Tumultoasa domnie a lui Ludovic al XVI lea jpeg

Tumultoasa domnie a lui Ludovic al XVI-lea

Ludovic al XVI-lea (1774-1792) a devenit rege al Fran╚Ťei la 20 de ani printr-o conjunctur─â nefavorabil─â. Nepreg─âtit pentru a conduce un regat ├«n plin─â criz─â, consecin╚Ť─â a politicii precedentului monarh, Ludovic al XV-lea, el a avut o domnie nefast─â, fiind nevoit s─â se bazeze pe speciali╚Öti pentru reformarea statului, care p├ón─â la urm─â a dus la declan╚Öarea Revolu╚Ťiei din 1789 ╚Öi la destr─âmarea monarhiei.

Un dauphin nepreg─âtit de domnie

Ludovic, duce de Berry, s-a n─âscut la 23 august 1754. Era al doilea fiu al delfinului Ludovic-Ferdinand ╚Öi al delfinei Marie-Jos├Ęphe de Saxa. Fiul cel mare, ducele de Bourgogne, era succesorul desemnat de Ludovic-Ferdinand, care la r├óndul lui urma la tron abia dup─â decesul tat─âlui s─âu, Ludovic al XV-lea.  ├Äns─â nenorocul a f─âcut ca ducele de Bourgogne s─â moar─â ├«n 1761, astfel c─â Ludovic, fratele mai mic, ├«n v├órst─â de ╚Öapte ani, devine mo╚Ötenitor direct al tat─âlui s─âu. 

Ludovic era timid, tr─âs─âtur─â accentuat─â dup─â decesul tat─âlui s─âu, din 1765. De-acum ├«nainte, el devine Delfinul, ├«ntre demnitatea regal─â ╚Öi Ludovic afl├óndu-se doar bunicul s─âu, Ludovic al XV-lea. Pentru a str├ónge o alian╚Ť─â cu Imperiul Habsburgic, regele a hot─âr├ót o c─âs─âtorie ├«ntre delfin ╚Öi arhiducesa austriac─â, Maria-Antoaneta, iar nunta a avut loc ├«n 1770. Maria-Antoaneta iubea luxul, balurile ╚Öi distrac╚Ťiile, ╚Öi m├óndr─â de originea sa, fiind o ap─âr─âtoare a intereselor cur╚Ťii de la Viena. 

├Änconjurat de membrii familiei regale, care dezaprobau via╚Ťa dezm─â╚Ťat─â a lui Ludovic al XV-lea, t├ón─ârul delfin era p─âtruns de valorile morale ╚Öi cre╚Ötine inerente rolului s─âu ├«n stat, valori care ├«mpiedicau ├«ns─â orice apropiere de bunicul s─âu. Acesta nu l-a asociat niciodat─â la conducerea statului, a╚Öa c─â atunci c├ónd a urcat pe tron, ├«n 1774, Ludovic al XVI-lea nu beneficia de  experien╚Ťa practic─â a puterii.  

Alegerile impuse ├«n numele tradi╚Ťiei, politicii ╚Öi al deciziilor regale, dar ╚Öi constr├óngerile dinastice au modelat personalitatea lui Ludovic. Odat─â devenit rege, trebuia s─â domneasc─â, dar nu fusese ├«nv─â╚Ťat cum s─â o fac─â. Autoritatea regelui era una singur─â:nu putea fi nici divizibil─â, nici transmisibil─â. Monarhul era ajutat de corpurile constituite ╚Öi de adun─ârile regatului:consilii, cur╚Ťi suverane, St─âri provinciale, organe cu rol sf─âtuitor, care nu puteau s─â-i restr├óng─â prerogativele. 

Fran╚Ťa secolului al XVIII-lea

Monarh absolut, regele dispunea de toate puterile, care ├«i erau nem─ârginite. El era considerat izvorul ├«ntregii legisla╚Ťii, ╚Öi nu era obligat s─â respecte legile ├«ntocmite de predecesorii s─âi. Dar regele nu putea merge ├«mpotriva legii divine, nici a moralei naturale:el trebuia, de asemenea, s─â respecte legile fundamentale ale regatului. Av├ónd dreptul de a  percepe impozite, era de asemenea singurul care putea decide ├«n privin╚Ťa cheltuielilor. Regele era responsabil ╚Öi de politica extern─â, fiind ╚Öi comandantul armatei.  

