Carol Popp de Szathmáry - unul dintre cei mai importanți artiști din România secolului al XIX-lea

Carol Popp de Szathmáry (n. 1812- d. 1887) se numără printre cei mai importanți artiști care au activat în teritoriul românesc în secolul al XIX-lea. Profesorul și istoricul de artă George Oprescu l-a situat între pictorii cei mai semnificativi ai perioadei: Nicolae Grigorescu și Ion Andreescu, punând în lumină opera sa până atunci trecută cu vederea. Activitatea lui Szathmáry s-a manifestat în domeniul picturii, graficii precum și al fotografiei. Pasionat de călătorii, el a redat prin intermediul acestor medii de creație vederi din întreaga țară, fiind un pasionat al portului popular românesc.

Carol Popp de Szathmáry s-a născut la Cluj, în 1812, într-o familie nobiliară, care provenea din comitatul Satmar, de unde s-a păstrat și numele. Inițial, familia se numea Nagy, iar după înnobilarea sa în din secolul al XVII-lea de către Împăratulul Leopold în calitate de rege al Ungariei, a purtat numele de Szathmáry (numele este întâlnit sub numeroase grafii), scrie Muzeul „Nicolae Minovici”, pe pagina de Facebook a instituției.

Tânărul nu a beneficiat de o formare artistică oficială, preferând o explorare independentă. Astfel el a petrecut timpul în Viena, Pesta, Germania, Franța și Italia (între 1831-1840), unde a intrat în contact cu desenatorii vienezi și acuareliștii francezi, dezvoltând o tehnică rapidă, sigură și precisă, care îi va defini stilul.

Același George Oprescu nota că „rar s-a văzut la noi un mai mare amator de pribegie, de cum a fost Szathmáry”, actul călătoriei fiind unul esențial pentru practica sa artistică. Un călător neobosit, artistul și-a petrecut mare parte din viață documentând locuri, peisaje și, mai ales, detalii ale costumelor tradiționale ale țăranilor români. De o mobilitate extraordinară, călătoriile sale au inclus nu doar Europa, cât și Orientul.

Notele de călătorie erau preferate în pofida șevaletului, care l-a atras mai puțin. Călătoria i-a permis să exerseze desenul rapid, redând detalii esențiale, în fața motivelor care l-au atras. În 1837, Szathmáry nota primele impresii asupra vieții rurale din Argeș, Dolj și Neamț. Ulterior, el a realizat numeroase voiaje în Muntenia, Moldova, Transilvania și Banat, surprinzând peisajele locale, monumentele de referință, oamenii și ocupațiile lor, precum și varietatea portului popular pe cale de dispariție. În 1877, el însoțea armata română ca reporter de război, înfățișând cu precădere aspectele solemne ale evenimentelor.

Totodată, pe Szathmáry l-a atras Bucureștiul, unde era stabilit și revenea mereu din călătorii, fiind atras de amestecul de tipuri umane, de viața urbei. Astfel, el a surprins nenumărate figuri de țărani, târgoveți, mahalagii, soldați, precum și vestimentația și aspectele meseriilor acestora, în desene și acuarele. Dedică tarafurilor câteva lucrări: „Tovarășii lui Ochi Albi, de pildă, poartă elegante caftane și giubele, iar cobzarul, cel destinată să „zică” din gură cântecele de dragoste, e îmbrăcat în roz și alb, ca o mireasă” (G. Oprescu).

Szathmáry a practicat cu predilecție, după 1860, litografia și cromolitografia, tehnici care îi erau cunoscute încă din 1835, în scop educativ și comercial, multiplicându-și lucrările în acuarelă. El a produs numeroase albume de cromolitografii în cadrul atelierelor sale, care includeau portrete de voievozi și scene militare, costume populare și vederi de orașe.

În patrimoniul Muzeului „Nicolae Minovici” se păstrează încă din 1960, așadar la o dată ulterioară donației colecției originale a medicului legist, două lucrări care poartă semnătura Szathmàri, înfățișând două țărăncuțe în port popular din Argeș, respectiv Banat, precum și o reproducere după „Taraful lui Ochi Albi”.

→

Imaginea 1/3: „Țărancă din Argeș”, semnat stânga jos, cu roșu: „Szathmàri”, inscripție dreapta jos, cu roșu; „Argisŭ” (© Muzeul Nicolae Minovici)

„Țărancă din Banat”, semnat dreapta jos, cu roșu: „Szathmàri” (© Muzeul Nicolae Minovici)

„Taraful lui Ochialbi”, nesemnat (© Muzeul Nicolae Minovici)

Prin întreaga sa activitate, Carol Popp de Szathmáry rămâne o figură centrală a artei românești, contribuind la documentarea vizuală a unei epoci de transformări sociale și culturale, cu un interes deosebit pentru portul popular și tradițiile românești.