Afonso de Albuquerque, exploratorul care a pus bazele expansiunii portugheze în India și Asia de Sud-Est

 Afonso de Albuquerque este un nume care nu mai spune mare lucru tinerilor portughezi de astăzi, însă rolul pe care acesta l-a jucat în Istoria Portugaliei, în Perioada Modernă Timpurie a fost unul major...Acesta a fost un soldat, explorator și conchistador, fiind cel care a stabilit primele colonii portugheze din India (cucerind orașul Goa în 1510), precum și cel care a cucerit Sultanatul Malacca în iulie 1511, fiind supranumit , , Afonso Cel Mare”, , , Leul Mărilor” sau , , Cezar al Estului” Totodată, el a fost cel de al doilea Guvernator al Indiei Portugheze.

Un portret din secolul al-XVI-lea al lui Alfonso de Albuqueque (Sursă: https://en.wikipedia.org/wiki/Afonso_de_Albuquerque)

I.Începutul vieții și carierei militare lui Afonso de Albuquerque

 Afonso de Albuquerque se naște în 1453, în orășelul Alhandra (aflat în apropierea Lisabonei), fiind fiul lui Goncalo de Albuquerque (Lord de Vila Verde dos Francos) și al Donei Leonor de Menezes.[1] Tatăl său deținea o poziție importantă la Curtea Regală Portugheză și avea legături, prin descendența sa ilegitimă îndepărtată, cu monarhia portugheză. El era un descendent al fiului ilegitim al regelui portughez Diniz, Afonso Sanches, Lord de Albuquerque.[2] Acesta va fi educat la curtea regelui Afonso al-V-lea al Portugaliei (acolo unde locuia alături de familia sa), unde va căpăta cunoștiințe solide de matematică și latină și unde se va împrieteni cu Prințul Joao (viitorul rege Joao al-II-lea al Portugaliei).[3]

 În 1471, sub comanda regelui Afonso a-V-lea, Afonso de Albuquerque va fi prezent, în primele linii, ca ofițer, în Campania de cucerire a orașelor Tanger și Arzila din Maroc, servind acolo în această funcție pentru câțiva ani.[4] În 1476, el îl însoțește pe Prințul Joao în câteva războaie scurte împotriva Regatului Castiliei, inclusiv în Bătălia de la Toro.[5] De asemenea, Albuquerque participă și la Campania din Italia din 1480, în cadrul căreia îl ajută pe Regele Ferdinand I al Neapolelului să contracareze Invazia Otomană din Otranto. La întoarcerea din aceasta campanie, când Prințul Joao este încoronat ca Regele Joao al-II-lea al Portugaliei, Albuquerque primește, la rândul său, postul de maestru al cailor și scutier-șef al regelui, post pe care îl va deține de-a lungul întregii domnii a lui Joao al-II-lea.[6] În 1489, Albuquerque se întoarce să lupte în Africa de Nord, în calitate de comandat al apărării Fortului Graciosa, o insulă de la gura de vărsare a Fluviului Luco (aflată în apropierea orașului Larache, din nordul Marocului).

 În 1490, Afonso De Albuquerque ajunge în garda personală a regelui Joao al-II-lea, iar în 1495 se întoarce la Arzila, unde fratele său, Martim, va muri luptând alături de el.

II.Prima călătorie în India a lui Afonso de Albuquerque (1503)

 Când Regele Manuel I al Portugaliei (1495-1521) ajunge pe tronul Regatului Portugaliei, în urma morții vărului său (Joao al-II-lea), acesta are o atitudine precaută față de Albuquerque, întrucât acesta fusese prieten cu fostul rege și seniorul său timp de 17 ani. Opt ani mai târziu, pe 6 aprilie 1503, Afonso de Albuquerque este trimis în prima lui expediție în India împreună cu vărul său, Francisco.[7] Fiecare se află la comanda a trei corăbii, navigând alături de Duarte Pacheco Pereira și Nicolau Coelho. Aceștia luptă în câteva bătălii împotriva forțelor Sultanului Zamorin din Calicut (orașul Khozikode de astăzi, din sud-vestul Indiei) și reușesc să-l pună pe regele Cochinului în mod sigur pe tron.[8] În schimb, Regele Cochinului le va oferi portughezilor permisiunea să construiască fortul Manuel (Fort Kochi) și să stabilească relații comerciale cu regele orașului Quilon (numit Kullam astăzi, din sudul Indiei), acest moment reprezentând apariția Imperiului Portughez din Asia.[9]

  O hartă a expansiunii portugheze în Asia între 1511 și 1975

  (Sursă: https://en.wikipedia.org/wiki/Afonso_de_Albuquerque) 