Drama secolului al XVIII-lea consta ├«n faptul c─â ceea ce se dovedea mai pu╚Ťin str─âin pentru acea vreme este inacceptabil pentru logica experien╚Ťei de guvernare absolutist─â. Oscil├ónd ├«ntre oportunit─â╚Ťi de conjunctur─â, ca ameliorarea ╚Öi rentabilizarea sistemului, loialism tradi╚Ťional, salvarea regimului, conservatorismul luminat al secolului al XVIII-lea francez a dorit evitarea schimb─ârilor structurale, printr-o reformare limitativ─â a statului patrimonial, f─âr─â a-l transforma. Adaptarea Statului la realit─â╚Ťile ├«n plin─â schimbare ale secolului cereau modific─âri ├«n mecanismele de func╚Ťionare ale absolutismului ├«n direc╚Ťie liberal─â. 

Fran╚Ťa finan╚Ťa coloniile engleze din America, care, la 4 iulie 1776, ╚Öi-au proclamat independen╚Ťa. Sprijinirea Statelor Unite ale Americii nu ├«nsemna doar o revan╚Ö─â asupra Angliei pentru ├«nfr├óngerea ├«n R─âzboiul de 7 Ani, dar ╚Öi ├«nt─ârirea noului stat care cu o politic─â republican─â, ├«ncarneaz─â spiritul Luminilor. ├Äns─â aceast─â ac╚Ťiune avea costurile sale:vistieria este goal─â, iar sus╚Ťinerea cauzei americane a ad├óncit deficitul regal, duc├ónd la faliment.

louis xvi en costume de sacre jpg jpeg
Regele Ludovic XVI

Regele Ludovic XVI

Reformele lui Turgot

Ludovic avea sarcina de a conduce cel mai populat regat din Europa, de 25 milioane de locuitori. Pentru a reintra ├«n simpatia opiniei publice, conta fermitatea. Primul guvern instituit de rege se dorea unul reformator, av├óndu-l la centru pe Turgot, numit controlor general al finan╚Ťelor. Miza era crucial─â, deoarece se dorea transformarea profund─â a institu╚Ťiei monarhice care, prin crizele din timpul lui Ludovic al XV-lea ├«╚Öi eviden╚Ťiase blocajele. Prin urmare, ├«ncoronarea lui Ludovic al XVI-lea a ├«nsemnat suscitarea unui val de speran╚Ť─â ├«n r├óndul poporului. 

Turgot dorea modernizarea monarhiei, ├«n special ├«n plan economic, pentru a evita reapari╚Ťia eternelor dificult─â╚Ťi financiare ╚Öi ├«nl─âturarea opozi╚Ťiilor. Pentru ca acestea s─â se ├«nt├ómple, Turgot l-a ├«ndemnat pe rege s─â-╚Öi consulte supu╚Öii.  Parlamentul este repus ├«n drepturi, cu toate prerogativele, fiind anulat─â astfel reforma cancelarului Maupeou, din timpul lui Ludovic al XV-lea. 

Turgot a decis s─â guverneze ├«n spirit fiziocrat pun├ónd accent pe agricultur─â. Prin urmare, se adopt─â m─âsuri privind liberalizarea comer╚Ťului cu cereale, dar acestea veneau ├«ntr-o perioad─â c├ónd recolta era slab─â, duc├ónd la cre╚Öterea pre╚Ťurilor la p├óine ╚Öi gr├óu. Astfel, ├«n aprilie-mai 1775 a ├«nceput ÔÇ×r─âzboiul f─âiniiÔÇŁ. 

├Än ╚Ťar─â au izbucnit revolte, ├«ndreptate pentru prima dat─â ├«mpotriva regelui. A fost atacat Turgot, care afirma c─â foametea se putea combate prin pre╚Ťul exagerat al gr├ónelor. Acesta a men╚Ťinut ├«ns─â reformele ├«n ciuda revoltelor. De╚Öi era sus╚Ťinut de c─âtre Ludovic, Turgot a c─âzut ├«n dizgra╚Ťie, iar ├«n mai 1776, victim─â a intrigilor de la curte, a fost demis, anihil├ónd ultima ╚Öans─â de reformare a regimului monarhist. 

