Stilul br├óncovenesc: istorie ╚Öi edificare na╚Ťional─â  jpeg

Stilul br├óncovenesc: istorie ╚Öi edificare na╚Ťional─â

Se poate ├«nt├ómpla ca expresia cultural─â a unei perioade determinate istoric s─â treac─â dincolo de cadrul ╚Öi circumstan╚Ťele nemijlocit generatoare, pentru a se fixa ├«n mentalul colectiv (╚Öi ├«n analele istoriografiei) printr-o curioas─â reverbera╚Ťie t├órzie. Aceast─â remarc─â aduce inevitabil ├«n discu╚Ťie problema delimit─ârilor de ordin cronologic ÔÇô a ├«nfirip─ârii, respectiv a evanescen╚Ťei acelor fenomene, manifest─âri, tr─âs─âturi dominante sau elemente specifice care coaguleaz─â o epoc─â stilistic─â. Nu ├«n ultimul r├ónd, o precondi╚Ťie necesar─â ├«n examinarea stilului unei epoci ar trebui s─â fie stabilirea zonei propriu-zise de manifestare, care poate fi circumscris─â la domeniul artelor sau, dimpotriv─â, dilatat─â la sfera existen╚Ťe cotidiene ca ambian╚Ť─â (╚Öi vehicol) pentru propagarea unui model cultural.

Printr-un complex de ├«mprejur─âri, ceea ce numim ÔÇ×stilul br├óncovenescÔÇŁ a fost consacrat, cu o intensitate ╚Öi mize variabile, ├«n ambian╚Ťa ÔÇ×art nouveauÔÇŁ (circa 1880-1914), respectiv ├«n deceniile interbelice. Evident, ÔÇ×stilul br├óncovenescÔÇŁ nu este o inven╚Ťie a anilor 1900, el exist├ónd ca atare ├«nc─â de la finele veacului al XVII-lea. Percep╚Ťia asupra lui, ├«n schimb, a fost marcat─â de recuperarea peste veacuri, de preluarea ╚Öi interpretarea ÔÇô la limit─â chiar deformarea ÔÇô detaliilor arhitectonice, dar mai ales de mobilizarea lui ├«ntr-un anumit tip de discurs cu valen╚Ťe na╚Ťional(ist)e. Prin urmare, ├«n configura╚Ťia a aceea ce numim ÔÇ×stil br├óncovenescÔÇŁ, o pondere semnificativ─â o are, ├«n fapt, etapa lui ÔÇ×neobr├óncoveneasc─âÔÇŁ, istorist─â, desprins─â de contextul ini╚Ťial. 

Br├óncovenesc, postbr├óncovenesc, neobr├óncovenesc 

Analizat ├«n realitatea lui factual─â, ÔÇ×stilul br├óncovenescÔÇŁ se sustrage unei delimit─âri stricte, imposibil de restr├óns cronologic (doar) la sfertul de veac al domniei lui Constantin Br├óncoveanu (1688-1714). Trecerea de la expresia stilistic─â a epocii cantacuzine (1679-1688) la cea imediat urm─âtoare este pe at├ót de insesizabil─â pe c├ót de evident─â este continuitatea epocii br├óncovene╚Öti cu cea guvernat─â de primii domni fanario╚Ťi (1714-1730). Prin urmare, ÔÇ×stilul br├óncovenescÔÇŁ nu poate fi dislocat dintr-o jum─âtate de veac relativ unitar─â, care ├«ncepe cu ╚śerban Cantacuzino ╚Öi se ├«ncheie cu Constantin Mavrocordat . ├Än acest conglomerat stilistic, pe de alt─â parte, intr─â ╚Öi etapa ÔÇ×postbr├óncoveneasc─âÔÇŁ, de difuzare ╚Öi simplificare (ruralizare chiar), care trece chiar dincolo de pragul secolului al XIX-lea.

uyuyuy jpg jpeg

Anii ├«nsc─âun─ârii lui Constantin Br├óncoveanu reprezint─â ultima etap─â coerent─â (╚Öi glorioas─â) a istoriei postbizantine pe teritoriul rom├ónesc, dup─â domniile valahe ale lui Neagoe ╚Öi Matei Basarab sau cele moldave ale lui ╚śtefan cel Mare ╚Öi Vasile Lupu. Spre deosebire de toate acestea, epoca br├óncoveneasc─â a dob├óndit, ├«nc─â din veacul al XVIII-lea, o anvergur─â trans-teritorial─â, radiindu-╚Öi influen╚Ťa c─âtre Moldova ╚Öi Transilvania. Pornind de la aceast─â realitate, apare fireasc─â identificarea ulterioar─â, ├«n repertoriul stilului br├óncovenesc, a unui veritabil depozit de componente specific ÔÇ×rom├óne╚ÖtiÔÇŁ, speculat pe larg ├«n procesul construirii identit─â╚Ťii na╚Ťionale .  

