Zeița Nemesis de la Apulum

În primăvara anului 2011, cu prilejul lucrărilor de refacere a infrastructurii din interiorul cetății Alba Carolina, pe parcursul unor cercetări arheologice preventive desfășurate în imediata apropiere a porții a IV-a, la o adâncime de aproximativ 1,5 metri față de cota actuală din zonă, au fost descoperite urmele unui posibil complex religios de epocă romană, format dintr-un edificiu de formă dreptunghiulară care pare să corespundă caracteristicilor unui templu dedicat zeului Mithras.

Orientat aproximativ est-vest, acest edificiu avea pe latura scurtă de est adosată o cameră cu dimensiunile de cca. 3x4 metri, în care au fost descoperite pe parcursul cercetărilor, două monumente dedicate zeiței Nemesis, respectiv o placă votivă dedicată, cel mai probabil zeului Marte.

Această încăpere (templu?/cameră sacră?) a fost foarte bogată în ceea ce privește inventarul arheologic, fiind descoperite un altar, cu inscripția foarte bine păstrată, dedicat zeiței Nemesis de doi dedicanți, Marcus Vibius Verinus (evocatus = veteran militar rechemat să servească în cadrul Legiunii a XIII-a Gemina) și Quintus Valerius Felicianus (salariarius = subofițer roman din cadrul Legiunii a XIII-a Gemina). Aceleași două personaje au dedicat și o statuetă reprezentând pe Nemesis, din marmură albă, după cum reiese din inscripția realizată pe două rânduri la baza statuii.

Altar dedicat zeiței Nemesis

A mai fost descoperită o placă votivă care reprezenta un personaj în echipament militar (cu analogii în reprezentarea zeului Marte), fiind dedicată de un personaj ce are atributul secunda rudis (ceea ce ne duce spre ipoteza că dedicantul ar putea fi un fost instructor de gladiatori venit special în castru pentru a antrena militarii Legiunii a XIII-a Gemina). În spatele altarului votiv dedicat zeiței Nemesis și descoperit căzut spre est, cu inscripția în jos, a fost descoperită și o plintă de monument, placa de formă paralelipipedică putând fi interpretată ca plintă/soclu pentru altarul votiv amintit. Este posibil ca trei piese descoperite în această încăpere să fi avut o dispunere inițială cu caracter cultic: la bază fiind așezată plinta, peste care s-a așezat monumentul (altarul) dedicat zeiței Nemesis, iar pe acesta utilizat ca și bază de monument să fie așezată statuia zeiței Nemesis. Camera avea 2,80 metri lățime și 4 metri lungime, grosimea zidurilor fiind de 0,80 metri.

Locul în care a fost descoperită statuia zeiței Nemesis

Neexistând la data cercetărilor posibilitatea susținerii financiare a întregii cercetări arheologice pentru acest obiectiv, pe parcursul realizării proiectului de reabilitare a infrastructurii rutiere din această zonă, au fost înregistrate descoperirile arheologice efectuate la acest nivel, fiind recuperate și mai-sus menționatele artefacte. În prezent, acestea se află în cadrul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, în proces de investigare științifică pentru conservarea acestora dar și pentru realizarea interpretărilor istorice sau de artă pe care piesele le comportă.

Descoperirile din acest punct pun problema realizării unui proiect nou de cercetare și punere în valoare a întregului complex de cult care se află localizat în această zonă și care ar susține elementul de continuitate a manifestărilor religioase și de cult pe parcursul a aproape 2000 de ani, în colțul de sud-vest al fostului castru roman, suprapus ulterior de cetatea medievală și înglobat în fortificația bastionară în secolul al XVIII-lea.

Nemesis, „patroana“ gladiatorilor, dar și a împăraților romani

În ce privește statueta zeiței Nemesis, aceasta este realizată din marmură albă și deținea, la momentul descoperirii, urme de pictură roșie pe faldurile și muchiile veșmântului. De asemenea, coafura și diadema de pe cap au urme de pictură cu roșu. Zeița a fost reprezentată stând în picioare, cu mâna dreaptă prinzându-și veșmântului la piept. Piesa este finisată și pe partea posterioară, dar nu la același nivel de lustruire vizibil pe partea anterioară. Din piesa originală lipsește mâna stângă, în care zeița ținea unitatea de măsură pentru păcate.

Zeița, considerată „patroana“ gladiatorilor, apare însoțită de un grifon, animal mitologic, cu corp de leu, cu aripi, cap și gheare de vultur și cu urechi de cal. Statuia zeiței se remarcă și prin expresivitatea feței, coafura deosebită și diadema purtată pe cap, dar și elementele foarte exact redate ale anatomiei corpului și ale îmbrăcăminții. În perioada romană această zeiță preluată din panteonul grec, este atât patroana gladiatorilor, dar și a împăraților romani. Zeița Nemesis pedepsește orgoliul sau percepția omului că el își poate depăși condiția cosmică, ea asigurând echilibrul dintre bine și rău, dar totodată și aplicarea principiului „Nimic prea mult” (Ne quid nimis), ce apare pe frontispiciul templului zeiței din Delphi.

Cel mai probabil statuia a fost fabricată în perioada dintre sfârșitul secolului II și începutul secolului III d.Hr, posibil într-un atelier din Asia Mică. Analizele ce se vor efectua pe această statuie vor aduce noi date în interpretarea artistico-istorică a piesei.