Ultimul asalt al variolei împotriva românilor
Se discută mult astăzi în societatea românească despre măsura inoculării în masă a populației cu serurile împotriva coronavirusului cu origini asiatice și există un puternic curent contrar realităților medicale. Se susține că vaccinul este periculos, că nu este suficient testat, că poate să genereze alte probleme de sănătate, că pe acolo vrea oculta mondială să introducă cipuri pentru controlarea creierului și chiar că duhurile necurate sălășluiesc în flacoanele frumos etichetate. Alți adepți ce urăsc măsurile statului român susțin că se încalcă drepturile omului, Constituția României, principii de drept etc. Se afirmă sus și tare că trebuie să fie o vaccinare făcută din proprie voință, atunci când vrea omul. Bieții adepți nu știu cu ce pericol se joacă sau vor cu orice preț să se afirme prin apariții în presa dornică de scandal și de audiență. Lumea microbilor de tot felul înseamnă un imens laborator în care se secretă cele mai puternice toxine naturale și omul nu este pregătit să facă față arsenalului chimic. Singura soluție universală rămâne vaccinul în timp de pandemie. Această metodă a dat rezultate strălucite în trecut și o să mai dea.
Să luăm un exemplu din istorie. Anul 1916. România este ocupată de armata germană după o campanie militară prost organizată de autoritățile de la București. S-a crezut că Puterile Centrale nu mai au resurse împotriva unui nou beligerant și șocul sosirii trupelor germane obișnuite cu frontul a dus la o prăbușire a rezistenței armatei. Haosul generat de invadator a dus la ruperea unor mecanisme de control administrativ și bolile au început să se răspândească. A intrat în legendă tifosul exantematic, maladie ce avea drept vector păduchele, dar un pericol și mai mare a îngrozit chiar și forța de ocupație.
Celebrul scriitor Constantin Bacalbașa a povestit că a apărut pojarul ce prezenta cumplitele bube negre și care a răpus inclusiv un medic reputat de la Spitalul Brâncovenesc. Apăruse ca de nicăieri variola, o boală ce părea controlată de omenire după ce se introdusese primul vaccin încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Nu era de glumă, epidemiile din trecut fiind devastatoare. Virusul putea să ucidă și jumătate din bolnavii atinși, dar mai avea un efect cumplit: provoca hemoragii cerebrale grave și capacitatea intelectuală era grav afectată. Ocupantul german a intervenit imediat și s-a trecut la vaccinarea obligatorie a populației, ceea ce a dus la limitarea proporțiilor focarului. A fost o măsură luată la timp și benefică.
Totuși, virusul variolic avea o experiență istorică în asaltarea comunităților umane și nu s-a dat ușor învins, mai ales că în România nu exista încă un sistem sanitar pus la punct după catastrofa denumită Primul Război Mondial. A fost posibil să mai apară victime și statisticile consemnează dispariția a 5.134 de cetățeni români în anul 1919. Consolidarea statului român în perioada interbelică a dus la eliminarea virusului asasin prin efortul conjugat al administrației și al medicilor. Sistemul sanitar a câștigat o confruntare, dar războiul cu germenii agresivi nu se putea încheia, mai ales că încă mai făcea victime temuta gripă spaniolă. Pacea internă a permis să fie limitate efectele bolilor mai ales în mediul urban, dar a venit un alt conflict mondial și a fost un alt șoc biologic.
Orice dezbatere prelungită pe fondul existenței unei populații ce nu găsea alimente ar fi generat o catastrofă. Vaccinarea obligatorie trebuie să fie aplicată cu energie atunci când germenii pornesc un război mondial împotriva speciei umane. Tratamentele medicamentoase împotriva virusurilor sunt costisitoare și nu garantează reușita în toate cazurile, mai ales atunci când medicii intervin prea târziu pentru că pacientul nu s-a prezentat la spital.
Omenirea trăiește într-o adevărată baie de germeni infecțioși de toate tipurile și aceștia caută permanent noi locuri prielnice pentru înmulțire. Orice eroare de interpretare a datelor medicale poate să genereze o pandemie pentru că s-a intensificat circulația persoanelor cu ajutorul mijloacelor motorizate. Virusurile nu țin cont de ceva în lupta pentru cucerirea de spațiu vital.
Bibliografie minimală
Bacalbașa, Constantin, Capitala sub ocupația dușmanului 1916 – 1918, Editura Saeculum I. O., București, 2018.
Le Bon, Gustave, Opiniile și credințele, Editura Științifică, București, 1995.
Teodorovici, Gr., Epidemiologia bolilor transmisibile, Editura Medicală, București, 1976.