Turgot i-a l─âsat lui Ludovic o scrisoare prin care ├«l avertiza s─â nu cedeze sl─âbiciunilor, l─âs├ónd printre altele o fraz─â tulbur─âtoare pentru rege:ÔÇ×S─â nu uita╚Ťi, niciodat─â, Sire, c─â sl─âbiciunea i-a pus lui Carol I capul pe butucÔÇŁ, aluzie la epoca lui Oliver Cromwell ╚Öi la soarta suveranului Angliei, care ├«nfrico╚Öase ╚Öi oripilase Europa.

Reformele lui Necker

Dup─â 1776, s-a conturat ├«n mod clar un blocaj al statului regal. Au reap─ârut vechile opozi╚Ťii:cea parlamentar─â, cea popular─â ╚Öi cea a clicilor de la curte. Turgot l─âsa ├«n urm─â probleme financiare. Lipsit─â de bani, Curtea se vedea dependent─â de Parlamente pentru a institui noi impozite. 

Finan╚Ťele statului au fost ├«ncredin╚Ťate lui Jacques Necker, bancher protestant elve╚Ťian,  numit director general al Tezaurului Regal, fiindc─â religia sa nu-i permitea p─âtrunderea ├«n Consiliu ╚Öi numirea ├«n postul de controlor general. Necker a redresat par╚Ťial finan╚Ťele statului, recurg├ónd la ├«mprumuturi. Banii au ├«nceput s─â intre ├«n momentul c├ónd r─âzboiul din America a ├«nceput s─â devin─â din ce ├«n ce mai costisitor. 

Necker a diminuat num─ârul perceptorilor generali, atac├ónd ├«n felul acesta Ferma, care sustr─âgea ├«n profitul s─âu din impozite, din care doar o parte ajungeau ├«n trezoreriile statului. Mai erau puse ├«n discu╚Ťie cheltuielile Casei regale. Astfel, a izbucnit un conflict cu privilegia╚Ťii, cu at├ót mai mult cu c├ót el propunea ├«nfiin╚Ťarea adun─ârilor provinciale ╚Öi ale municipalit─â╚Ťilor, ├«ns─ârcinate cu stabilirea impozitelor. 

Necker a mizat pe popularitatea c─âp─âtat─â, public├ónd ├«n februarie 1781, Dare de seam─â c─âtre rege, adic─â bugetul Fran╚Ťei. Astfel, cheltuielile ╚Öi ├«ncas─ârile ie╚Öeau la vedere. S-a aflat  pre╚Ťul Casei regelui, pensiile, rentele ╚Öi favorurile acordate curtenilor, ├«ns─â cifrele erau ╚Öi m─âsluite. Necker a denun╚Ťat risipa din Trezoreria regal─â spre beneficiul c├ótorva mii de privilegia╚Ťi

Eșecul lui Calonne

Dup─â publicarea D─ârii de seam─â, Necker a intrat ├«n dizgra╚Ťie ╚Öi a fost ├«nlocuit ├«n 1783 de Calonne, specialist ├«n finan╚Ťe, care a reluat reformele lui Turgot ├«ncerc├ónd punerea ├«n practic─â a reformei fiscale. ├Äns─â ├«n 1786, ╚Ťara se apropia de faliment ╚Öi, pentru a ├«l evita, toate datoriile trebuiau pl─âtite. Trebuia pus cap─ât privilegiilor fiscale ale nobilimii ╚Öi clerului, stabilirea unui impozit unic pe terenuri ╚Öi restabilirea liberei circula╚Ťii a cerealelor. 

Calonne  sugera, la fel cum au f─âcut Turgot ╚Öi Necker, ├«nfiin╚Ťarea unei adun─âri, ÔÇťAdunarea notabililorÔÇŁ, unde ar urma s─â se decid─â ca doar starea I ╚Öi starea a II-a s─â pl─âteasc─â mai multe impozite. Ludovic a decis convocarea Adun─ârii notabililor la marele Consiliu extraordinar din 29 decembrie 1786. 

