Aleksandr Soljenițîn: Căderea rușilor sub bolșevici a convenit Occidentului

În Chestiunea rusă la sfîrșit de secol XX, Aleksandr Soljenițîn răspunde la o întrebare pe care mulți nici măcar nu și-au pus-o: de ce n-a intervenit Occidentul în 1917, pentru a lichida lovitura de stat bolșevică?

Uneori, o întrebare poate fi mai importantă decît răspunsul. Pentru că ea, întrebarea, joacă rolul unei găleți cu apă răsturnate peste țeasta unuia cufundat în somn. Respectivul sare în sus și începe să vadă limpede ce se întîmplă în jur. O întrebare la care nu ne-am gîndit ne poate trezi din amorțire. Și sub lovitura ei de măciucă, gîndurile noastre prind a alerga în toate părțile.

Într-adevăr, de ce n-a intervenit Occidentul? Era atît de greu să-i dea gata pe bolșevici? Firește că nu. Rebeliunea lor putea fi curmată a doua zi după lovitura de stat. Ca să nu mai spunem că bolșevicii au fost obligați să se angajeze într-un război civil. Oricînd, adversarii lui Lenin puteau fi ajutați masiv de către Occident.

Iată, așadar, că întrebarea se apropie de răspuns. Naște alte și alte întrebări. Cu tăioșenia-i specifică, Aleksandr Soljenițîn răspunde: pentru că Occidentul avea tot interesul într-o Rusie comunistă.

Sfîrșitul Primului Război Mondial a însemnat și începutul împărțelii între puterile învingătoare. Aflată sub comuniști, Rusia a fost exclusă de la hăcuirea prăzii. De aceea, Occidentul n-a intervenit:

„Căderea Rusiei sub bolșevici le-a fost cum nu se poate mai convenabilă aliaților. Rusia fusese exclusă astfel de la împărțeala rezultatelor victoriei”.

În același timp, pericolul bolșevic a soluționat, între cele două războaie mondiale, multe dintre problemele guvernelor europene. Cele aflate în fruntea țărilor vecine cu URSS au găsit în primejdia expansionismului moscovit pretextul pentru a nu rezolva gravele probleme sociale ale momentului.

Stînga și sindicatele au fost rapid identificate – și în cazuri pe nedrept – cu partidele comuniste care, în prostia lor, ajunseseră să se declare instrumente ale expansionismului moscovit.

Dacă bolșevismul ar fi fost lichidat de la început în Rusia, nu era exclus ca în Europa să se fi dezvoltat comunismul. Comunismul în varianta preconizată de Marx și Engels. Astfel că victoria comunismului de tip leninist în Rusia s-a dovedit pînă la urmă o nenorocire pentru comunismul însuși.

_{Foto sus: Aleksandr Soljenițîn, întors în Rusia după 20 de ani, în 1994 (© Evstafiev / Wikimedia Commons)}