Zorii Revoluţiei Române: România lui Ceauşescu, prea rigidă pentru Vest, prea liberală pentru sovietici
Revoluţia Română din 1989 a fost singura schimbare de regim din Europa de Est care s-a produs cu vărsare de sânge. Singura televizată. Ultima. Şi a generat zeci de ipoteze – unele obiective, altele pasionale – cu privire la momentele premergătoare şi la oamenii din spatele cortinei.
Istoricul american Larry L. Watts va publica, începând cu această ediţie, în fiecare vineri, în „Weekend Adevărul“, serialul „Zorii Revoluţiei Române“, despre perioada decembrie 1989, în care prezintă contextul intern şi internaţional care a dus la explozia populară împotriva regimului Ceauşescu. Titlurile şi intertitlurile aparţin redacţiei. Pentru a consulta varianta în limba engleză a textului, precum şi trimiterile bibliografice, accesaţi siteul larrylwatts.blogspot.ro.
Au existat trei niveluri principale ale confruntării în cadrul blocului sovietic în timpul Războiului Rece, dar mai ales în ultimul deceniu al acestuia, şi toate trei au fost importante pentru interesele strategice americane.
Primul era acela al confruntării dintre Est şi Vest, care genera riscul ca tensiunile să escaladeze către un conflict militar şi chiar un război nuclear. La acest nivel, România combătuse consecvent politicile de competiţie militară provocatoare, tensiunile crescute şi războaiele prin interpuşi, agreate de diverşi lideri sovietici şi, în special, de cei militari. A făcut acest lucru, în primul rând, prin intermediul propriei sale strategii de mediere internaţională, dezangajare şi dezarmare.
Abilitatea României de a-i şantaja pe liderii sovietici este unul dintre cele mai surprinzătoare fenomene ale ultimilor ani de Război Rece, despre care nu se ştia aproape nimic la momentul respectiv – de fapt, era de-a dreptul secret! Românii i-au determinat pe ruşi să adopte aceste politici în schimbul acceptului de a reînnoi Tratatul de la Varşovia în anul 1985.