├Än februarie 1787, Adunarea a fost convocat─â, iar notabilii se ar─âtau indigna╚Ťi, deoarece era pentru prima dat─â c├ónd un ministru al regelui ╚Ťinea partea poporului nu ├«n numele compasiunii, ci al egalit─â╚Ťii ╚Öi drept─â╚Ťii. Astfel, dup─â e╚Öecul implement─ârii reformei ╚Öi, la presiunile lui Maria-Antoaneta ╚Öi a apropia╚Ťilor regelui, ├«n aprilie, Calonne este demis. Astfel, Adunarea Notabililor a repurtat o victorie reu╚Öind s─â ├«l alunge pe Calonne.

Brienne, un alt eșec. Necker, un alt succes.

Succesorul lui Calonne, Lom├ęnie de Brienne, a f─âcut o nou─â ├«ncercare, dar regele s-a  lovit de opozi╚Ťia Parlamentelor. ├Än noiembrie 1787, ├«n fa╚Ťa parlamentarilor, monarhul a uzat  de prerogativele tradi╚Ťionale devenite ├«ns─â anacronice, ordon├óndu-le s─â accepte legea.   Ducele Filip dÔÇÖOrl├ęans i-a repro╚Öeat regelui c─â este ilegal ╚Öi a insistat ca edictul s─â fie ├«nregistrat din ordinul v─ârului s─âu, regele. Ludovic este indignat ╚Öi consider─â gestul lui Filip dÔÇÖOrl├ęans drept tr─âdare, fapt pentru care ├«l exileaz─â. De╚Öi ini╚Ťial nu acceptase aceast─â idee, descump─ânit, regele hot─âr─â╚Öte convocarea St─ârilor Generale.

├Än august 1788, ministrul Brienne convoac─â St─ârile Generale pentru data de 1 Mai 1789. Pentru a ob╚Ťine fonduri ╚Öi a adopta noi m─âsuri fiscale, el sper─â s─â ob╚Ťin─â sprijinul Adun─ârii. Din cauza faptului c─â statul era ├«n faliment, regele a fost nevoit s─â ├«l recheme pe Necker ╚Öi s─â ├«l demit─â pe Brienne. Ac╚Ťiunile la Burs─â au crescut ├«n c├óteva zile cu 30%. Necker a v─ârsat ├«n trezoreria regal─â dou─â milioane din averea personal─â. A ob╚Ťinut avansuri de la bancheri ╚Öi notari, astfel statul putea s─â-╚Öi acopere cheltuielile p├ón─â la data convoc─ârii St─ârilor Generale.

├Äns─â opinia public─â era divizat─â. Din cauza st─ârii de trai deplorabile ├«n care se afla popula╚Ťia, care spera la o schimbare, Necker pentru a evita o decep╚Ťie fa╚Ť─â de aceasta, a pledat  pentru dublarea num─ârului de deputa╚Ťi ai st─ârii a III-a (format─â din reprezentan╚Ťii poporului de r├ónd), ca un act de justi╚Ťie, pe care suveranii ├«l acceptau. 

Starea nervoasă a Stării a III-a și urmările sale

La ├«nceputul lunii mai 1789, a avut loc Adunarea St─ârilor Generale. Aceast─â institu╚Ťie  avea atribu╚Ťii pur consultative, regele cer├ónd doar aprobarea impozitelor pe care putea s─â le stabileasc─â. De asemenea, primea sfaturi, pe care era liber s─â nu le urmeze. St─ârile Generale apar deci ca un expedient la care puterea regal─â recurgea ├«n timp de criz─â.  Regele dorea s─â limiteze dezbaterile ├«n sensul dorit de guvern ╚Öi suveran. St─ârile trebuiau s─â asiste guvernul ├«n aplicarea reformelor, fapt ce venea ├«n contradic╚Ťie cu dorin╚Ťele lor. 

