Valsurile familiei Strauss — un cântec al Vienei imperiale care încă răsună VIDEO
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inedit „Povești parfumate”
Când cortina Vienei imperiale se ridica peste saloanele luminate de candelabre și mătase, un dans avea puterea de a transforma noaptea în magie: valsul. Iar pentru mulți — aristocrați, burghezi sau suflete romantice — muzica familiei Johann Strauss II (şi a urmașilor săi) a fost coloana sonoră a unei epoci, a unei atmosferi de grație, eleganță și farmec irepetabil.
De la scandal la gloria aristocratică
La finalul secolului XVIII, abia născut, valsul — dans preluat din tradițiile rurale și adaptat în oraşele imperiului – era privit cu suspiciune și, uneori, cu oroare. Criticii îl condamnau ca pe o formă de „imoralitate”, reproșându-i lipsa de decență și „primitivismul” mișcării în pereche.
Şi totuși, ceva l-a făcut irezistibil: ritmul în trei timpi, legătura întipărită între muzică şi mișcare, posibilitatea de apropiere fizică între parteneri — totul părea să aducă cu o promisiune de bucurie, libertate și eliberare. Valsul a început să răsune la baluri fastuoase, să invadeze saloanele de curte și să captiveze inimile vienezilor.
Strauss și epoca lui de aur
Transformarea definitivă a valsului într-o artă a rafinamentului i se datorează în mare măsură lui Johann Strauss — o figură care a dat o față sonoră și aristocratică dansului. Melodiile sale, printre care legendarul Dunărea albastră, l-au transformat pe Strauss în „regele dansului” și au transformat valsurile într-o marcă culturală europeană.
Versurile nu existau — dar muzica și ritmul vorbeau: despre Vienea de odinioară, despre eleganță, dorință, nostalgie. În sălile de bal, lumi se contopeau: nobili și copii ai burgheziei, artiști și visători, toți dansau sub bagheta lui Strauss, lăsând timpul să curgă altfel pentru câteva minute.
De ce astăzi ne întoarcem spre vals
La început de 2025, când lumea privim spre viitor cu speranță (sau, uneori, cu neliniște), nimic nu sună mai potrivit decât armoniile line și elegante ale unui vals. Muzica lui Strauss — fie că e cântată în săli fastuoase sau într-un simplu video online — rămâne o invitație la visare, la eleganță, la solemnitate și la redescoperirea frumuseții.
Acest video nu este doar o călătorie în trecut — este un pod între epoci: între lumea celui de-al XIX-lea și realitatea noastră, între zarva contemporană și liniștea unui dans suspendat în timp.
