.

Universul e material

Ce ne propune Democrit? Spre deosebire de credin┼úa ├«n realitatea elementar├ú a tuturor calit├ú┼úilor sensibile sus┼úinut├ú de ┼čcoala eleat├ú, atomistul aprob├ú existen┼úa unei infinit├ú┼úi de elemente, dar ├«nzestrate cu doar cu dou├ú calit├ú┼úi:├«ntinderea ┼či mi┼čcarea. Elementele sunt atomii, indivizibili ┼či lipsi┼úi de calit├ú┼úi. Cosmosul se reduce pe de-o parte la spa┼úiul gol, nonexisten┼úa, ┼či pe de alta la atomi, corpuri infinite ├«n num├úr, indestructibile, indivizibile. Toate transform├úrile lumii sunt perfect explicabile prin mi┼čcarea inerent├ú a atomilor. Ace┼čtia sunt antrena┼úi ├«ntr-un dans mecanic, care provine din necesitate. La ├«nceput se mi┼čcau ├«n linie dreapt├ú, dar s-au ciocnit ┼či a rezultat o mi┼čcare circular├ú. Din combina┼úia atomilor similari au rezultat cele patru elemente, lumile ┼či corpurile.

Democrit, anticip├ónd oarecum teoria universurilor paralele, ca ┼či o bun├ú parte din dezvolt├úrile fizicii nucleare, admitea existen┼úa unei infinit├ú┼úi de lumi. ┼×i sufletul, ├«ncadrat ├«n acela┼či materialism, este alc├útuit din atomi ├«mpr├ú┼čtia┼úi, de foc, care se manifest├ú prin respira┼úie. Sufletul comunic├ú cu lumea prin imagini (eidola) care se desprind din lucruri ┼či pe care noi le percepem. Totul este, de altfel, ┼či aici Democrit se dovede┼čte foarte inspirat, reductibil la pecep┼úie. Culorile, sunetele, mirosurile nu exist├ú ├«n realitate, ci sunt aparen┼úe subiective, conven┼úii (nomoi). Teoria este reluat├ú de Galilei, Descartes sau Locke. ├Än plus, dincolo de revolu┼úionarul atomism ┼či subiectivism, lui Democrit ├«i mai dator├úm ┼či elaborarea unei etici care vizeaz├ú atingerea fericirii (eudaimonia) prin lini┼čtea sufleteasc├ú (ataraxia) ┼či lipsa de team├ú (athambia).

Ca mul┼úi al┼úi filosofi, Democrit nu a sc├úpat nici el disimul├úrii ┼či evit├úrii, pentru c├ú ┼či filosofia tot de ├«nving├útori e scris├ú. Cine nu intr├ú ├«n tradi┼úia platonician├ú e mai mult sau mai pu┼úin minimalizatÔÇŽSe trece mult prea u┼čor peste diferen┼úele ├«ntre Empedocle, Heraclit, Anaxagora, Parmenide, Democrit, ace┼čtia fiind de obicei azv├órli┼úi ├«n aceea┼či oal├ú ÔÇśpresocratic├úÔÇÖ ┼či orna┼úi cu o aura mistic├ú ce nu-┼či are locul, pentru c├ú ┼či ei erau adep┼úii ra┼úiunii, a dialecticii, a discursului, a deduc┼úieiÔÇŽSe g├óndea ┼či ├«nainte de Socrate. ┼×i se g├óndea globalizant, coerent, se aspira la totalitatea lumii, la ├«n┼úelegerea cauzalit├ú┼úii.

Democrit2 jpg jpeg

Plãcerea depinde de noi

Democrit renun┼ú├ú la zei, se bucur├ú de realitatea concret├ú ┼či ├«ndeamn├ú pe oameni s├ú celebreze existen┼úa, situ├óndu-se exact la polul opus al conceptelor pure ale lui Platon. ┼×i din disput├ú Democrit s-a ales chiar cu negarea calit├ú┼úii de filosof. Nu e pomenit nici m├úcar o dat├ú ├«n dialogurile platoniciene. ┼×i totu┼či, Democrit a supravie┼úuit ┼či poate fi studiat din buc├ú┼úile celor 70 de titluri ale sale. Lectura public├ú  a ÔÇťMarelui sistem al lumiiÔÇŁ l-a ajutat considerabil ├«n dob├óndirea faimei, dar ┼či capacitatea sa de a surprinde cauze ┼či a face preziceri pe baza lor. Astfel, ├«ntr-o zi demonstreaz├ú capacitatea de a aduna o avere specul├ónd pre┼úul gr├óului, dar mai mult de dragul folosirii deduc┼úiilor. C├úci filosoful materialist avea o predispozi┼úie pentru medita┼úie, solitudine ┼či discre┼úie, ├«nv├ú┼ú├ónd idealul ascetic de la gimnosofi┼čti indieni.

De la pasiunea sa pentru fecioare la orbirea sa misterioas├ú ┼či angajarea unui hamal care va deveni ulterior Protagoras, Democrit ├«┼či f├úure┼čte o reputa┼úie care st├ú totu┼či mereu sub semnul ├«n┼úelelepciunii. Toate anecdotele de genul celei ├«n care se mai for┼úeaz├ú s├ú tr├úiasc├ú 3 zile cu ajutorul p├óini┼čoarelor sau celei ├«n care ├«┼či cere cadavrul conservat ├«n miere sunt tot aluzii la filosofie. Pentru grec, toate micile gesturi sunt o expresie a unei teorii naturiste, o combina┼úie de atomi ┼či un simulacru care se desprinde de ea. Orbirea poate fi ├«n egal├ú m├úsur├ú un fapt real, dar ┼či un fapt posibil, pentru a oferi un exemplu de cum te po┼úi sustrage realit├ú┼úii prin refuzul de a vedea, pentru c├ú realul e doar un amestec de simulacre. Ai deci putere asupra fiin┼úei tale, care poate controla dorin┼úele ┼či realitatea.

