Winston Churchill sau catastrofa generată de un premier cu idei fixe

Premierul englez Winston Churchill a fost apreciat pentru faptul că în ultima conflagrație mondială a dus o muncă înverșunată pentru a ridica moralul populației din arhipelag în fața valului german ce părea de neoprit. A devenit un simbol și istoricii îi studiază activitatea până în cele mai mici detalii. Efortul merită pentru că a fost un adevărat patriot. Oare chiar așa să fie sau se repetă poveștile citite la alți autori?

Se știe că în anul 1941 a început agresiunea germană împotriva lagărului comunist și Londra a promis ajutor în mod necondiționat pentru înfrângerea temutelor tancuri cunoscute sub numele de Panzer. Au plecat spre est 361 de tancuri și 330 de transportoare blindate, mașini care au întărit apărarea sovietică, militarii lui Stalin nefiind totuși încântați de modul în care proiectate în raport cu renumitul T-34. Winston Churchill era un om de cuvânt, un adevărat gentleman, și nu putea să întrerupă livrările promise dictatorului Iosif Stalin. Au fost urcate în vapoare 1.689 de tancuri din patru tipuri și ar fi echivalentul a opt divizii blindate. Germanii au demonstrat chiar că se pot face operațiuni militare deosebite chiar cu mari unități ce aveau în structură la 22 iunie 1941 mai puțin de 150 de tancuri.

Gestul poate să fie catalogat drept unul foarte frumos de colaborare între doi aliați pentru înfrângerea inamicului comun și Londra a depus toate eforturile logistice pentru formarea convoaielor de vapoare și apoi pentru escortarea acestora până în porturile sovietice. Partea proastă este că premierul englez putea să-și folosească resursele intelectuale și energia pentru ocrotirea propriului imperiu și nu pentru ajutorarea excesivă a centrului de putere ce promitea distrugerea sistemului capitalist la momentul oportun. Blindatele au ajuns în spațiul sovietic, dar n-au fost în 1941 în Asia de Sud-Vest și astfel forțele nipone au putut să spulbere apărarea forțelor britanice, chiar renumita bază din Singapore fiind pierdută pentru că era protejată dinspre mare de tunurile grele și dinspre uscat a fost lăsată descoperită.

Forțele din colonii au fost lăsate să se descurce cu mai puține arme și convoaiele plecau tot spre Uniunea Sovietică pline de tancuri și avioane. A fost absolut normal ca trupele nipone, destul de puțin numeroase și slab dotate, să ajungă până la limitele Indiei, perla coroanei britanice. Au fost oprite mai mult de problemele logistice și de oboseala provocată de luptele în teren dificil (munți, mlaștini, junglă, fluvii cu debit ridicat etc). Japonia nu avea ceva care să se compare cu tancurile Matilda și Valentine și acestea ar fi putut să dea tărie batalioanelor de pe frontul neglijat. O înlocuire a tunului cu un aruncător de flăcări ar fi însemnat o adevărată revoluție tehnică în condițiile în care partea niponă stătea prost la armamentul antitanc și la blindate. Livrarea de tehnică militară cu țârâita a dus la prelungirea conflictului în Asia și prizonierii britanici au avut parte de brutalitate japoneză din belșug. Grav este că nici acoperire aeriană nu prea exista în anii 1941 – 1942. S-a dat vina pe performanțele avioanelor de tip Zero și s-a rezolvat problema istorică. Realitatea crudă este că și mașinile zburătoare erau trimise lui Stalin.

Este interesant de observat că peste două mii de tancuri au fost recepționate de către ofițerii sovietici numai din Marea Britanie și se poate pune întrebarea dacă aceste mașini blindate, poate considerate de unii experți demodate prin tunurile de la bord, n-ar fi fost interesante în Africa de Nord pentru copleșirea forțelor renumitului feldmareșal Rommel. Ar fi fost susținute și de alte tipuri de armament pentru că importantă este pe front cooperarea între categoriile de unități. Oare câți militari aliați au murit așteptând să primească mașinile promise de Londra?

Chiar dacă în anul 1943 industria aliată a început să furnizeze tehnică de luptă în cantități copleșitoare, nu era suficientă pentru toate fronturile. Churchill avea ideea fixă să ajute Uniunea Sovietică și au ajuns în porturile prietenului Stalin alte 2.102 tancuri. Sursele dau un număr diferit de mașini cuirasate ce-au primit stele roșii, o variantă fiind că au sosit în total 4.691 de exemplare. Era mai mult decât avea Wehrmacht-ul pe Frontul de Est la 22 iunie 1941.

Winston Churchill a contribuit în mod decisiv la salvarea comunismului de tip sovietic și a nenorocit toate popoarele din Asia prin faptul că diviziile nipone au spart organizarea unei lumi ce nu era perfectă, dar avea partea de o stabilitate administrativă. Gândirea omului politic englez n-a fost una deosebită nici în tinerețe, dar vârsta a dus la generarea unor adevărate furtuni intelectuale ce provocau uragane pe Terra. Cel care a trădat poporul polonez în favoarea lui Stalin nu poate decât să stea alături de cruzii dictatori totalitari și nu mai poate să fie considerat un apărător al democrației și al drepturilor omului.

Colaborarea excesivă cu Uniunea Sovietică a început înainte de 22 iunie 1941, dar ambele tabere mai ascund informații prin arhivele secrete.