 El se întoarce din această primă expediție în iulie 1504, fiind bine primit de Regele Manuel I. După ce acesta îl ajută pe Albuquerque să conceapă o strategie pentru înlesnirea pătrunderii portughezilor în est (Asia), Manuel îi oferă comanda unui escadrile de cinci nave din cele 16 care urmau să navigheze spre India la începutul lui 1506, conduse de Tristao da Cunha. Scopul acelei expediții era acela de a cuceri Insula Socotra și a construi o fortăreață acolo, în speranța de a obține monopolul asupra comerțului cu mirodenii din Marea Roșie.[10]

 Albuquerque pleacă în această expediție în calitate de , , căpitan-șef al Coastei Arabiei”, navigând sub ordinele lui Da Cunha, până ajunge în Mozambic.[11] Acesta are la el, la acel moment, o scrisoare cu sigiliu ce conținea misiunea secretă ordonată de rege:după împlinirea acestei prime misiuni, el avea să-l înlocuiască pe primul vicerege al Indiei, Francisco de Almeida (al cărui mandat avea să se încheie peste 2 ani). Înainte de a pleca, acesta își va recunoaște fiul, pe nume Bras (Braz, după pronunția portugheză veche), născut dintr-o femeie de rând, numită Joana Vicente, în 1500.

II.A doua călătorie în India (1506-1509)

 Flota lui Albuquerque pleacă în cea de A doua călătorie în India pe 6 aprilie 1506. Albuquerque și-a pilotat nava de unul singur, după ce și-a pierdut pilotul angajat de el la plecare. În Strâmtoarea Mozambic, el și marinarii săi îl salvează pe Joao Da Nova, care întâmpinase dificultăți la întoarcerea sa din India, Da Nova alăturându-se împreună cu nava lui, Flor de Mar, flotei lui Da Cunha.[12] De la Malindi, Da Cunha trimite emisari în Etiopia (care la acea vreme se credea că e mult mai aproape de India decât este de fapt)...sub conducerea lui Albuquerque. După ce eșuează să ajungă în Etiopia, el reușește, totuși, să trimită soli portughezi la Filuq (Capul Guardafui, din Somalia de astăzi). După atacuri de succes asupra orașelor arabe de pe coasta Africii de Est, echipajul expediției cucerește Socotra și construiește un fort la Suq, stabilind o bază acolo în speranța de a monopoliza comerțul cu mirodenii între Marea Roșie și Oceanul Indian.[13] Cu toate acestea, Insula Socotra avea să fie abandonată peste 4 ani, întrucât, portughezii realizaseră că era o zonă nefavorabilă construirii unei baze comerciale.

 O hartă din secolul al-XVI-lea ce înfățișează Peninsula Arabă, Marea Roșie alături de Insula Socotra (colorată cu roșu) și Golful Persic (colorat cu albastru), împreună cu Strâmtoarea Ormuz, parte a planisferei Cantino, realizate în 1502 (Sursă: https://en.wikipedia.org/wiki/Afonso_de_Albuquerque)

 La Socotra, Tristao da Cunha și Afonso de Albuquerque o vor lua pe drumuri separate:Da Cunha va naviga spre India (unde avea să-i elibereze pe portughezii asediați la Cannanore), în timp ce Albuquerque va lua șapte nave și 500 de oameni la Ormuz, în Golful Persic, unul dintre cele mai importante centre comerciale din Asia.[14] În drumul său, el cucerește orașele Curiati (Kuryat), Muscat (în iulie 1507) și Khor Fakkan, acceptând supunerea orașelor Kalhat și Sohar. Acesta sosește la Hormuz pe 25 septembrie, același an și curând, capturează orașul, care acceptă să devină un stat tributar regelui portughez Manuel I.

 El începe să construiască Fortul , , Nossa Senhora Da Vitoria” (Doamna Noastră a Victoriei, mai târziu redenumit , , Doamna Noastră a Concepției”), pe Insula Ormuz punându-și toți oamenii, de toate rangurile, să muncească. Totuși, unii din ofițerii săi, afirmând că Afonso își depășea atribuțiile date de rege, se revoltă împotriva muncii grele și a climatului arid și pleacă spre India. Cu flota redusă la doar două nave și lăsat fără provizii, Albuquerque era incapabil să-și mențină poziția. Ca atare, în ianuarie 1508, el este forțat să abandoneze Ormuzul. Acesta se angajează în raiduri asupra satelor de coastă din Persia pentru a realimenta colonia de la Socotra, se întoarce la Ormuz și se îndreaptă spre India.[15]

