Ultimul act al dramei României Mari: Arbitrajul de la Viena (30 august 1940) și amputarea Transilvaniei jpeg

Ultimul act al dramei României Mari: Arbitrajul de la Viena (30 august 1940) și amputarea Transilvaniei

­čôü Al Doilea R─âzboi Mondial
Autor: Patrick-Ovidiu Măgerușan

Claustrat─â ├«ntr-un proces ireversibil de izolare politico-diplomatic─â ╚Öi militar─â pe plan interna╚Ťional ╚Öi lipsit─â de vreo sus╚Ťinere eficace din exterior, ca urmare a tulbur─ârilor politice de natur─â intern─â ╚Öi mai ales ale presiunilor generate de cei doi actori regionali (Germania nazist─â ╚Öi Uniunea Sovietic─â), Rom├ónia traverseaz─â o perioad─â a incapacit─â╚Ťii decizionale influen╚Ťat─â de concuren╚Ťa politic─â a acestor mari puteri ├«n Europa Central─â ╚Öi Sud-Estic─â.

Statul rom├ón devine ├«n mod ireversibil martorul unui teatru al anexiunilor teritoriale, iar opera genera╚Ťiilor de la 1918 se pr─âbu╚Öe╚Öte sub efectul ambi╚Ťiilor celor dou─â mari puteri ideologice diametral opuse. Totodat─â, decizia ultimelor dou─â cabinete ale dictaturii carliste (Gheorghe T─ât─ârescu ╚Öi Ion Gigurtu) de a renun╚Ťa la orice obliga╚Ťie de ordin interna╚Ťional, precum abandonarea ÔÇ×faimoaselorÔÇŁ garan╚Ťii anglo-franceze ╚Öi retragerea din Societatea Na╚Ťiunilor, a avut ca ╚Öi consecin╚Ť─â reorientarea politicii externe, prin ralierea la sistemul interna╚Ťional-politic al Reichului nazist.

├Än ciuda faptului c─â au evitat orice amputare teritorial─â, acestea au fost nevoite s─â formuleze anumite concesii teritoriale vecinilor revizioni╚Öti, Ungaria ╚Öi Bulgaria, fidel sprijini╚Ťi de c─âtre Reich. Regele Carol al II-lea, ÔÇ×somatÔÇŁ de aceste ├«mprejur─âri, al intr─ârii Rom├óniei ├«n sfera de influen╚Ť─â nazist─â, a con╚Ötientizat necesitatea asigur─ârii supravie╚Ťuirii propriului regim politic. Cedarea teritorial─â a Basarabiei ╚Öi nordului Bucovinei, ca urmare a notelor ultimative emise de Uniunea Sovietic─â ├«n 26-28 iunie 1940, nu numai c─â a declan╚Öat procesul dezintegr─ârii teritoriale a Rom├óniei Mari, edificiu realizat ├«n 1918, dar odat─â satisf─âcute dolean╚Ťele Moscovei, nu mai puteau fi st─âvilite nici preten╚Ťiile revizioniste ale Ungariei horthyste ╚Öi Bulgariei, ├«ncurajate de Axa Roma-Berlin ╚Öi de c─âtre Uniunea Sovietic─â.

Ini╚Ťierea tratativelor cu Ungaria

Ca urmare a cererilor imperative ale puterilor Axei (Germania nazist─â ╚Öi Italia fascist─â), guvernul rom├ón a fost somat, ├«n pofida opozi╚Ťiei opiniei publice rom├óne╚Öti, s─â ini╚Ťieze tratativele cu cei doi vecini ai s─âi, Ungaria ╚Öi Bulgaria. Consider├ónd problema Cadrilaterului secundar─â ├«n raport cu cea a Transilvaniei, aceast─â chestiune a fost reglementat─â relativ lipsit─â de complica╚Ťii. Conform tratativelor de la Craiova, desf─â╚Öurate ├«ntre 19 august ╚Öi 7 septembrie 1940, Rom├ónia cedeaz─â statului bulgar Dobrogea de Sud (Cadrilaterul), revenindu-se la frontiera din anul 1912. ├Än ciuda faptului c─â oficial, semnarea ei este posterioar─â actului arbitrar de la 30 august, sentin╚Ťa cu privire la litigiile teritoriale cu Bulgaria trebuie considerat─â o anticipa╚Ťie a Dictatului de la Viena, deoarece at├ót solu╚Ťia dictat─â de Hitler c├ót ╚Öi acceptarea ei de c─âtre guvernul rom├ón s-au produs ├«naintea ÔÇ×arbitrajuluiÔÇŁ vienez.

