Vrăjitoarea care putea deveni regină. Povestea unui proces care a zguduit Curtea Regală a Angliei
În secolul al XV-lea, Eleanor Cobham era la un pas de tronul Angliei. Acuzată de vrăjitorie, necromanție și trădare, ducesa de Gloucester a fost umilită public și condamnată la închisoare pe viață. A fost o femeie care a încercat să schimbe cursul istoriei prin magie sau victima unei conspirații politice? Un roman recent readuce în atenție cazul care a contribuit la slăbirea dinastiei Lancaster și la izbucnirea Războiului celor Două Roze.
În 1441, Eleanor Cobham părea să aibă un destin excepțional. Soția lui Humphrey de Lancaster, duce de Gloucester și moștenitor prezumtiv al regelui Henric al VI-lea, ea se afla în apropierea tronului. Însă, pe măsură ce influența soțului său la curte scădea, au apărut acuzații potrivit cărora Eleanor ar fi apelat la practici oculte pentru a grăbi moartea regelui și a-și asigura ascensiunea la putere, relatează BBC News.
Povestea sa este readusă în prim-plan de scriitoarea Philippa Gregory, în romanul Royal Witch (Vrăjitoarea regală), care propune un portret diferit de imaginea tradițională a ducesei. Dacă unii istorici o consideră victima unei înscenări politice, Gregory o prezintă drept o femeie ambițioasă, lucidă și hotărâtă să-și construiască singură destinul.
Un proces care a zguduit Curtea Regală
Eleanor și soțul ei erau interesați de astrologie și de fenomenele supranaturale. Aceste preocupări au devenit însă punctul vulnerabil al ducesei. Consiliul regelui a aflat zvonuri potrivit cărora aceasta ar fi încercat să prevadă moartea monarhului cu ajutorul lui Roger Bolingbroke, un cunoscut astrolog, și al lui Margery Jourdemayne, supranumită „Vrăjitoarea din Eye”.
Sub conducerea cardinalului Henry Beaufort, rivalul politic al ducelui Humphrey de Lancaster, Eleanor a fost acuzată de 18 fapte de necromanție, erezie și vrăjitorie. Printre acuzații se numărau procurarea unor poțiuni magice, alcătuirea unui horoscop care să indice moartea regelui și confecționarea unei efigii din ceară menite să-i provoace acestuia moartea. Ducesa a recunoscut că apelase la poțiuni pentru iubire și fertilitate.
Victimă a unei conspirații sau autoarea propriului destin?
Pentru numeroși istorici, procesul a fost mai degrabă un instrument de eliminare politică. Astrologia era practicată inclusiv la curțile regale, iar încercările de a trata infertilitatea prin remedii considerate magice nu erau neobișnuite.
Istoricul Euan Roger consideră că acuzațiile au reprezentat o modalitate de a-l compromite pe Humphrey prin intermediul soției sale. În plus, o parte importantă a probelor provenea din mărturisirea lui Bolingbroke, despre care există suspiciuni că ar fi fost obținută prin tortură.
Philippa Gregory propune însă o interpretare mai radicală. În viziunea sa, Eleanor nu a fost doar o victimă a intrigilor de la curte, ci o participantă activă la evenimente, dispusă să recurgă la magie pentru a obține puterea. În roman, ducesa își folosește inteligența și capacitatea de a manipula aparențele pentru a-și influența ascensiunea. Ambiția ei devine astfel atât o sursă de forță, cât și motivul vulnerabilității sale.
O pedeapsă exemplară, cu urmări istorice
Condamnarea a fost brutală. Roger Bolingbroke a fost obligat să-și retracteze public presupusele erezii, apoi a fost executat. Margery Jourdemayne a fost arsă pe rug. Eleanor a primit o sentință de închisoare pe viață și a fost supusă unor umilitoare acte de penitență publică. Timp de trei zile, a trebuit să traverseze Londra desculță, îmbrăcată sumar și purtând o lumânare grea.
Dincolo de drama personală, procesul a avut consecințe politice majore. Compromiterea lui Humphrey a slăbit Casa de Lancaster și a creat oportunități pentru rivalii din Casa de York. Conflictul dintre cele două facțiuni a contribuit la izbucnirea Războiului celor Două Roze (1455–1485), o luptă dinastică ce a marcat Anglia timp de aproximativ trei decenii.
Cazul Eleanor Cobham a contribuit și la consolidarea unor precedente juridice care aveau să fie relevante în procese ulterioare, inclusiv cel al Annei Boleyn.
Eleanor Cobham rămâne o figură greu de încadrat într-o singură categorie: vrăjitoare, intrigantă sau victimă a unei societăți dominate de rivalități politice și prejudecăți împotriva femeilor ambițioase. Prin Royal Witch, Philippa Gregory readuce în discuție nu doar un episod dramatic din istoria Angliei, ci și o întrebare care traversează secolele: cât de des au fost femeile pedepsite pentru faptele lor și cât de des pentru puterea pe care ar fi putut să o dobândească?
Foto sus: Penitența lui Eleanor Cobham, pictură de Edwin Austin Abbey din 1900 (© Wikimedia Commons / Public domain)
Mai multe pentru tine...
