Vechii scandinavi se desfătau cu un grog foarte aromat
Focurile scânteietoare nu erau singura metodă prin care scandinavii epocii bronzului şi fierului rezistau în timpul lungilor ierni.
Din Danemarca de nord-vest a secolelor 14-15 a.Hr. şi până în insula Gotland a primului secol p.Hr., populaţiile nordice plămădeau un grog puternic alcoolizat, o băutură hibridă bogată în ingrediente locale precum miere, merişor, mirt, coada şoricelului, ienupăr, răşină de mesteacăn şi cereale precum grâu, orz sau secară, dar adăugau şi vin de struguri importat din sudul şi centrul Europei.
Un nou studiu publicat în Danish Journal of Archaeology examinează urmele acestei băuturi ciudate, păstrată pe pereţii vaselor de ceramică sau bronz şi sitele descoperite în patru locaţii din Danemarca şi Suedia. Cercetarea a confirmat existenţa şi circulaţia unei băuturi primitive foarte răspândite în nord, o varietate de grog cu arome speciale şi probabil întrebuinţări medicinale. S-au adus şi primele dovezi chimice în favoarea importului de vin de struguri încă din secolul al 11-lea a.Hr., ceea ce denotă atât prestigiul social şi cultural al vinului, cât şi existenţa unei retele comerciale active care cuprindea toată Europa, acum mai bine de 3000 de ani.
Departe de a fi barbarii rudimentari descrişi de sursele greceşti si romane, vechii scandinavi, locuitorii din ceea ce se numea Proxima Thule, confrom noilor dovezi se pare că aceştia erau populaţii cu un mare spirit inovator, capabile să se folosească de toate produsele naturale aflate la dispoziţie pentru a plămădi diferite băuturi fermentate. Şi nici nu se sfiau să adopte produsele Europei sudice, pe care şi ei le serveau tot din vase mari şi ostentative. Consumau cu plăcere vinul de struguri, deşi de multe ori preferau să-l amestece cu tot felul de ingrediente locale.
Pentru studiu, cercetătorii de la Universitatea din Pennsylvania au colectat mostre de depuneri antice din situri suedeze şi daneze. Cea mai veche astfel de mostra datează din 1500-1300 a.Hr. şi este din Nandrup, Danemarca, din mormântul unui războinic îngropat într-un sicriu de stejar împreună cu o sabie masivă, o secure dar şi un recipient ceramic acoperit de un precipitat negricios. O a doua mostră, ceva mai târzie, din 1100-500 a.Hr., a fost culeasă dintr-o groapă de depozitare de la Kostraede, la sud-vest de Copenhaga. Este vorba mai precis de nişte resturi maronii care umpleau golurile dintr-o sită.
A treia mostră provine de pe baza interioară a unei găleţi găsite în mormântul unei femei din insula Lolland, datând de la începutul epocii romane a fierului, deci în jur de 200 a.Hr. Găleata făcea parte dintr-un set de vase pentru vin. In fine, un ultim precipitat arămiu a fost colectat tot de pe o sită din interiorul unei căni, tot dintr-un set roman, descoperit alături de alte obiecte precum un torques de aur şi nişte clopoţei de bronz pe insula Gotland.
S-a constatat că treptat importul de vin a crescut pe parcursul epocilor bronzului şi fierului, până a ajuns să eclipseze tradiţionalul grog. Dar nu complet. Multe dintre ingredientele grogului s-au consumat în continuare, de pildă în berea de mesteacăn, sau se foloseau pentru a conferi berilor medievale un gust amar. Amestecurile diverse au contiunat până la creşterea popularităţii hameiului, care a culminat în 1516 odată cu legea germană a purităţii berii (Reinheitsgebot), care limita ingredientele la trei:hamei, orz şi apă. Aceasta va deveni norma în nordul Europei.
Dar mai avem ceva similar grogului şi astăzi, pe insula Gotland din Marea Baltică. Este vorba de Gotlanndsdryka, băutură ce poate fi degustată la fermele locale. Se produce din orz, ienupăr, miere şi multe alte ierburi care amintesc foarte mult de mai vechea sa versiune.
sursa:Science Daily
