Zece voievozi pe care poreclele bizare i-au făcut celebri: de la abuzuri sexuale, la pedepsele preferate

Voievozii din trecutul românilor s-au remarcat nu doar prin activitatea lor din timpul domniei, dar şi pentru porecle ciudate.

O serie de voievozi au rămas cunoscuţi în istorie doar pentru poreclele lor ciudate, care le întruchipau caracterul. Mihnea cel rău a fost poreclit astfel pentru că abuza jupânesele boierilor, porecla lui Petru Cercel se trage de la portul său neobişnuit, Petru Şchiopu avea probleme de locomoţie, iar despre Ivan Potcoavă se spunea că putea rupe potcoavele cailor, cu mâinile goale.

1 Petru Cercel şi dilema orientării sale sexuale

Petru Cercel a fost domnul Ţării Româneşti mai puţin de doi ani la sfârşitul secolului al XVI-lea. Potrivit istoricilor şi-a primit porecla de la cercelul pe care îl purta în ureche, după moda curţii regale franceze, unde a stat un timp. Petru Cercel a restaurat Curtea Domnească din Târgovişte şi a ctitorit Biserica Domnească, dar a rămas în istorie cu reputaţia de homosexua. Petru Cercel ar fi făcut parte, la un moment dat, dintr-un grup de tineri aflaţi în compania intimă a regelui Henric al III-lea numiţi „Les Mignons“ sau, în traducere, „drăguţii”.

2 Radu Praznaglava cel pleşuv

Radu Praznaglava a domnit în Ţara Românească în secolul al XV-lea şi ar fi fost fiu nelegitim al lui Mircea cel Bătrân. Numele său ar fi însemnat „cap gol”. „Nu avem alte informaţii ale vremii despre el şi nici măcar nu ştim de unde i se trage ciudata poreclă, evident cultă, fiind în limba slavă de cancelarie, Praznaglava, care înseamnă „cap gol”. Sensul acestei porecle nu poate fi cel de „fără minte”, cum se interpretează uneori, ci acela de „pleşuvul”, deoarece poreclele medievale ale capetelor încoronate în general în Europa, nu numai la români, vizează numai aspecte sau defecte fizice, nu aprecieri asupra intelectului personajelor, cu excepţia cazurilor de nebunie vădită, care însă nu se întâlnesc la domnii din spaţiul românesc”, informa Constantin Rezachevici, în volumul „Cronologia critică a domnilor din Ţara Românească şi Moldova a. 1324 - 1881”.

3 Vlad Dracul din Ordinul Dragonului

Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Ţepeş, a domnit în Muntenia secolului al XV-lea. Cunoscut şi ca Vlad al II-lea, el şi-a primit titlul de „Dracul” după ce a fost acceptat în Ordinul Dragonului, fondat în 1408 de Sigismund, Împărat al Sfântului Imperiu Roman. Ordinul Dragonului, un ordin cavaleresc înfiinţat la începutul secolului al XV-lea, păstrează numeroase secrete. Istoricii susţin că a fost creat de regele ungar Sigismund de Luxemburg, la 12 decembrie 1408, în ziua unui masacru de proporţii, în care fondatori ai ordinului şi apropiaţi ai regelui au ucis aproape 200 de reprezentanţi ai nobilimii bosniace.

