A murit Aurora Dumitrescu, arestată în închisorile lui Vişinescu. Dacă în arest nu avea voie să cânte colinde, în libertate a fost exmatriculată de la şapte facultăţi
Marţi, 26 ianuarie, a murit Aurora Dumitrescu, arestată în anul 1951 pentru apartenenţa la „Lotul Beiuşenilor“. Ea va fi înmormântată joi, la Cimitirul Bellu din Capitală. Slujba va fi la Biserica Sfântul Silvestru.
Aurora Dumitrescu, fostă Ilea, s-a născut la 13 februarie 1931, în Beiuş, judeţul Bihor. Pe 13 decembrie 1951, a fost arestată pentru apartenenţa la “Lotul Beiuşenilor”, organizaţie considerată „subversivă, paramilitară, cu caracter legionar”. Fondatorul grupării era Stanciu Petru, student în Cluj, arestat iniţial pentru activitate legionară. La scurtă vreme după eliberarea sa, în 1949, acesta a luat legătura cu Mărăscu Adrian, Brânzaş Virgil şi Brânzaş Liviu, organizându-se în formaţiunea numită „1 plus 1”, scrie Cosmin Budeancă pe blogul său.
Sentinţa nr. 1 din 3 ianuarie 1953 a Tribunalului Militar Teritorial adeverea faptul că Aurora Dumitrescu „a fost de acord cu propunerile lui Stanciu Petru să ia legătura cu numitul Jurca Gheorghe care aducea lapte la familia unde locuieşte aceasta, Jurca urmând să intermedieze între Stanciu şi bandele teroriste din apropierea comunei Tărcăiţa. În scopul stabilirii legăturii cu teroriştii Stanciu Petru a dat următoarele parole:„Dumnezeu ajută pe cei care se ajută între ei pentru ca terorişii să răspundă:Şi noi ne ajutăm”.
După arestare, Aurora Dumitrescu a fost dusă la sediul Securităţii din Oradea şi anchetată timp de un an şi o lună. A fost lovită în repetate rânduri şi supusă unui regim foarte dur, anchetatorii ajungând chiar să-i fractureze o mână. Din mărturile ei se poate contura o imagine clară a modului în care se desfăşurau anchetele:„La Securitatea Oradea erau nişte bestii:n-aveai voie să vorbeşti, n-aveai voie sa cânţi colinde de Crăciun, anchetele se făceau numai noaptea, cu bătai crunte. Sergentul ne punea ochelari negri când ne lua din celulă şi, până sus, la camera unde ne interogau, ne izbea cu capul de toţi pereţii sau ne izbea cu cizmele“.