├Än sf├ór╚Öit, preliminariile unei lecturi riguroase a epocii br├óncovene╚Öti nu pot omite chestiunea domeniului acoperit de no╚Ťiunea de ÔÇ×stilÔÇŁ, fatalmente conven╚Ťional─â, care poate face referire fie la totalitatea manifest─ârilor culturale (fast de curte, cultur─â scris─â, retoric─â, conexiunea la mentalit─â╚Ťile ╚Öi habitudinile occidentale etc.), fie la ansamblul de elemente specifice (stileme), constituite ├«n c├ómpul artelor ╚Öi articulate potrivit unor principii sui generis.

ÔÇ×BarocÔÇŁ br├óncovenesc? 

ÔÇ×Stilul br├óncovenescÔÇŁ poate fi reconstituit, a╚Öadar, din perspectiva, mai larg─â ╚Öi imprecis─â, a cumul─ârii manifest─ârilor culturale. ├Än acest tip de hermeneutic─â, instrumental─â este no╚Ťiunea de ÔÇ×sintez─âÔÇŁ, precum ╚Öi extinderea unor concepte categoriale precum cel de ÔÇ×barocÔÇŁ, adecvat ╚Öi aplicabil veacurilor XVII-XVIII. ├Än aceste condi╚Ťii, ne putem interoga ├«n ce m─âsur─â este legitim s─â vorbim despre un ÔÇ×barocÔÇŁ br├óncovenesc, care ar fi determina┼úiile sale ┼či care este cheia ├«n care facem lectura ├«ns─â┼či a termenului ÔÇ×barocÔÇŁ.

1 dfdfd jpg jpeg

Aceast─â no╚Ťiune, esen╚Ťialmente occidental─â, r─âm├óne incert─â, elastic─â ╚Öi suficient de relativ─â ├«nc├ót s─â acomodeze ╚Öi eventuale deriv─âri extravagante, localizabile la marginea Europei sau chiar ├«n Orientul apropiat. ├Äns─â╚Öi percep╚Ťia asupra barocului este problematic─â, oscil├ónd ├«ntre includerea lui ├«ntre speciile ÔÇ×ur├ótuluiÔÇŁ ╚Öi legitimarea ca stil distinct (pluralitate de stiluri), sau ├«ntre localizarea sa ├«n sfera artei, respectiv ├«n cea a tr─âirii, a existen╚Ťei. Istoricii ideilor ╚Öi ai culturii au l─ârgit treptat aria de interpretare a acestui fenomen, instituind no╚Ťiuni precum ÔÇ×epoc─â a baroculuiÔÇŁ, ÔÇ×om al baroculuiÔÇŁ sau ÔÇ×stil de via╚Ť─â barocÔÇŁ. O atare supralicitare a sensurilor acestui termen risc─â ├«ns─â raportarea excesiv─â la mentalit─â╚Ťi, aducerea tuturor formelor artistice, ideologice sau politice la un numitor comun ╚Öi extrapolarea unor tr─âs─âturi constitutive ale operei de art─â prin no╚Ťiunile de ÔÇ×stil de via╚Ť─âÔÇŁ (Lebensstil) sau ÔÇ×spirit al epociiÔÇŁ (Zeitgeist) .

