Trei susţinători ai ideii comuniste din secolele XVIII-XIX
Ideologia comunistă a influenţat o parte din regimurile secolului al XX-lea, însă ideile privind ideea comunistă şi ceea ce reprezintă un asemenea proiect încep să se contureze încă din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea.
Societăţile utopice încep să fie promovate încă din unele scrieri din perioada Evului Mediu, cum cele ale lui Tommaso Campanella sau Thomas Morus. Însă, o parte din aspectele viitoarei ideologii comuniste care va ghida regimurile impuse cu sprijinul Moscovei în Europa de Est şi Centrală, apar ulterior Revoluţiei franceze din 1789, la sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul veacului următor. Trei susţinători ai ideii comuniste în aceste secole sunt prezentaţi în articolul de faţă:
1.Gracchus Babeuf Prima manifestare activă a ideii comuniste după Revoluţia din 1789 a fost conspiraţia condusă de Gracchus Babeuf (1760-1797), pe numele său complet François Noël Babeuf, persoană pentru care experienţa revoluţionară a fost factor decisiv al dezvoltării gândirii sale. Cel care va publica detalii numeroase despre gândirea lui Babeuf şi a Egalilor va fi Filippo Buonarroti, participant al conspiraţiei. Premisa de bază a lui Babeuf era necesitatea egalităţii sociale.
Cum toţi oamenii au de la natură acelaşi drept la toate bunurile pământeşti, sursa inegalităţii o constituie proprietatea privată, care, prin urmare, trebuie desfiinţată. Babeuf şi babuviştii nu s-au mărginit la a formula principiile noii societăţi, ci au plănuit şi modul de a ajunge la ea, organizând, în perioada Directoratului, o conspiraţie menită să răstoarne ordinea existentă.
Această acţiune a eşuat. În cadrul procesului său, Babeuf şi-a menţinut ideile despre desfiinţarea sistemului de atunci, împotriva căruia pregătise insurecţia. Puterea urma să fie exercitată în numele maselor de către conspiratori până la organizarea propriu zisă a noii ordini şi a pentru a avea grijă de starea de fapt ce urma să fie instituită. Conspiraţia lui Babeuf a fost descoperită în 1796, iar el a fost judecat şi ghilotinat. Ideile sale au fost continuate de numeroşi radicali francezi ai secolului următor.
2.Auguste Blanqui Auguste Blanqui (1805-1881) punte de legătură între stânga iacobină şi radicalii secolului al XlX-lea şi introducând în mişcarea muncitorească ideea de conspiraţie revoluţionară – motiv pentru care este numit şi „omul acţiunii”, potrivit istoricului Jacques Droz. La el îşi are originea şi ideea de „dictatură a proletariatului‖, preconizată a fi exercitată în numele acestuia de către o minoritate organizată. În anii 1830 a organizat societăţi clandestine cu caracter radical-democrat.
El era de părere că inegalitatea şi exploatarea iau naştere din cauză că bunurile nu sunt schimbate la „adevărata‖ lor valoare, determinată de conţinutul de muncă materializat în ele. Majoritatea timpului îl petrece în închisorile din Franţa. Acesta trece aproape prin zece experienţe carcerale.
3.Charles Fourier Charles Fourier (1772-1837) a descris viitorul rai socialist cu o bogăţie de detalii fără egal la utopiştii care l-au precedat în istorie. Totodată însă, a fost primul care a făcut anumite observaţii ce s-au dovedit importante în evoluţia ideilor socialiste şi comuniste, mai ales datorită meseriei sale de agent de piaţă în vremuri tulburi ale Franţei. Doctrina lui Fourier a fost inspirată de fenomenele de criză, speculă, exploatare şi de mizeria în care trăia muncitorimea, unde statul era considerat instrumentul aristocraţiei mercantiliste şi financiare.70
Toate acestea, gândea el, nu erau o consecinţă inevitabilă a naturii umane, ci erau pricinuite de un sistem defectuos de muncă şi de schimb. Nevoile şi pasiunile umane duceau la nefericire doar pentru că societatea era prost organizată. Societatea viitoare urma să fie formată din aşezări numite falanstere, în care toate pasiunile vor fi satisfăcute şi vor servi unor scopuri constructive. Falansterul urma să fie o unitate agricolă şi industrială. Traiul avea să fie comun, însă fără sacrificarea vieţii private;locuinţele vor fi hoteluri, şi nu barăci;fiecare va fi complet liber să-şi urmeze înclinaţiile.
Femeile se vor bucura de aceleaşi drepturi ca bărbaţii;viaţa de familie va fi abolită iar copiii vor fi crescuţi comun, pe cheltuiala publică;poverile domestice vor dispărea şi viaţa sexuală va fi eliberata de orice îngrădire. O gândire care poate fi considerată complementară celei fourieriste este cea a lui Etienne Cabet (1788-1856). La începutul anului 1849 a emigrat în America, unde a înfiinţat colonii comuniste în Texas şi mai apoi în Illinois;una din aceste colonii a dăinuit timp de câteva decenii. Cabet a murit la Saint LouisCiteste mai mult: adev.ro/ncc5zq
