⬆

Timişoara, 17 decembrie 1989 - sângeroasa duminică

📁 Revoluția din 1989

Autor: Constantin Corneanu

În dimineața zilei de 17 decembrie 1989, începând cu ora 10:00, se va desfășura în municipiul Timișoara defilarea unor subunități ale MApN, însă militarii vor întâmpina dificultăți în zona Podului Maria și în Piața Operei, unde vor fi huiduiți și agresați de cetățenii furioși. În jurul prânzului, situația în Timișoara va deveni tot mai tensionată și câteva mii de demonstranți pașnici se vor îndrepta în coloană spre CJP Timiș, pentru a-și face cunoscute revendicările. În contextul în care prim-secretarul Radu Bălan și Ilie Matei, fostul prim-secretar al CJP Timiș, refuză dialogul cu manifestanții, aceștia iau cu asalt sediul Județenei de Partid. Sunt incendiate camioanele militare aflate în fața sediului CJP Timiș, birourile de la parter, steagul PCR, iar la balconul de la etajul 1, apare o tânără fluturând tricolorul fără stemă. Contraofensiva forțelor de ordine este puternică, manifestanții sunt loviți cu baionetele și cozile de la lopeți de către forțele Ministerului de Interne. Sediul Județenei de Partid este eliberat la ora 15:00.

Pe măsură ce situația de la Timișoara evolua într-un mod neașteptat pentru autoritățile locale și centrale, Nicolae Ceaușescu decide, la ora 14:30, să-l trimită la Timișoara pe Ion Coman, secretar al CC al PCR, membru al CPEx al CC al PCR și șef al Secției pentru Probleme Militare și Justiție a CC al PCR. La aceeași oră, ministrul Apărării Naționale îi ordonă șefului Marelui Stat-Major, general-maior Ștefan Gușă, să se deplaseze la Timișoara împreună cu un grup de generali și ofițeri superiori din MApN și Marele Stat-Major, alături de colegii de la Ministerul de Interne, sub comanda lui Ion Coman. Avionul cu această delegație politico-militară va ateriza la Timișoara la ora 16:38. Totodată, la ora 14:25, Divizia 18 Mecanizată primește spre executare indicativul ,,Radu cel Frumos” (alarmă de luptă parțială). Începând cu ora 15:00 se va transmite ordinul ministrului Apărării Naționale privind executarea de către Marile Unități și Unități ale MApN, începând cu ora 18:30, a indicativului ,,Radu cel Frumos” (alarmă de luptă parțială).

Prima victimă ucisă cu foc de armă

În jurul orei 17:30 se va înregistra prima victimă ucisă cu foc de armă a Revoluției Române din Decembrie 1989, respectiv Lepa Bărbat, care se afla împreună cu soțul ei, Vasile Bărbat, tehnician veterinar în vârstă de 52 ani, și cu fiica, Ioana, elevă, în vârstă de 12 ani, în Piața Libertății, lângă clădirea Comenduirii Garnizoanei Timișoara. Lepa Bărbat a fost împușcată mortal, fiind nimerită de două gloanțe: unul în cap și unul în piept. Ea a fost arsă la Crematoriul Cenușa din București. Probele instrumentate în dosarul Revoluției de la Timișoara relevă faptul că în după-amiaza zilei de 17 decembrie 1989, cu mult înainte de teleconferința lui Nicolae Ceaușescu, cadrele de securitate și miliție au fost înarmate cu pistoale și pistoale-mi¬tralieră cu muniție de război, ,,acțiune ce nu se putea realiza, conform planului unic de acțiune întocmit în baza ordinului 002600/1988, decât din ordinul inspectorului șef” , respectiv colonelul Ion Popescu, cu aprobarea sau cel puțin înștiințarea prealabilă a președintelui Comitetului Județean de Apărare, prim-secretarul Radu Bălan.

Ca urmare a ordinelor date de către Nicolae Ceaușescu în timpul teleconferinței din după-amiaza zilei de 17 decembrie 1989, la care au participat membri și membri supleanți ai CPEx al CC al PCR, prim-secretarii din județe, comandanții garnizoanelor militare și ai inspectoratelor județene ale Ministerului de Interne, cadrele Ministerului de Interne și unitățile MApN au trecut la executarea de foc asupra demonstranților aflați în stradă. Procesul-verbal S.201 din 12 ianuarie 1990 relevă faptul că în urma verificării făcute de către comisia mixtă, formată din reprezentanți ai MApN și ai Ministerului de Interne, s-a observat că ,,o parte din armele preluate în ziua de 22 decembrie 1989 de la cadrele M.I. prezentau urme de funingine, ceea ce duce la concluzia că s-a tras cu ele”. Totodată, există mărturii privind faptul că unele cadre ale Inspectoratului Județean Timiș al Ministerului de Interne au ridicat o mare cantitate de cartușe de război pe 17 decembrie 1989.

Conform Rechizitoriului Procuraturii Militare Timișoara din 5 februarie 1990, numărul persoanelor decedate prin împușcare, în perioada 17-22 decembrie 1989 în Timișoara, este de 72 de persoane, dintre care 54 de persoane în acea duminică de 17 decembrie.

Pe 22 august 1994, Procuratura Militară din Timișoara a comunicat că în perioada 16-22 decembrie 1989 au fost reținute 978 de persoane, dintre care 944 în Penitenciarul Timișoara, 33 în arestul Inspectoratului Județean de Miliție și o persoană în arestul Garnizoanei Timișoara. Mărturiile celor care au trecut prin mâinile forțelor de represiune din Timișoara relevă o atmosferă cumplită, în care amenințările verbale obscene (mărturiile unor femei redau această atmosferă vulgară), bătăile soldate cu maltratarea victimelor, cărora li se dădea senzația că vor fi împușcate, mai apoi, umilințele verbale și psihice etc. au dominat spațiile de anchetă și detenție.