 Afonso de Albuquerque sosește în orașul Cannanore (numit astăzi Kannur) pe Coasta Malabar în decembrie 1508, unde deschide scrisoarea cu sigiliu pe care o primise de la rege în fața lui Dom Francisco de Almeida, aceasta numindu-l pe el în funcția de Guvernator (Vicerege) al Indiei și astfel, succedându-l pe Almeida.[16] În cele ce urmează, Viceregele, susținut de ofițerii care îl abandonaseră pe Afonso la Ormuz, au și ei un ordin regal similar, dar...refuză să se supună ordinelor lui. Almeida protestează, susținând că mandatul avea să se termine de abia în ianuarie și afirmă că intenția lui era aceea de a răzbuna moartea fiului său, luptând împotriva flotei mameluce, conduse de amiralul Amir Husain Al-Kurdi (cunoscut de portughezi și sub numele de Mirocem), refuzând oferta lui Albuquergue de a lupta el însuși împotriva flotei mameluce. Acesta evită confruntarea, care a fi putut conduce, în mod clar, la un război civil și se mută în orașul Kochi (din sud-vestul Indiei de astăzi), pentru a aștepta instrucțiuni ulterioare de la Regele Manuel I. Din ce în ce mai izolat, Albuquerque îi scrie lui Diogo Lopes de Sequeira, care ajunge în India cu o nouă flotă, dar îl ignoră, întrucât acesta se alătură lui Almeida. În același timp, refuză propunerile venite de la oponenții lui Almeida care îl încurajau să preia puterea.

 Pe 3 februarie 1509, Francisco de Almeida luptă în Bătălia de la Diu (oraș aflat pe coasta de nord-vest a Indiei de astăzi) împotriva unei flote comune compuse din navele mamelucilor, otomanilor, Zamorinului din Calicut și ale Sultanului din Gujarat, obținând o mare victorie împotriva acestora.[17] În urma acestei mari victorii obținute de Almeida, otomanii și mamelucii abandonează Oceanul Indian, ușurând calea portughezilor pentru a impune dominația lor asupra acestei zone pentru următorul secol (până la începutul secolului al-XVII-lea, când locul acestora în India și Asia de Sud-Est va fi luat de olandezi și englezi). În luna august a aceluiași an, după o petiție a foștilor ofițeri ai lui Afonso (realizată, bineînțeles, cu ajutorul...lui Diogo Lopes de Sequeira), Albuquerque este trimis în custodie la Fortul Sant Angelo din Cannanore. El rămâne acolo în ceea ce consideră a fi drept închisoare.

III.Albuquerque ajunge Guvernator al Indiei Portugheze

 (1509-1515)

 Afonso de Albuquerque este, până la urmă, eliberat după doar 3 luni de închisoare, odată cu sosirea Mareșalului Portugaliei, Fernando Coutinho la Cannanore, împreună cu o mare flotă trimisă de rege. Coutinho era cel mai important nobil care vizitase India, până la acel moment. Acesta vine cu o armadă de 15 nave și 3000 de oameni pentru a-i apăra drepturile lui Afonso și a cuceri Calicutul.[18]

 Pe 4 noiembrie 1509, Afonso de Albuquerque devine cel de al doilea Guvernator al Indiei Portugheze, o poziție pe care avea s-o dețină până la moartea sa.[19] Almeida a pornit să se întoarcă în Portugalia, dar...a fost omorât într-o confruntare cu indigenii Khoekhoe (în timp ce acostase la Capul Bunei Speranțe, pe teritoriul Africii de Sud de astăzi). La momentul preluării funcției, Albuquerque ajunge să înțeleagă rapid lumea Oceanului Indian și realizează că, pentru stabilirea unei prezențe permanente în această regiune, portughezii aveau nevoie de o serie de fortărețe puternice amplasate strategic. Ca atare, el plănuiește să atace Egiptul în Marea Roșie, dar noul lui aliat indian, corsarul Timoji (un corsar care luptase pentru Imperiul Vijayanagara), îl sfătuiește să cucerească Goa de la sultanul din Bijapur (și să-l transforme în capitala Indiei Portugheze), astfel că împreună iau cu asalt orașul, pe care îl și cuceresc în mai 1510, ucigând 6000 de apărători, punând astfel bazele , , Estado Da India” (, , Statul Indiei”).[20]

 În iulie 1511, Albuquerque, proaspăt numit Duce de Goa, navighează spre centrul comerțului cu mirodenii, Sultanatul Malacca (aflat pe teritoriul statului Malaysia de astăzi), pe care îl cucerește la a doua încercare, ucigând toți musulmanii de acolo, deși au fost cruțați malaiezii și indienii, apoi el trimite trei corăbii să cucerească Insulele Moluce (Insulele Mirodeniilor), sursă de cuișoare și de nucșoară, dar acestea naufragiază.[21] Albuquerque umple navele cu nucșoară și cuișoare, apoi se îndreaptă spre Ormuz, în Golful Persic, unde construiește un fort pentru a pune stăpânire pe cele 2 strâmtori importante din Oceanul Indian, Bab-El-Mandeb și Ormuz.[22]