Incapabil s─â se hot─ârasc─â asupra modalit─â╚Ťii de vot pentru starea a III-a, dup─â o lun─â de negocieri sterile, av├ónd sus╚Ťinerea clericilor reformatori, starea a III-a s-a proclamat pe 17 iunie Adunare Na╚Ťional─â. Dup─â trei zile, prin jur─âm├óntul depus, deputa╚Ťii se angajau solemn s─â nu-╚Öi dizolve adunarea ├«nainte de a se stabili Constitu╚Ťia regatului. Ludovic al XVI-lea era pus ├«n fa╚Ťa faptului ├«mplinit ╚Öi invita clerul ╚Öi nobilimea s─â se al─âture burgheziei. 

Pe 9 iulie, Adunarea Na╚Ťional─â s-a proclamat Adunarea Na╚Ťional─â Constituant─â, iar puterea a fost preluat─â de popor. La 11 iulie, regele a decis s─â ├«l demit─â pe Necker, fapt ce declan╚Öeaz─â agita╚Ťie maxim─â ├«n Paris, iar la 14 iulie, popula╚Ťia a luat cu asalt ├«nchisoarea regal─â Bastilia, fapt premeditat, care reprezint─â o radicalizare a Revolu╚Ťiei. Ludovic este astfel nevoit s─â ├«l recheme pe Necker. 

Schimbarea ÔÇ×luminat─âÔÇŁ

├Än august, Adunarea Na╚Ťional─â, ├«ntrunit─â, a hot─âr├ót abolirea privilegiilor, act care contravenea ata╚Öamentului regelui fa╚Ť─â de societatea tradi╚Ťional─â. Violen╚Ťa mul╚Ťimilor ╚Öi supravegherea la care este supus, a desfiin╚Ťat ideile anterioare cu privire la persoana regal─â; ÔÇ×Contitu╚Ťia civil─â a cleruluiÔÇŁ a lovit ├«n con╚Ötiin╚Ťa religioas─â a lui Ludovic. Apoi, la 26 august, Adunarea a adoptat ÔÇ×Declara╚Ťia drepturilor omului ╚Öi cet─â╚ŤeanuluiÔÇŁ, premerg─âtoare constitu╚Ťiei. Spiritul luminilor, deismul filozofilor ├«╚Öi g─âseau exprimarea ├«n declara╚Ťie.

Declara╚Ťia nu era doar o arm─â ├«mpotriva actelor arbitrare ale regimului monarhic;ea avea un caracter universal ╚Öi se aplica tuturor societ─â╚Ťilor umane.  Astfel, este definit─â libertatea de opinie, libertatea presei, f─âr─â ├«ns─â a se opri asupra libert─â╚Ťii religioase, economice ╚Öi de reuniune. Regele nu a sanc╚Ťionat acest document, fapt pentru care Revolu╚Ťia se radicalizeaz─â. Ludovic al XVI-lea a ales:nu este preg─âtit pentru compromisul dintre regalitate ╚Öi revolu╚Ťie, oferindu-i drept baz─â o societat─â nou─â. ├Än 5-6 octombrie, radicalii din Paris organizeaz─â o procesiune popular─â Paris-Versailles-Paris, pentru a-l obliga pe rege s─â abandoneze Versailles, ╚Öi s─â se instaleze la Paris, ├«n palatul Tuilleries;scopul acestei ac╚Ťiuni era ├«mpiedicarea oric─ârei manevre de reac╚Ťiune regal─â. Din acel moment, regele devine, practic, prizonier ├«n Paris.

├Än martie 1790, se adopt─â modalit─â╚Ťile de aplicare ale legilor adoptate ├«n august 1789. La 14 iulie 1790, Adunarea organizeaz─â o serbare grandioas─â, la aniversarea c─âderii Bastiliei. Pentru a se apropia de popor, Ludovic ├«mpreun─â cu regina ╚Öi delfinul, particip─â la aniversare, ceea ce atrage aplauzele participan╚Ťilor. Dar aceast─â zi este una ├«ntunecat─â pentru monarhie.  Incapabil s─â renun╚Ťe la tradi╚Ťia absolutist─â, regele a decis s─â fug─â din Fran╚Ťa, dar a fost oprit la Varennes, ╚Öi ├«ntors la Tuilleries. 