├Än viziunea lui Democrit, doar schimbarea este etern├ú ┼či ea depinde de individ, nu de zei sau de soart├ú. Sufletul nu este separat de corp, materialul este unit cu imaterialul (monism), divinul cu terestru, totul este parte din aceea┼či entitate, din materialul care poate adopta diverse forme. Singura diferen┼ú├ú este cea dintre atomi:sufletul este alc├útuit din atomi sferici ┼či netezi, care se agit├ú foarte mult ┼či produc mi┼čcarea, percep┼úia ┼či reflec┼úia. Dar atomii ÔÇśpsihiciÔÇÖ nu pot func┼úiona f├úr├ú cei somatici, sufletul ┼či trupul alterneaz├ú, iar conform cantit├ú┼úii lor se poate deduce starea de vitalitate a entit├ú┼úilor.

C├ónd trupul ├«i cere socoteal├ú sufletului ├«n ÔÇśalegoria tribunaluluiÔÇÖ, pentru c├ú ├«l tulbur├ú prin atomii de foc care dau na┼čtere la volupt├ú┼úi, Democrit avanseaz├ú o etic├ú voluntarist├ú care s├ú-l scoat├ú pe individ de sub influen┼úele externe. ┼×i el este hedonist. Omul ├«┼či poate singur construi bucuria. Elibera┼úi de temerile fa┼ú├ú de zei, natur├ú sau moarte, putem dob├óndi senin├útatea (e aici un nucleu de utilitarism dezvoltat ├«n secolul al XIX-lea) care ne este util├ú ├«n proiectul de ├«n┼úelepciune. Individul este m├úsura ac┼úiunii ┼či morale care vizeaz├ú bucuria. Hedonismul democritian se fondeaz├ú pe trei nivele:cunoa┼čterea, ateismul pasiv ┼či alegerea dorin┼úelor care produc libertate ┼či autonomie.

Cu alte cuvinte, avem mai ├«nt├ói o reprezentare, o percep┼úie, care este adev├úr pentru c├ú acea combina┼úie de atomi ne este nou├ú accesibil├ú (relativism), avem o perspectiv├ú. Apoi ne folosim de ra┼úiune, care ne permite s├ú ie┼čim de sub domnia transcendentului ┼či s├ú ne apropiem de concret. ├Än cele din urm├ú, independent, omul ├«┼či va folosi cu ├«n┼úelepciune pl├úcerile. Nu dore┼čti orice ┼či oricum, ├«┼úi modifici dorintele ├«n func┼úie de c├ót de mult├ú lini┼čte ├«┼úi aduc. Cump├útare, m├úsur├ú, f├úr├ú pulsiuni animalice. Singura pl├úcere p├ón├ú la urm├ú este cea pe care o g├úse┼čti ├«n tine ├«nsu┼úi. Pl├úcerea (euthymia) trimite ├«n primul r├ónd la armonie, echilibru, stare de bine. Dar ┼či t├úrie sufleteasc├ú, t├úria unui individ care nu ascult├ú dec├ót de sine ┼či e astfel liber.

S├ú nu uit├úm c├ú hedonismul presupune ┼či evitarea neplacerii. Adic├ú satisfac┼úia de a nu suferi, absen┼úa tulbur├úrii. Cum? Prin cunoa┼čtere, care descoper├ú cauzalit├ú┼úi ce elimin├ú teama de zei sau de natur├ú, pentru c├ú totul este explicabil. ┼×tiin┼úa are efect terapeutic. Mai cum? Prin dep├úrtarea de treburile publice sau private (poltic├ú, cetate, c├ús├útorie). Dincolo de ele se g├úse┼čte ra┼úiunea de a fi a unui individ. Prin distan┼úa fa┼ú├ú de pasiunile mari. Ce propune Democrit este simplu (cel pu┼úin ca ideal):s├ú-┼úi petreci via┼úa ├«n modul cel mai fericit ┼či mai pu┼úin mohor├ót, s├ú nu te temi, s├ú r├ózi, s├ú-┼úi cuno┼čti limitele, s├ú vrei s├ú fii ├«n echilibru cu tine, s├ú nu-┼úi complici via┼úa, s├ú nu dore┼čti lucruri peste putin┼ú├ú, s├ú nu te la┼či prad├ú pasiunilor, s├ú spui da bucuriilor.

Pl├úcerea adev├úrat├ú e de fapt cea independent├ú, cea g├úsit├ú ├«n tine. Abderianul pledeaz├ú pentruÔÇŽr├ós. Adic├ú, s├ú ├«ndr├úgim ce e viu ┼či concret, s├ú iubim singura lume care ni s-a oferit. Opusul ÔÇśobscuruluiÔÇÖ Heraclit, Democrit este ÔÇśfilosoful care r├ódeÔÇÖ. R├ósul este ┼či el o terapie, o terapie a celor care au capacitatea de a lua lumea a┼ča cum este. ┼×i este p├ón├ú la urm├ú o luare ├«n serios. O celebrare a realit├ú┼úii.

Bibilografie:

Mircea Florian, ÔÇŁIndrumare ├«n filosofieÔÇŁ, Bucure┼čti, 1992;

Michel Onfray, ÔÇŁO contraistorie a filosofiei. Intelepciunile anticeÔÇŁ, Ia┼či, 2008.