Ziaristul Stelian Popescu, „demascat” la comanda Elenei Lupescu

Am primit prin DHL broșura lui Victor Eftimiu Jos laba de pe tricolor. Demascarea lui Stelian Popescu. Am dat 282 de lei. O carte nouă costă cel mult 50 de lei. Broșura mediocrului șmecher Victor Eftimiu, comandată de Elena Lupescu, țiitoarea lui Carol al II-lea, face de patru ori mai mult. Nu cred că altcineva în afară de mine ar fi cumpărat-o. Cînd i-a pus prețul ăsta de kilogram de caviar, știa cumva vînzătorul că o să fiu eu interesat de ea?

Probabil că știa, o dată ce s-a gîndit că va scoate banii ăștia pînă la urmă.

Profitînd și de o insomnie groaznică, hrănită de surmenaj, azi noapte am terminat broșura. Începusem s-o citesc de cum am primit-o, și poate că ar mai fi durat un pic pînă o dam gata, dacă n-ar fi fost insomnia. Să fi fost provocată insomnia tocmai de lectura cărții, mai precis de enervarea provocată de lectura în pat, înainte de culcare? Posibil. Pe la miezul nopții, am început să caut prin bibliotecă o broșură al cărei titlu îl vedeam amintind numele lui Stelian Popescu.

Am crezut că e vorba de producția lui Eftimiu. La un moment dat, aflu din cartea lui Eftimiu că în epocă a mai apărut o broșură anti Stelian Popescu, intitulată Cine e Stelian Popescu, o culegere de pamflete tipărite de Aurora lui Nicolae Lupu. Victor Eftimiu reia din broșură mai multe articole. Selectez din broșura tipărită de Aurora pasaje de o rară violență, expresia urii stîrnite de marele ziarist, dar și a stilului fără mănuși din epocă:

„Un savant francez a emis, cu ani în urmă, teoria originală că viața organică a apărut și s-a dezvoltat mai întîi în apa mării. S-au găsit numeroși alți învățați, care l-au combătut. Dacă aceștia din urmă ar fi cunoscut pe Stelian Popescu – cel dintîi rămînea fără contradictori.

Dacă nu-i tocmai adevărat că Stelian Popescu s-a născut din chiar curata apă a mării, apoi e absolut sigur că omul nostru a purces dintr-un mediu umed, fie chiar de o transparență ceva mai compromisă – în orice caz actul său de naștere îl arată născut în satul Balta-Doamnei. Fără această origine aquatică, Stelian Popescu n-ar fi navigat azi în capul «Universului» și nu și-ar fi închipuit că diriguește opinia publică, tocmai el care e obiectul permanent al oprobiului ei. Dar pînă să parvină aici și pînă să poată duce războiul fără cruțare, întreprins prin «Universul», contra gramaticei, Stelian Popescu a mînuit meserii în serii; a schimbat profesiunile cum n-a schimbat cămășile, și în toate a vădit aceiași mediocritate vecină cu trivialul, comparabilă doar cu figura lui banală și ștearsă de sub-chirurg de barieră. Părul creț al tipului de flașnetar clasic îi dă un miros pronunțat de suburbie; albul ochilor, furnicat de mii de vinișoare, îi dau căutătura speriată de cîine bătut și trădează omul care a suferit numai umilințe în viață; spinarea încovoiată sub povara nevăzută a păcatelor sale lucrative dă lui Stelian Popescu înfățișarea jalnică de sergent-major pus în retragere pentru infirmități ascunse – și cu toată asprimea lui de parvenit ajuns și cu toată bogăția în care se scaldă și pe care și-a însușit-o grație unui meșteșug testamentar, Stelian Popescu se îmbracă aproape ca un cerșetor – și aceasta din disprețul meritat către propriul său trup, pervertit în unealtă pîngărită în agonisirea sexuală a unui avut smuls în chip laș din mîinile slăbite ale unei bătrîne, îmbrîncită aproape în pragul nebuniei în clipe de voluptate mercenară.

Biografia lui Stelian Popescu e bogată în isprăvi de tot felul: omul acesta a trăit și a cumulat parcă viața a trei ticăloși de perversitate diferită; lui Stelian Popescu i s-ar putea aplica toate legile represive a trei împărății, căci înțelepciunea unui singur popor n-a putut îngrămădi într-o singură pravilă criminală toate păcatele pe care le-a născocit acest om, anume ca să se facă vinovat de ele. Drumul pe care l-a parcurs el, e lung și întortocheat; iar cărarea pe care s-a tîrît e însemnată, ca cea a unui melc cu o dîră vîscoasă de bale respingătoare.

Pe unde a trecut, acest om a lăsat urme de autentică murdărie. În școală a fost elev impertinent; în armată, soldat dezertor; în magistratură, judecător sadic; în barou, morpion testamentar; în politică, simplu takist; ca ministru, numai ridicol; în gazetărie, comerciant analfabet – în toate iremediabil nul.

Un creier mic de gușat, într-un cap mic de provincial – la Stelian Popescu, stinsele daruri virile, cu care și-a agonisit noaptea «Universul», s-au dezvoltat în dauna intelectului.

«AURORA»”

_{Foto sus: Stelian Popescu, directorul ziarului Universul, în 1936 (© Wikimedia Commons)}