O zon─â important─â, care din perspectiva ÔÇ×stilului de via╚Ť─âÔÇŁ se racordeaz─â la Occidentul contemporan, este cea a fastului de curte, al c─ârui v├órf a fost atins ├«n Muntenia ├«n vremea lui ╚śerban Cantacuzino ╚Öi mai ales ├«n cea a lui Constantin Br├óncoveanu. Propensiunea pentru fast configureaz─â un teritoriu al cotidianului aulic, prin luxul ╚Öi rafinamentul s─âlilor de aparat, decorate cu picturi ╚Öi stucaturi, cu tapiserii ╚Öi covoare orientale, iar aceast─â existen╚Ť─â purtat─â sub semnul fastului este ├«n sine baroc─â . Arta, ├«n aceste circumstan╚Ťe, devine mulajul pe care se imprim─â chipul fastului; de la decora╚Ťia broderiilor cu caracter liturgic la cea a lespezilor funerare, de la ve╚Ömintele somptuoase la ornamentica m─ân─âstirii Hurezi. Iar dac─â a╚Öez─âm aceast─â profuziune a decorativului sub semnul mi╚Öc─ârii, ne apropiem neb─ânuit de mult de structura intim─â a artei Barocului apusean.

 Nu mai pu╚Ťin apropiat─â de structurile occidentale ale secolelor XVII-XVIII este, pe de alt─â parte, ambi╚Ťia ÔÇô ╚Öi, ├«n parte, chiar anvergura ÔÇô lui Constantin Br├óncoveanu de a asuma un patronaj coerent al artelor ╚Öi culturii, ├«n vederea ├«mplinirii c─âruia str├ónge la curtea domneasc─â un grup divers ╚Öi relativ numeros de c─ârturari, deopotriv─â autohtoni ╚Öi str─âini (preponderent balcanici), canalizeaz─â experien╚Ťa unor pietrari str─âini c─âtre ╚Öantierele epocii sau ├«ncurajeaz─â ├«nflorirea unei veritabile ╚Öcoli de pictur─â la Hurezi, ├«n descenden╚Ťa iconarilor cretani Constantinos ╚Öi Ioan .

├Än accep╚Ťiunea de stil artistic, de data aceasta, ÔÇ×Barocul rom├ónescÔÇŁ ar putea fi considerat drept o subcategorie a celui occidental, cu interesante alinieri pe alocuri. Totu╚Öi, structurile peste care fenomenul Baracului se suprapune ├«n aceast─â parte a continentului european apar╚Ťin unui profil cultural ╚Öi spiritual fundamental diferit de cel apuseam. Prin urmare, traseul evolutiv al posibilului ÔÇ×Baroc rom├ónescÔÇŁ este cel al unei dialectici ├«ntre determin─ârile formale ╚Öi cele spirituale, ├«ntr-un spa╚Ťiu aflat la confluen╚Ťa feluritelor ├«nr├óuriri ╚Öi ├«ntr-o secven╚Ť─â temporal─â extins─â p├ón─â ├«n prima jum─âtate a veacului al XVIII-lea.

Anatomia ÔÇ×stilului br├óncovenescÔÇŁ 

Nu ├«n pu╚Ťine r├ónduri, s-a vorbit despre domnia lui Constantin Br├óncoveanu ├«n termenii decant─ârii unei multitudini de influen╚Ťe ÔÇô orientale, balcanice, autohtone ╚Öi chiar occidentale ÔÇô, aceast─â infla╚Ťie a modelelor fiind ea ├«ns─â╚Öi structural baroc─â. ├Än manifest─ârile artistice ale epocii nu doar aceste convie╚Ťuiri sunt vizibile, ci ╚Öi o remarcabil─â unitate trans-artistic─â. Pentru a ne convinge, este suficient s─â privim decora╚Ťia pictat─â a bisericii Stavropoleos ╚Öi o pagin─â cu miniaturi dintr-un liturghier contemporan.

Cu alte cuvinte, ceea ce configureaz─â ÔÇ×stilul br├óncovenescÔÇŁ ÔÇô un repertoriu de elemente, anumite principii compozi╚Ťionale, un anume ÔÇ×spirit al epociiÔÇŁ etc. ÔÇô poate fi identificat deopotriv─â ├«n arhitectur─â, ├«n pictura de icoane ╚Öi ├«n miniatur─â, ├«n sculptura lespezilor funerare ╚Öi a mobilierului liturgic sau ├«n a╚Öa-numitele ÔÇ×arte somptuareÔÇŁ ÔÇô orfevr─âria ╚Öi broderia. ├Änainte, ├«ns─â, de a alc─âtui un ÔÇ×catalogÔÇŁ al elementelor stilistice specific br├óncovene╚Öti, se impune o sumar─â survolare a patrimoniului propriu-zis.