Raportat─â la Cadrilater, chiar dac─â cedarea nord-estului Transilvaniei s-a f─âcut ├«n aceea╚Öi constela╚Ťie politic─â cu cedarea sudului Dobrogei, cu totul alta era miza Transilvaniei. Ca o consecin╚Ť─â a hot─âr├órii regelui Carol al II-lea din 3 august, ministrul rom├ón la Roma, Raoul Bossy, chemat telefonic de la Roma, a primit misiunea din partea ministrului de externe M. Manoilescu (6 august) de a pleca imediat la Budapesta, pentru a comunica dorin╚Ťa guvernului de la Bucure╚Öti de a ├«ncepe tratativele directe cu Ungaria, ├«ntr-o localitate a Vechiului Regat.

├Än timpul ├«ntrevederii din 7 august cu Teleki Pal (prim-ministrul maghiar) ╚Öi Csaky Istvan (ministrul de externe), partea maghiar─â a eviden╚Ťiat o diferen╚Ť─â de opinie privind modalitatea procedural─â, opt├ónd ├«ntr-o prim─â etap─â asupra unei rectific─âri teritoriale, urmate de un schimb de popula╚Ťie, ├«n timp ce partea rom├ón─â pornea de la principiul efectu─ârii schimbului de popula╚Ťie ├«n demersul s─âu privind omogenizarea etnic─â, urmat de rectificarea teritorial─â compensatorie. Partea maghiar─â a fost totu╚Öi de acord cu ├«nceperea tratativelor bilaterale ├«ntr-o localitate din Vechiul Regat, (opt├óndu-se pentru Turnu-Severin), la o dat─â fixat─â de guvernul rom├ón.

Conferin╚Ťa de la Turnu-Severin (16-24 august 1940)

Notele diplomatice schimbate ├«ntre Rom├ónia ╚Öi Ungaria horthyst─â, ├«n care cele dou─â guverne ╚Öi-au prezentat punctele de vedere, au premers deschiderii oficiale a tratativelor bilaterale la Turnu Severin ├«n 16 august 1940. ├Än cursul primei ╚Öedin╚Ťe, desf─â╚Öurat─â ├«n aceea╚Öi zi, cele dou─â delega╚Ťii - conduse de Valer Pop din partea Rom├óniei, respectiv Hory Andras din partea Ungariei - ╚Öi-au prezentat oficial pozi╚Ťiile pe care se situau ├«n ceea ce prive╚Öte modalitatea solu╚Ťion─ârii acestui diferend teritorial. Ministrul plenipoten╚Ťiar Hory Andras a predat un memorandum care pleda ├«n favoarea realiz─ârii ÔÇ×compromisului teritorialÔÇŁ, ce, ├«n viziunea Budapestei, ├«nsemna cedarea de c─âtre Rom├ónia a unei bune p─âr╚Ťi din Transilvania, urmat─â apoi de schimbul de popula╚Ťie.

Pe de alt─â parte, delega╚Ťia rom├ón─â condus─â de Valer Pop a sus╚Ťinut necesitatea realiz─ârii omogenit─â╚Ťii etnice a celor dou─â state prin intermediul schimbului total ╚Öi obligatoriu de popula╚Ťie, accept├ónd principial necesitatea unei rectific─âri teritoriale ├«n favoarea Ungariei, pentru a oferi astfel spa╚Ťiul necesar popula╚Ťiei maghiare ce avea s─â p─âr─âseasc─â Rom├ónia ├«n urma schimbului de popula╚Ťie. De fapt, la Turnu Severin, reprezentan╚Ťii celor dou─â state s-au plasat chiar de la ├«nceputul tratativelor pe pozi╚Ťii diametral opuse, fapt ce a pus din primul moment sub semnul ├«ntreb─ârii reu╚Öita acestora.

├Än ciuda suspend─ârii ╚Öi a relu─ârii tratativelor ├«n 19 ╚Öi 24 august, nu s-a putut ajunge la vreun rezultat, datorit─â intransigen╚Ťei celor dou─â delega╚Ťii: cea maghiar─â a solicitat desemnarea imediat─â a teritoriilor pe care Rom├ónia era dispus─â a le ceda Ungariei, ├«n timp ce delega╚Ťia rom├ón─â a ├«ncercat s─â ob╚Ťin─â mai ├«nt├ói acordul ferm al Ungariei cu privire la acceptarea principiului ╚Öi realiz─ârii efective a schimbului de popula╚Ťie.