Pentru tentativa de fug─â, Ludovic a c─âzut ├«n dizgra╚Ťia poporului. Ini╚Ťial, revolu╚Ťionarii au c─âzut de acord asupra unei monarhii constitu╚Ťionale, ├«n care puterea suveranului s─â fie limitat─â de Constitu╚Ťie, adoptat─â ├«n septembrie 1791. Ludovic al XVI-lea nu mai este  ÔÇťrege al Fran╚Ťei prin gra╚Ťia lui DumnezeuÔÇŁ, ci ÔÇťrege al francezilor prin gra╚Ťia lui Dumnezeu ╚Öi Constitu╚Ťia statuluiÔÇŁ. 

Adunarea a propus ╚Öi a adoptat noi legi, ├«n vreme ce regele desemna mini╚Ötrii, dispunea de un veto de suspendare limitat la dou─â legislaturi ╚Öi nu putea declara singur  starea de r─âzboi, dup─â cum nu putea semna singur tratate de pace. Compromisul dintre puterea executiv─â ╚Öi legislativ─â a e╚Öuat.

Sfârșitul monarhiei

hinrichtung ludwig des xvi png png
Decapitarea regelui Ludovic XVI

Decapitarea regelui Ludovic XVI

Interven╚Ťia armatei austro-prusace, venit─â ├«n ajutorul lui Ludovic, a culminat cu b─ât─âlia de la Valmy, la 20 septembrie 1792, unde armata francez─â a ├«nvins, iar trupele str─âine s-au  retras. Aceast─â interven╚Ťie a determinat c─âderea regalit─â╚Ťii, la 10 august, c├ónd palatul Versailles a fost luat cu asalt de mul╚Ťime, urmat─â de un procesul regelui.

Acest proces a ├«nceput la 11 decembrie cu citirea actului de acuzare, un fel de istoric ├«n care era reflectat─â duplicitatea regelui ├«n toate momentele critice ale revolu╚Ťiei. Judecarea a fost stabilit─â ├«n data de 14 ianuarie. Conven╚Ťia a stabilit trei puncte asupra c─ârora deputa╚Ťii aveau s─â se pronun╚Ťe:dac─â Ludovic a conspirat ├«mpotriva libert─â╚Ťilor publice ╚Öi de atentat ├«mpotriva securit─â╚Ťii na╚Ťionale, dac─â trebuia adresat un apel c─âtre na╚Ťiune ├«n leg─âtur─â cu sentin╚Ťa, ╚Öi care va fi pedeapsa dat─â. Vinov─â╚Ťia a fost admis─â ├«n unanimitate, cu excep╚Ťia c├ótorva ab╚Ťineri. Apelul c─âtre popor a fost respins, iar pedeapsa cu moartea a fost pronun╚Ťat─â, ├«n urma unui scrutin de o zi.

Regele a fost condamnat, iar execu╚Ťia a urmat pe 21 ianuarie 1793, prin ghilotinare. A avut loc la ora 11, ├«n Pia╚Ťa Revolu╚Ťiei din Paris, ├«ntr-o mare desf─â╚Öurare de for╚Ť─â ╚Öi ├«n prezen╚Ťa unei imense mul╚Ťimi. Execu╚Ťia regelui a lovit regalitatea ├«n ├«nsu╚Öi prestigiul ei tradi╚Ťional ╚Öi aproape religios:Ludovic al XVI-lea fusese executat ca un om de r├ónd;nu se mai putea vorbi despre o monarhie de drept divin.

BIBLIOGRAFIE:

1.Max Gallo, Revolu╚Ťia francez─â Vol. 1:Poporul ╚Öi regele, Editura Allfa, Bucure╚Öti, 2010

2.Nicoleta Ghement(coord.), Personalit─â╚Ťi care au schimbat istoria lumii Vol. 2:de la Rena╚Ötere p├ón─â la Iluminism, Editura Rao, Bucure╚Öti, 2006

3.Lucia Popa, Caleidoscopul modenit─â╚Ťii europene:secolele XVI-XVIII, Editura Nautica, Constan╚Ťa, 2010

4.Albert Soboul, Revolu╚Ťia francez─â, Editura ╚śtiin╚Ťific─â, Bucure╚Öti, 1962