bbbbbbbbb jpg jpeg

O prim─â observa╚Ťie vizeaz─â amploarea evolu╚Ťiei arhitecturale. ├Äntre 1680 ╚Öi 1730 sunt ├«n─âl╚Ťate nenum─ârate l─âca╚Öe de cult, dar mai ales edificii seculare, pentru prima oar─â inspirate de habitudini occidentale de locuire ╚Öi ambientare. Aceast─â activitate edilitar─â f─âr─â precedent ├«nsumeaz─â c├óteva programe arhitecturale majore: m─ân─âstiri, precum Cotroceni (1679), Hurezi (1697) sau V─âc─âre╚Öti (1722) ; biserici metropolitane, ca Biserica Doamnei (1680), Biserica Cre╚Ťulescu (1722), Stavropoleos (1724) , sau Fundenii Doamnei (1699); ├«n fine, palate ╚Öi conace, precum Potlogi (1698), Mogo╚Öoaia (1702), Casa B─âniei din Craiova, casele din Stoene╚Öti, Br├óncoveni, Doice╚Öti etc.  

O a doua remarc─â are ├«n vedere capacitatea de reverberare stilistic─â a acestor ctitorii, transformate ├«n nuclee de produc╚Ťie artistic─â, prin necesitatea liturgic─â a decor─ârii picturale sau a ├«nzestr─ârii cu tip─ârituri, miniaturi, dar mai cu seam─â cu odoare de cult (chivot, potir, epitrahil, epitaf, dvere, poale de icoane etc.). ├Äntre aceste tezaure biserice╚Öti, cele de la Cotroceni ╚Öi Hurezi (actualmente expuse la MNAR) ilustreaz─â nu doar tranzi╚Ťia subtil─â de la expresia cultural─â cantacuzin─â la cea br├óncoveneasc─â, ci ╚Öi nivelul aulic al artelor somptuare, ├«ntruc├ót au fost comisionate direct de c─âtre domnitor.

├Än al treilea r├ónd, putem observa ├«n ce m─âsur─â arhitectura acestei jum─ât─â╚Ťi de veac (1680-1730) are capacitatea de a revigora tradi╚Ťia mo╚Ötenit─â. ├Än mod previzibil, arhitectura sacr─â este mai pu╚Ťin novatoare ├«n privin╚Ťa volumetriei ╚Öi a spa╚Ťialit─â╚Ťii, constr├óngerile de ordin teologic fiind compensate de locul (╚Öi rolul) privilegiat al aparatului decorativ. ├Än schimb, deosebit de important─â ├«n registrul construirii unei imagini aulice a domnitorului ÔÇô cu accente imperiale ╚Öi cu invocarea unor continuit─â╚Ťi ideale, metaforice, cu Bizan╚Ťul ÔÇô este instituirea unei genealogii dinastice, prin intermediul celor mai importante biserici (de m─ân─âstire, aproape toate ├«n Bucure╚Öti), genealogie al c─ârei monument-princeps este ctitoria de la Arge╚Ö a lui Neagoe Basarab (restaurat─â de ╚śerban Cantacuzino). Tipologia acelei biserici-relicvariu ÔÇô plan triconc cu pronaos supral─ârgit ÔÇô este reluat─â, astfel, ├«n seria alc─âtuit─â din Biserica Patriarhiei (1654-58), biserica M─ân─âstirii Cotroceni, biserica M─ân─âstirii Hurezi, biserica Sf├óntul Gheorghe-Nou (1706), respectiv biserica M─ân─âstirii V─âc─âre╚Öti.