Interven╚Ťia Germaniei hitleriste

E╚Öecul negocierilor de la Turnu-Severin a determinat guvernul maghiar s─â ia ├«n considerare solu╚Ťionarea diferendului teritorial rom├óno-maghiar pe calea armelor. Hitler, alarmat de anumite informa╚Ťii recep╚Ťionate prin diverse canale diplomatice ╚Öi militare referitoare la iminenta declan╚Öare a atacului maghiar ├«mpotriva Rom├óniei, a decis s─â se implice ├«n solu╚Ťionarea litigiului teritorial dintre Rom├ónia ╚Öi Ungaria pentru a evita izbucnirea unui conflict militar ├«ntre cele dou─â state ce, ├«n opinia sa, ar fi avut consecin╚Ťe nefaste pentru interesele celui de-al III-lea Reich ├«n sud-estul Europei.

Se ├«nt├ómplase exact ceea ce sperase Hitler c├ónd obligase cele dou─â ╚Ť─âri s─â ├«nceap─â convorbiri: Nereu╚Öita de a se ajunge la vreo ├«n╚Ťelegere ├«ntre cele dou─â ╚Ť─âri, pun├ónd ├«n pericol pacea ├«n regiunea balcanic─â, au creat condi╚Ťiile care s─â justifice interven╚Ťia Germaniei ca ÔÇ×mediatorÔÇŁ. ├Än plan politic, a╚Öadar, Fuhrerul a hot─âr├ót solu╚Ťionarea problemei teritoriale rom├óno-maghiare prin intermediul unui arbitraj ╚Öi garantarea ulterioar─â a integrit─â╚Ťii teritoriale a Rom├óniei. Printr-o not─â diplomatic─â, ministrul de externe al Rom├óniei, M. Manoilescu fusese invitat la o convorbire asupra afacerilor ungaro-rom├óne cu guvernul Reich-ului ╚Öi guvernul italian, cu recomandarea de a primi puteri depline pentru tratative, f─âr─â a se specifica nimic despre o ├«nt├ólnire ╚Öi cu delega╚Ťia maghiar─â.


Ion Gigurtu Carol al II lea jpg jpeg

Primul-ministru Ion Gigurtu ┼či regele Carol al II-lea

├Äntre timp, mini╚Ötrii plenipoten╚Ťiari germani din Budapesta ╚Öi Bucure╚Öti, respectiv Otto von Erdmannsdorff ╚Öi Wilhelm Fabricius, fuseser─â convoca╚Ťi la Fuschl (Salzburg) ÔÇô re╚Öedin╚Ťa ministrului de Externe Joachim von Ribbentrop ÔÇô pentru a-╚Öi expune opiniile cu privire la noua linie de frontier─â rom├óno-maghiar─â. ├Äntr-un final, remarca ╚Öi istoricul A. Hillgruber, solu╚Ťia definitiv─â a ÔÇ×arbitrajuluiÔÇŁ reprezenta cea mai dezavantajoas─â variant─â pentru Rom├ónia.

ÔÇ×ArbitrajulÔÇŁ de la Viena (30 august 1940)

La Viena, ├«nc─âlc├ónd ├«ntr-un mod flagrant orice norm─â de drept interna╚Ťional, mini╚Ötrii de externe ai Germaniei naziste, von Ribbentrop, ╚Öi Italiei fasciste, Ciano, s-au constituit, ├«ntr-un ÔÇ×tribunal arbitralÔÇŁ ╚Öi au cerut reprezentan╚Ťilor Rom├óniei ╚Öi Ungariei, pe un ton ultimativ ╚Öi irevocabil, s─â accepte sentin╚Ťa celor doi arbitri. Cert este c─â solu╚Ťia aleas─â la Viena de cei doi ÔÇ×arbitriÔÇŁ nu a ╚Ťinut cont de vreo anumit─â particularitate de ordin demografic sau economic, al teritoriului aflat ├«n litigiu, nemul╚Ťumind totu╚Öi profund ambele p─âr╚Ťi. Semnarea deciziei arbitrare la Palatul Belvedere din Viena i-a avut ├«n calitate de arbitri pe Joachim von Ribbentrop - ministrul de externe al Reich-ului, Galeazzo Ciano - ministrul de externe al Italiei, iar ├«n numele p─âr╚Ťilor, Mihail Manoilescu - pentru Rom├ónia ╚Öi Csaky Istvan - pentru Ungaria. Valer Pop ╚Öi primul ministru Teleki Pal au avut statutul de observatori.