 Dorind să-și sărbătorească proiectul global, Manuel organizează parade în care elefanți și rinoceri, împodobiți cu aur, străbat orașul, urmați de cai arabi și de un jaguar. În 1514, Albuquerque primește drept cadou de la sultanul din Cambay pe elefantul Hanno, pe care îl trimite împreună cu un rinocer lui Manuel, la Lisabona.[23] Regele face aranjamentele necesare încât cele două animale frumoase să se lupte, dar elefantul în înțelepciunea sa, refuză confruntarea cu rinocerul, așa că Manuel I i-l trimite papei Leon.

 Între timp, Goa se afla, din nou, sub atacul intensiv al soldaților musulmani ai fostului rege. Ca atare, Albuquerque pleacă din nou, în ianuarie 1512, și eliberează orașul de atacatorii musulmani.[24] Stabilindu-se acolo și obținând controlul asupra mișcării bunurilor printr-un sistem de licențiere, el își întoarce din nou atenția asupra Mării Roșii, luând cu el o trupă de soldați portughezi și indieni. Deoarece Socotra se dovedea a fi o bază nepotrivită pentru activități comerciale, el încearcă să captureze Adenul, dar forțele sale militare se dovesc insuficiente.[25] Prin urmare, el explorează Coastele Arabiei și Abisinei. Întorcându-se în India, el reușește, în cele din urmă, să supună Calicutul, până acum principalul centrul de opoziție față de portughezi.

III.Ultimii ani ai vieții și moartea lui Afonso de Albuquerque

 În februarie 1515, Albuquerque pleacă din nou din Goa cu 26 de nave spre Ormuz, obținând controlul a jumătate din insulă.[26] El este luat de acolo bolnav (cel mai probabil, de o navă a lui Francisco de Almeida) în luna septembrie a aceluiași an și trimis înapoi la Goa.

 În cele din urmă, pe drumul spre Goa, el află că a fost înlocuit de inamicul său, Lope Soares și moare de inimă rea, la bordul navei pe care se afla, în decembrie 1515, înainte să ajungă la destinație.[27] Planurile lui Afonso de Albuquerque au fost inspirate de spiritul de cruciat al regelui Joao al-II-lea și al altora. Acesta nu și-a permis lui însuși să fie distras de la strategiile lui de simplele motive ale câștigului comercial. Ideile lui îndrăznețe. ideea de a-i face pe perși să se întoarcă împotriva turcilor ori ruinarea Egiptului (aflat sub controlul Sultanatului Mameluc) prin devierea cursului Nilului, erau poate, superumane, dar la fel de mare a fost și realizarea sa, faptul că...a reușit să supună India și o mare parte a Asiei de Sud-Est dominației portugheze, pentru aceasta și multe alte realizări personale ale sale, el devenind, alături de alți exploratori contemporani cu el (precum Vasco Da Gama sau Pedro Alvares Cabral), unul dintre întemeitorii Imperiului Portughez.

Bibliografie

I.Surse secundare

1.Montefiore, Simon Sebag, Lumea.O istorie de familie, Editura Trei, Colecția Istorie, București, 2024

II.Surse web

1.     https://en.wikipedia.org/wiki/Afonso_de_Albuquerque

2.     https://www.britannica.com/biography/Afonso-de-Albuquerque

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Afonso_de_Albuquerque

[2] Ibidem

[3] Ibidem

[4] Ibidem

[5] Ibidem

[6] Ibidem

[7] Ibidem

[8] Ibidem

[9] Ibidem

[10] Ibidem

[11] Ibidem

[12] Ibidem

[13] Ibidem

[14] Ibidem

[15] Ibidem

[16] Ibidem

[17] Ibidem

[18] Ibidem

[19] Ibidem

[20] Simon Sebag Montefiore, Lumea.O istorie de familie, Editura Trei, Colecția Istorie, București, 2024, Actul 10, Cap.26 (, , Habsburgi și Otomani)”, Subcap., , Prădătorii lui Manuel din Orient:Da Gama și Albuquerque”, pp.468-469

[21] Ibidem

[22] Ibidem

[23] Ibidem

[24] https://www.britannica.com/biography/Afonso-de-Albuquerque

[25] Ibidem

[26] Ibidem

[27] Ibidem