O veritabil─â inova╚Ťie de ordin spa╚Ťial ╚Öi volumetric se petrece ├«ns─â ├«n zona arhitecturii civile, a caselor ÔÇ×de z─âbav─â ╚Öi priveal─âÔÇŁ, dintre care palatul Mogo╚Öoaia, construit de Constantin Br├óncoveanu, ├«n 1702, pentru fiul s─âu ╚śtefan, reprezint─â f─âr─â ├«ndoial─â cel mai spectaculos exemplu. Acest edificiu, de o monumentalitate singular─â, este emblematic ├«n privin╚Ťa sintezei operate de ÔÇ×stilul br├óncovenescÔÇŁ. Astfel, geometria de ansamblu (propor╚Ťionalitatea volumetriei, modularea spa╚Ťiului interior, ritmul fa╚Ťadelor) pare a se racorda mai cur├ónd la principiile Rena╚Öterii italiene, la fel cum loggia deschis─â c─âtre luciul de ap─â ÔÇô cu totul insolit─â ├«n epoc─â ÔÇô aminte╚Öte deopotriv─â de arhitectura palatelor vene╚Ťiene ╚Öi de cea a ÔÇ×chio╚ÖcurilorÔÇŁ turce╚Öti; pe de alt─â parte, foi╚Öorul articulat pe fa╚Ťada principal─â, relu├ónd inova╚Ťia introdus─â la palatul de la Potlogi (1698) [il. 7], combin─â o siluet─â balcanic─â (corp prismatic, masiv ├«n partea inferioar─â ╚Öi deschis la etaj, asem─ân─âtor ├«ntruc├ótva culelor oltene╚Öti) cu un sistem de boltire oriental (calot─â cu trompe de col╚Ť) ╚Öi o decora╚Ťie exuberant─â, structural ÔÇ×baroc─âÔÇŁ . ├Än parte alterat de cele dou─â interven╚Ťii de restaurare , palatul Mogo╚Öoaia intr─â la r├óndul lui ├«n jocul alter─ârii percep╚Ťiei asupra ÔÇ×stilului br├óncovenescÔÇŁ: efectul pitoresc al combina╚Ťiei dintre c─âr─âmid─â ╚Öi piatr─â nu are nicio leg─âtur─â cu aspectul ini╚Ťial, ├«ntruc├ót fa╚Ťadele erau integral tencuite ╚Öi decorate cu stucaturi orientale .

braaaa jpg jpeg

Privite ├«n ansamblu, toate aceste edificii br├óncovene╚Öti ÔÇô deopotriv─â laice ╚Öi de cult ÔÇô relev─â o frapant─â diversitate. Ceea ce le unific─â este aparatul ornamental, precum ╚Öi modularea ├«n materialit─â╚Ťi felurite a unui repertoriu decorativ unitar, fie de o manier─â re╚Ťinut─â, limitat─â de c├óteva zone de articulare (ancadramente de ferestre ╚Öi u╚Öi, piedestaluri sau balustrade) [il. 8] fie, dimpotriv─â, debord├ónd pe ├«ntreaga suprafa╚Ť─â a zid─âriei, ├«n antrelacuri pictate, ca la Stavropoleos , sau ├«n stucaturi filigranate, ca la Fundenii Doamnei.

Din acest repertoriu, catalizatorul ÔÇ×stilului br├óncovenescÔÇŁ este, probabil, coloana: de sorginte occidental─â, mim├ónd ├«n repetate r├ónduri ordinul corintic prin intermediul capitelului cu frunze de acant (mai mult sau mai pu╚Ťin ├«nfoiate), uneori torsadat─â, altern├óndu-╚Öi r─âsucirea ÔÇô precum ├«n cazul loggiei de la Mogo╚Öoaia sau al pridvorului bisericii Sf├óntul Gheorghe din Bucure╚Öti  ÔÇô cu un pitoresc efect dinamic. Specificitatea coloanei br├óncovene╚Öti const─â ├«n ├«n─âl╚Ťimea redus─â a fusului (ignor├ónd propor╚Ťia clasic─â de opt diametre), contrabalansat─â, ├«n schimb, de un piedestal prismatic cu decora╚Ťiuni vegetale. Structura ├«n care se insereaz─â invariabil acest tip de coloan─â ÔÇ×baroc─âÔÇŁ este arcada, constituit─â dintr-o serie de arce ├«n acolad─â, ╚Öi unificat─â, ├«n zona piedestalului, de un parapet cu o somptuoas─â dantel─ârie din vrejuri de acant  Acest tip de arcad─â a devenit marca stilistic─â prin excelen╚Ť─â, un fel de pars pro toto al ÔÇ×stilului br├óncovenescÔÇŁ, rezumat, prin acest artificiu, aproape invariabil ├«n interpret─ârile din secolul al XX-lea.

