Uzinele de armament ale lui Nicolae Malaxa, naționalizate sub controlul sovieticilor

După instaurarea regimului comunist controlat de sovietici, uzinele deţinute în perioada interbelică de concernul industriaşului Nicolae Malaxa au fost naţionalizate şi puse sub control sovietic.

Uzinele metalurgice „23 August” din Bucureşti, foste Malaxa, aveau în anii ’50 peste 15.000 de angajaţi şi ocupau un teren de aproape 150.000 de metri pătraţi. În primii ani de comunism, au fost sub controlul direct al sovieticilor, care au impus propriile reguli şi au beneficiat aproape în totalitate de produsele realizate în marea uzină din Capitală: materiale feroviare, armament, utilaje agricole, poduri, produse laminate, tractoare, motoare, turbine, conducte etc.

Alte uzine, naționalizate de comuniști, au continuat să fabrice pistoale, puşti, carabine, mitraliere uşoare şi pistoale automate. Mai multe fabrici civile au fost adaptate și ele pentru folosinţă militară. Uzina din Cugir își alterna producția de mașini de spălat cu cea de pistoale, puşti automate, mitraliere şi muniţii.

Aici a fost fabricat Oriţa, primul pistol-mitralieră de calibrul 9 mm realizat în România. Arma a fost numită după căpitanul Marin Oriţa, care a omologat în România acest model, şi a fost un proiect româno – ceh.

Peste dealuri, la Orăștie, erau fabricate materiale explozive, cu echipamentele tehnice şi mecanice de producţie germană aduse aici înainte de război.

„Sunt fabricaţi aici explozivi pentru toate felurile de naț. Cartuşele goale sunt suplimentate de Uzinele Astra din Braşov. Poligonul de test este localizat în zona de vest a uzinei. Muniţia anti-tanc de camibrul 88 mm. a fost testată aici în 1946”, informa raportul CIA.

Construită la începutul anilor ’40, și uzina mecanică de la Sadu, aflată în munţi, la ieşirea din Defileul Jiului, producea în anii ’50 modele sovietice de pistoale, cu calibrul 7,62 mm, dar şi grenade şi diverse mecanisme explozibile.

Fabricile de la Copşa Mică şi Cugir au continuat să producă arme, iar combinatul de la Reşiţa se număra printre furnizorii principali de materiale, arătau alte note informative ale CIA.

„Cantitatea de arme fabricată în România era suficientă pentru a satisface nevoile armatei române, dar ţara a rămas dependentă de sursele externe de artilerie grea şi de armament greu”, informa un raport al CIA din 1954.

Uzinele din Arad produceau mitraliere, iar la Baia Mare, erau fabricate modele sovietice de armament, care însă nu erau folosite de Armata Română, ci erau exportate în nord, arătau informatorii americani.

Dezvoltarea industriei militare era încurcată, însă, de lipsa materiilor prime, de infrastructura inadecvată de transport şi de lipsa tehnicienilor calificaţi.

Locuri interzise în anii '50

În anii ‘50, informau rapoartele Agenţiei Centrale de Informaţii a Statelor Unite ale Americii, se construiau instalaţii de aviaţie în mai multe locuri din România.

„Hangare de avioane sunt construite acum la aerodromul de la Băicoi, lângă Câmpina, şi hangare subterane la Ianca, în regiunea Dunării, lângă frontiera cu Bulgaria. Vechiul aeroport civil de la Turnişor, lângă Sibiu, a fost mărit şi transformat într-un aerodrom militar. Un centru de observaţie a fost amplasat pe Muntele Omu, în regiunea Sinaia, pentru a fi folosit de aviaţia sovietică. În apropiere se află o platformă pe care pot ateriza elicoptere. Centrul este echipat cu aparate radio. Deşi în trecut locul era unul favorit pentru excursionişti, muntele a devenit un teritoriu interzis. O şcoală de piloţi funcţionează lângă Târguşor, în regiunea Prahovei”, arăta un raport al CIA din 1954.

Fabricile Industriei Aeronautice Române au fost transformate pentru construirea tancurilor şi a maşinilor de război, arăta o altă notă secretă.

„Fabricile I. C. Frimu de la Sinaia au devenit ateliere uriaşe pentru producţia şi repararea armamentului, inclusiv a artileriei şi a tuburilor pentru diverse proiectile. Apoi sunt încărcate la fabricile de explozibil din Făgăraş (Transilvania). Mai mult de 1.000 de oameni muncesc în aceste fabrici”, informa o notă informativă a CIA.

În munţii Păduchiosul (Sinaia) începea în acei ani construcţia unui drum nou, pentru transportul artileriei grele, completau aceştia.

„În general, se poate spune că în toate fazele vieţii şi producţiei din România, controlul sovietic este atât de strict, încât practic a transformat întraga ţară într-o uzină imensă pentru folosinţa sovieticilor”, arăta un alt raport al spionajului american din anii ‘50.

Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro

_{Foto sus:
Uzina Malaxa în anii '30. Ilustrată de epocă. Delcampe.net}