Suleyman, un sultan legislator, nu doar cuceritor jpeg

Suleyman, un sultan legislator, nu doar cuceritor

Marea provocare pe care premiul c├ó┼čtigat de sultan ├«n urma cuceririlor de la Baghdad la Budapesta l-a impus a fost construc┼úia unei unit─â┼úi a imperiului.

In anul 1690, un turc care vizita palatul de la Versailles scria urm─âtoarele cuvinte ├«n jurnalul s─âu de c─âl─âtorie :┬ź regele Fran┼úei este sultanul Suleyman al timpurilor noastre ┬╗. O observa┼úie uimitoare, pentru c─â de obicei monarhul francez Ludovic al XIV-lea era elemenntul de compara┼úie folosit de cur┼úile europene. Cine era acest sultan cu care era comparat ? Cu un secol maidevreme acest sultan ├«┼či crea o suprema┼úie politic─â ┼či personal─â pe care al┼úii au ├«ncercat ├«n zadar s─â o echivaleze.

Europenii care au fost martori la ascensiunea acestuia s-au l─âsat profund impresiona┼úi. Urm─âtorul pasaj ii apar┼úine ambasadorului vene┼úian Bernardo Navagero, care scrie ├«n anul 1553 :┬ź Curtea otoman─â este o priveli┼čte splendid─â, iar cel mai fascinant este ├«nsu┼či sultanul. Str─âlucirea bijuteriilor ┼či aurului te orbesc. M─âtasea ┼či broderiile lucesc ├«n raze flamboiante. Ce te uime┼čte cel mai mult la Suleyman Magnificul nu sunt nici ve┼čmintele fastuoase nici turbanul s─âu m─âre┼ú. El este unic pentru c─â atitudinea sa este cea a unui suveran cu adev─ârat magnific ┬╗.

In propriul stat sultanul nu era ├«ns─â cunoscut drept magnificul, ci legiuitorul. Personajul s-a n─âscut ├«n mijlocul unor transform─âri istorice care au afectat ├«ntrega lume cunoscut─â. Str─âbunicul s─âu Mahomed al II-lea zguduise lumea cre┼čtin─â prin cucerirea Constantinopolului ├«n 1453. Turcii otomani au capturat Bosforul, s-au stabilit ├«n Balcani ┼či au luat sub control Dardanelele. Nepotul lui Mahomed, Selim I a cucerit Persia ┼či Egiptul. Iar fiul lui Selim a mo┼čtenit si extins pe toate grani┼úele deja vastul ┼či impozantul imperiu.

A ┼či de┼úinut mijloacele ca s─â ├«nf─âptuiasc─â acest lucru :vesti┼úii ieniceri, cea mai disciplinat─â infanterie. Si cavaleria era la fel de remarcabil─â datorit─â experien┼úei acumulate de-a lungul timpului ├«nc─â de la sosirea ├«n Orientul Mijlociu. Artileria nu avea termen de comparatie. Europenii aveau s─â ├«nve┼úe s─â fabrice arme la fel de performante prin intermediul celor capturate de la sultan.

Puterea otoman─â a atins apogeul prin campaniile din Carpa┼úii vestici ┼či Golful Persic, aproape ating├ónd  marea Caspic─â ┼či Gibraltarul. Capodopera militar─â a acestor campanii o reprezint─â b─ât─âlia de la Mohacs din 1526, sultanul p─âtrunz├ónd ├«n regatul maghiar ┼či domin├ónd c├ómpul de lupt─â prin tactica atragerii inamicului ├«ntr-un centru sl─âbit inten┼úionat ┼či apoi atacului cu rezervele de pe flancuri. Suleyman ar fi dorit ┼či Austria, dar proasta aprovizionare l-a for┼úat s─â se retrag─â din fa┼úa por┼úilor Vienei.

image

Cuceririle sultanului l-au transformat ├«n suveranul principal al secolului al XVI-lea, o vreme pres─ârat─â cu rivali de valoare ÔÇô Carol Quintul, Francisc I sau Henric al VIII-lea. Un rezultat al alian┼úelor europene care s-au concretizat ├«ntr-o mare b─ât─âlie naval─â ├«ntre amiralii Barbarossa ┼či Andrea Doria a constat ├«n ├«nst─âp├ónirea otomanilor asupra nordului ┼či sudului M─ârii Mediterane.

Acum Constantinopolul a devenit glorioasa metropol─â a Imperiului Otoman, o capital─â demn─â de magnificul Suleyman. Domnia sa s-a remarcat ┼či prin activitatea arhitectural─â, mul┼úi istorici ai artei consider├ónd moscheea sultanului drept cea mai frumoas─â cl─âdire turceasc─â. Terminat─â ├«n 1556, aceasta prezint─â influen┼úe bizantine la elementele bazilicale, dar minaretele ┼či balcoanele sunt specific islamice. In afara moscheilor sultanul s-a concentrat si pe ┼čcoli sau ├«mbun─ât─â┼úiri edilitare. Oamenii tr─âiau ├«ntr-un ora┼č bine organizat, ├«mp─âr┼úit ├«n patru cartiere, iar oficialii asigurau aplicarea legii.