4 Vlad Ţepeş, cel care trăgea în ţeapă

Vlad Ţepeş (Dracul) a domnit în Ţara Românească în anii 1448, 1456 - 1462 şi 1476. Potrivit unor istorici, numele Dracul i se trage de la mărturiile în care era înfăţişat ca fiind un personaj crud şi sadic. „Pe tiranul acestora Dracul, nume cu care ei numesc diavolul, l-am văzut captiv, pe când îndeplineam funcţia de legat al papei Pius al II-lea pe lângă regele hunilor; nu foarte înalt de statură, dar foarte vânjos şi puternic, cu înfăţişarea crudă şi înfiorătoare, cu nasul mare şi acvilin, nările umflate, faţa subţire şi palidă, în care genele foarte lungi înconjurau ochii verzi şi larg deschişi, iar spâncenele, negre şi stufoase, îi arătau ameninţători; faţa şi bărbia erau rase, cu excepţia mustăţii. Tâmplele umflate sporeau volumul capului. Un gât ca de taur lega ceafa înaltă de umerii laţi pe care cădeau plete negre şi încârlionţate”,se arată într-un manuscris unui cronicar din anul 1473, citat de cercetătoarea Maria Roşu, pe blogul Istorie povestită. Porecla Ţepeş i s-a atribuit şi de pe urma execuţiilor frecvente prin tragere în ţeapă pe care le ordona. Chiar turcii îl denumeau Kazıklı Bey, (Prinţul Ţepeş).

5 Mihnea cel rău - un abuzator sexual al vremii

Mihnea cel Rău a fost un domn al Ţării Româneşti la începutul secolului al XVI-lea, fiind fiu al lui Vlad Ţepeş. A primit supranumele „cel Rău” de la duşmanii săi din familia Craioveştilor. „Apucând domnia, îndată se dezbrăcă lupul de pielea oii şi îşi astupă urechile ca aspida şi ca vasiliscul, iar arcul şi-l încordă şi găti săgeţi de săgeta, şi sabia şi-o fulgera, şi mâna şi-o întărea spre răni, şi prinse pre toţi boierii cei mari şi aleşi, muncindu-i cu multe munci cumplite şi le lua toată avuţia, şi se culca cu jupânesele lor şi cu fetele lor înaintea ochilor lor. Unora le-a tăiat nasurile şi buzele, pre alţii i-a spânzurat şi pre alţii i-a înecat; iar el se îmbogăţea şi creştea ca chedrul până la cer şi-şi împlinea toată voia sa...”, călugărul Gavril Protul, cronicar al vremii.

6 Vlad Înecatul s-a scufundat împreună cu calul său

Vlad Înecatul a domnit în Muntenia secolului al XVI-lea, timp de doi ani. Potrivit cronicarilor vremii, ar fi murit în urma unei beţii, în vara anului 1532 „s-a îmbătat odată, înecându-se împreună cu calul său într-o apă (Dâmboviţa)“, afirma Adolf Armbruster în „Dacoromano-Saxonica“.

7 Mihnea Turcitul

Mihnea al II-lea Turcitul a fost domnul Ţării Româneşti în secolul al XVI-lea. A condus ţara timp de peste un deceniu, împărţit în două perioade, iar supranumele şi l-a primit ca urmare a convertirii sale la Islam.

8 Iuga Ologul

Iuga Ologul a fost domn al Moldovei la sfârşitul secolului al XIV-lea. A fost poreclit „Ologul”, nume menţionat în Letopiseţul de la Putna, cel mai porbabil pentru că suferea de o boală care îi îngreuna deplasarea.

9 Ioan Potcoavă

Ioan Potcoavă sau Nicoară Potcoavă a condus Moldova în secolul al XVI-lea. Înainte de domnie a fost cunoscut printre cazacii din Ucraina ca Ivan Serpeaha, poreclit Pidkova (Potcoavă), datorită forţei sale fizice care îi permitea să rupă sau să îndoaie o potcoavă de fier. Ioan Potcoavă a devenit şi un erou popular, amintit în cântecele de vitejie şi în legendele despre cazacii de pe Nipru.[

10 Papură vodă

Ştefăniţă Lupu a fost domn al Moldovei în secolul al XVII-lea, fiind urmaş al voievodului mult mai celebru Vasile Lupu. În timpul domniei sale în Moldova a avut loc o epidemie de ciumă, urmată de o foamete cumplită, astfel încât oamenii mâncau şi papură măcinată în loc de pâine. Din acest motiv a mai fost numit şi Papură Vodă.