Dictatul de la viena jpg jpeg

├Än urma sentin╚Ťei arbitrare de la Viena, Rom├ónia pierdea, f─âr─â vreo ripost─â militar─â, circa 43.492 km2, incluz├ónd, total sau par╚Ťial, teritoriul a 14 jude╚Ťe (Bihor, Ciuc, Cluj, Maramure╚Ö, Some╚Ö, Mure╚Ö, N─âs─âud, Odorhei, S─âlaj, Satu Mare, Trei Scaune, T├«rnava Mare, T├«rnava Mic─â, C├ómpulung Moldovenesc) cu o popula╚Ťie de peste 2.600.000 de locuitori, ├«n majoritatea lor rom├óni.

├Än final, solu╚Ťia Dictatului de la Viena, reprezint─â transpunerea ├«n practic─â a unei crime ├«n domeniul rela╚Ťiilor interna╚Ťionale. Diversele argumente politico ÔÇô diplomatice ╚Öi militare, bazate pe aceast─â acceptare silit─â a documentului, fals intitulat arbitraj interna╚Ťional, nu pot s─â justifice ├«n niciun chip seria de erori decizionale comise ├«n vara anului 1940 de c─âtre factorii politici de la Bucure╚Öti, ╚Öi nici motiva╚Ťia atitudinii lipsite de combativitate a armatei rom├óne. Totodat─â, toate aceste evenimente petrecute la Viena, ├«n paralel cu acceptarea acestei sentin╚Ťe, ce punea ├«n joc ├«ns─â╚Öi existen╚Ťa Rom├óniei ca stat independent, au provocat o adev─ârat─â indignare din partea opiniei publice, solidariz├ónd poporul rom├ón ├«n a ap─âra integritatea teritorial─â a ╚Ť─ârii.

├Än ÔÇ×UniversulÔÇŁ din 3 septembrie 1940 ÔÇ×Zeci de mii de rom├óni din capitala Ardealului ÔÇô Cluj ÔÇô au ie╚Öit sub cerul liber ├«nstelat, pentru a-╚Öi striga profunda lor revolt─â ├«mpotriva unei judec─â╚Ťi care tinde s─â ├«i duc─â ├«n robieÔÇŁ iar ├«n ÔÇ×Rom├óniaÔÇŁ din 4 septembrie 1940, prof. ╚śtef─ânescu-Goang─â ╚Öi al╚Ťi profesori, ├«n cadrul Universit─â╚Ťii din Cluj, au protestat ÔÇ×├«mpotriva modului neomenos cum s-a procedat la dezmembrarea ArdealuluiÔÇŁ- toate acestea sunt doar c├óteva exemple ale solidarit─â╚Ťii popula╚Ťiei ardelene╚Öti la aflarea ve╚Ötii criminale, a ced─ârii acestei provincii istorice, Ungariei horthyste.

Foto sus: Carol al II-lea, Hitler si Marele Voievod Mihai (1938)

Bibliografie

1. Albu, Corneliu, Împotriva dictatului de la Viena, București, 1944.
2. Campus, Eliza, Din politica externă a României (1913-1947), București, 1980.
3. Grad, Cornel, Al Doilea Arbitraj de la Viena, Iași, 1998.
4. Hillgruber, Andreas, Hitler, Regele Carol ╚Öi Mare╚Öalul Antonescu. Rela╚Ťiile germano-rom├óne. 1938-1944, Bucure╚Öti, 1994.
5. Manoilescu, Mihail, Dictatul de la Viena. Memorii iulie-august 1940, București, 1991.
6. Pop, Valeriu, Bătălia pentru Ardeal, București, 1992.
7. ÔÇ×Rom├óniaÔÇŁ din 4 septembrie 1940.
8. Simion, Aurică, Dictatul de la Viena, ed. a II-a, București, 1996.
9. Tra╚Öc─â, Ottmar, Rela╚Ťiile politice ╚Öi militare rom├óno-germane : septembrie 1940 - august 1944, Cluj-Napoca, 2013.
10. ÔÇ×UniversulÔÇŁ din 3 septembrie 1940.