Mezinul familiei Ceaușescu
La 23 martie 1932 în comuna Scornicești, raionul Costești, regiunea Argeș s-a născut Ion Ceaușescu, al șaptelea băiat al cuplului Ceaușescu.[1] Tatăl se numea Andruță, iar mama Alexandrina. Aceasta era o familie obișnuită de țărani ce aveau în proprietate 7 hectare de teren arabil.[2]
“Cinci din cei șapte băieți vor pleca în capitală și la Pitești, cei doi rămași angajându-se la muncă în sat., , [3] Ion a avut o copilărie liniștită și datorită diferenței mare de vărstă nu l-a avut în preajmă pe fratele său mai mare cu 14 ani, Nicolae Ceaușescu. Acesta din urmă era plecat la București. În anul 1939 Ion Ceaușescu s-a înscris la școala elementară, terminând șapte clase în anul 1948, datorită unei întreruperi de doi ani. Urmând exemplul a patru frați mai mari și a multor alți tineri din epocă, acesta va părăsi satul natal. Ajuns în capitală își continuă studiile și se înscrie din anul 1949 la o Școală Medie din București, apoi intră în organizația U.T.M[4] unde a fost secretar de grupă, membru în comitetul U.T.M. pe școală și membru în Biroul Regional București. Școala medie a absolvit-o în 1953. Cu ajutorul fratelui său Nicolae Ceaușescu, care devenise influent în partidul comunist, Ion a fost trimis pentru calificare la Moscova, unde a urmat cursurile Școlii Medii de Energie Electrică până în anul 1956, an în care își întrerupe școlarizarea din cauza problemelor de sănătate. [5]
Începând din anul 1957, a urmat cursurile Facultății de Agronomie din București[6], pe care a absolvit-o în anul 1961, obținând diploma de inginer agronom. În timpul studiilor a lucrat la Combinatul Agro-Alimentar “30 Decembrie” ca muncitor calificat. În acest combinat își întâlnește viitoarea soție, pe Ienciu Maria, de profesie tehnician veterinar. Cei doi au avut un copil pe Nicolae. Tatăl fetei, Ienciu Alexandru de profesie tehnician agronom, era director al combinatul la care lucrau cei doi și afiliat P.M.R. Pentru că a avut o origine sănătoasă și un frate influent, acesta a urcat ușor în ierarhie fiind promovat șef de secție și inginer șef adjunct. Din anul 1960 a fost confirmat membru al Partidului Muncitoresc Român.
În dosarul său Ion Ceaușescu este elogiat, fiind descris ca un bun organizator, un sprijin pentru tovarășii cu care lucra și din acest motiv era “stimat și respectat” de aceștia. Datorită rezultatelor a fost decorat cu Ordinul Muncii clasa a III-a[7]
Între anii 1953-1962 acesta fusese plecat în U.R.S.S., Austria, R.D. Germană, R.P. Ungaria și R.P. Bulgaria pentru studii, delegații sau excursii. Membrii familiei sunt precizați succint în raport. Părinți nu erau înscriși în nici un partid politic. Niculina Rusu, cea mai mare dintre frați era de profesie rihtuitoare. Maria Agachi era ospătăriță. Marin Ceaușescu, fost cizmar a fost pus atașat comercial la Ministerul Industriei Ușoare din Cehoslovacia. Nicu Ceaușescu era ofițer al M.A.I. Florea Ceaușescu era mecanic auto. Ilie Ceaușescu era ofițer M.F.A și lector la Academia R.P.R. Elena Bărbulescu lucra la colectiv.[8]
Raportul[9] menționat, era realizat pentru al sprijini pe Ion Ceaușescu, membru de vază al partidului în inițiativa sa de a pleca în Anglia pentru a se specializa în culturile din sere. Nu știm care erau relațiile dintre frații Ceaușescu.
[1]Arhivele Naționale ale României, C.C. al P.C.R, secția cadre, nr.C/2081, f.2.
[2]Ibidem.
[3]Petcu Ion, Ceaușescu un fanatic al puterii-biografie neretușată, București, 1994, p.29.
[4]Uniunea Tineretului Comunist
[5]Arhivele Naționale ale României, C.C. al P.C.R, secția cadre, nr.C/2081.
[6]Cursuri fără frecvență.
[7]Arhivele Naționale ale României, C.C. al P.C.R, secția cadre, nr.C/2081, f.3.
[8]Ibidem, f.8.
[9]Redactat în 1963.