Imperiul Otoman era greu de administrat. Intinz├óndu-se de la Budapesta la Baghdad, cuprindea provincii ┼či popoare complet diferite ├«n materie de credin┼úe, obiceiuri, tradi┼úii ┼či aspiratii. Legile trebuiau sincronizate cel pu┼úin la nivelul de baz─â, de dragul unit─â┼úii statale. Sultanul a ├«ndeplinit aceast─â misiune garant├ónd posibilitatea administr─ârii locale, dar ┼či satisfacerea nevoilor imperiale. De pild─â, nu a f─âcut nicio ├«ncercare de a impune condi┼úii asupra bazarului turcesc sau pie┼úei maghiare, dar pretindea ├«n schimb onestitate comercial─â ┼či taxe echitabile.

Codul de legi a fost promulgat ├«n toate teritoriile, func┼úion├ónd at├ót de bine ├«nc├ót sultanul amintea de reforma lui Iustinian. Sultanul era ├«n mod indisputabil capul administra┼úiei otomane, dar nu un despot. Asculta de legea islamului ┼či nu se credea deasupra legilor formulate chiar de el. Permitea subalternilor s─â ac┼úioneze cum credeau de cuviin┼ú─â, ┼či ├«i alegea dup─â merit. Ambasadorul austriac, Ghiselain de Busbecq, m─ârturise┼čte c─â sultanul promova un sistem democratic : ┬╗atunci c├ónd are ├«nt├ólniri, el nu acord─â importan┼ú─â rangului sau averii, nici nu ┼úine cont de recomand─âri sau popularitate, analizeaz─â cazul fiec─ârei persoane care dore┼čte un post conform meritelor, abilit─â┼úilor ┼či caracterului acesteia ┬╗. astfel se ocupau posturile in administra┼úie, dintre care cele mai importante formau divanul.

Dup─â cum spuneam, ├«n fa┼úa supu┼čilor otomani sultanul era kanuni, legislatorul. Dup─â cum afirm─â ┼či istoricul P. Kinross, ÔÇťnu numai c─â era un mare comandant, un om al sabiei, ca ┼či at─âl sau bunicul s─âu, dar se deosebea de ei prin faptul c─â era ┼či un om al biroului, fiind un mare legislator, evidentiindu-se printr-un mare respect fa┼ú─â de lege ┬╗. Legea principal─â a imperiului era shariÔÇÖah, legea sacr─â, care nu putea fi schimbat─â de nimeni. Dar legisla┼úia ce purta numele de kanun era dependent─â de voin┼úa sultanului, cuprinzqnd domenii precum dreptul penal, taxele ┼či averile. Suleyman a adunat toate legile ├«ntocmite de sultanii de dinaintea sa. Elimin├ónd apoi neconcordantele ┼či aleg├ónd ├«ntre reglement─ârile contradictorii, elaboreaz─â un singur cod, atent s─â nu lezeze legile de baz─â ale Islamului.

In acest cadrul Suleyman ├«ncearca s─â fac─â reformele necesare ca urmare a extinderii imperiului. C├ónd kanunul este definitivat, acesta prime┼čte denumirea de kanunu-i-osmani, sau ÔÇślegile otomaneÔÇÖ, un cod care va fi valabil mai bine de 300 de ani. Suleyman a acordat o importan┼ú─â deosebit─â obliga┼úiilor categoriei de rayas, supu┼či cre┼čtini care lucrau p─âm├ónturile spahiilor, ridic├óndu-le statutul deasupra ┼čerbiei cu condi┼úia migr─ârii spre teritoriile turce┼čti. Suleyman a jucat un rol important ┼či ├«n ap─ârarea evreilor, semn├ónd un firman prin care condamna antisemitismul. Totodat─â sultanul elaboreaz─â legi penale, stabilind amenzile pentru diferite infrac┼úiuni, reduc├ónd de asemenea cazurile ├«n care se aplica pedeapsa cu mutilarea sau moartea. In ceea ce prive┼čte taxele, se stabilea cuantumul pentru varii produse ┼či profituri din comer┼ú. Pe l├óng─â taxe oficialilor care cad ├«n dizgratie li se confisc─â p─âm├óntul.

Educa┼úia este o alt─â arie de interes importanta pentru sultan. Scolile de pe l├óng─â moschei ┼či sus┼úinute de funda┼úiile religioase ofereau o educa┼úie gratuit─â ├«nainte multor state cre┼čtine contemporane. In capital─â cre┼čte num─ârul de mektebe (┼čcoli primare) la 14, unde se ├«nv─â┼úau scrisul, cititul ┼či regulile Islamului. Tinerii care doreau s─â continue parcursul educa┼úional se puteau ├«nscrie la una din cele 8 medrese (colegii) a c─âror program─â de studii includeau gramatic─â, metafizic─â, filozofie, astronomie. Medresele mai elevate ofereau o educa┼úie universitar─â care producea imami sau ├«nv─â┼ú─âtori.

Sultanul a fost deci un personaj complex, de o cultur─â deosebit─â, at├ót un cuceritor c├ót ┼či un legislator care ┼či-a luat ├«n serios toate datoriile, l─âs├ónd ├«n urm─â o vast─â ┼či bine organizat─â mo┼čtenire imperial─â, precum ┼či amintirea unei epoci de aur.

Recomand─âri :

Miriam Greenblatt, S├╝leyman the Magnificent and the Ottoman Empire. New York, 2003;

Patrick Kinross, The Ottoman centuries:The Rise and Fall of the Turkish Empire. New York, 1979.