Pe l├óng─â arhitectur─â, o zon─â predilect─â de identificare a ÔÇ×stilului br├óncovenescÔÇŁ este cea a sculpturii funerare, deopotriv─â aulic─â ╚Öi provincial─â. ├Än aceast─â epoc─â se produce o interesant─â autonomizare a ornamentului ÔÇô ├«nc─ârcat, ├«n veacurile trecute, cu semnifica╚Ťii simbolice ÔÇô care devine, astfel, suprafa╚Ťa propriu-zis─â a lespezii tombale. ├Änflorirea, ├«ntr-o asemenea m─âsur─â, a impulsului decorativ ar putea fi ├«n╚Ťeleas─â ╚Öi ca simptom al decaden╚Ťei; ├«n mod cert, ├«ns─â, decorativismul br├óncovenesc corespunde unei predilec╚Ťii, mai generale ├«n epoc─â, pentru retoric─â ╚Öi discursivitate supra├«nc─ârcat─â. O explica╚Ťie, mai subtil─â, dar plauzibil─â, ar putea fi paradoxala afirmare a ÔÇ×pozi╚Ťiei defensive a unei societ─â╚Ťi urm─ârite de frustrareÔÇŁ .

Posteritatea: asimil─âri, supralicit─âri, inadverten╚Ťe 

Dup─â aproape dou─â veacuri de evanescen╚Ť─â ╚Öi asimilare a unui aspect vernacular-levantin, ÔÇ×stilul br├óncovenescÔÇŁ este recuperat, repertoriat ╚Öi adoptat ca stindard na╚Ťional. Arhitectului Ion Mincu ÔÇô fondatorul ╚ścolii rom├óne╚Öti de arhitectur─â ÔÇô ├«i revine meritul de a fi ini╚Ťiat dezbaterea ├«n jurul ÔÇ×stilului na╚ŤionalÔÇŁ ├«n arhitectur─â, ulterior al─âtur├óndu-i-se nume ilustre precum Cristofi Cerchez, Petre Antonescu sau Nicolae Ghica-Bude╚Öti. F─âr─â ├«ndoial─â, contactul nemijlocit cu monumentele epocii (post)br├óncovene╚Öti ÔÇô bun─âoar─â biserica Stavropoleos, pe care o restaureaz─â modific├óndu-i radical turla ÔÇô a avut o pondere important─â ├«n demersul inovator al lui Ion Mincu. Nu trebuie s─â pierdem din vedere, ├«ns─â, c─â ÔÇ×stilul neorom├ónescÔÇŁ face parte din fenomenul mai amplu al na╚Ťionalismelor ╚Öi regionalismelor europene, amorsat ├«n prima jum─âtate a secolului al XIX-lea ╚Öi exacerbat de eclectismul istorist din care ├«nflore╚Öte ÔÇ×arta 1900ÔÇŁ. ├Än acest context, pavilioanele pe care t├ón─ârul Regat al Rom├óniei le instaleaz─â ├«n Expozi╚Ťiile universale aveau nobila misiune de a materializa identitatea na╚Ťional─â, mai ales prin intermediul arhitecturii ÔÇô limbajul cel mai potrivit ├«n orice ideologie a edific─ârii, a construirii unei na╚Ťiuni. ├Äntr-o prim─â faz─â, anumite elemente de ÔÇ×stil br├óncovenescÔÇŁ ÔÇô ├«n special foi╚Öorul, arcada, coloana torsadat─â sau decora╚Ťiunile cu vrejuri de acant ÔÇô predomin─â ├«ntr-un stil eteroclit, ├«n care se mai reg─âsesc elemente de ÔÇ×stil moldovenescÔÇŁ (precum discurile ceramice) ╚Öi, eventual, sugestii de arhitectur─â ╚Ť─âr─âneasc─â. Treptat, a╚Öa-numitul ÔÇ×stil na╚ŤionalÔÇŁ acomodeaz─â ╚Öi componente alogene, specifice Europei occidentale; exemplul cel mai str─âlucit ├«l constituie ├«ntocmai cl─âdirea ╚ścolii de arhitectur─â din Bucure╚Öti (Grigore Cerchez, 1912-27), a c─ârei fa╚Ťad─â este literalmente un catalog de motive arhitecturale, ├«n care ÔÇ×loggia br├óncoveneasc─âÔÇŁ de╚Ťine un loc privilegiat 

sdsds jpg jpeg

├Än a doua faz─â a ÔÇ×stilului na╚ŤionalÔÇŁ, consumat─â ├«n deceniile interbelice, accentul este deplasat dinspre patrimoniul istoric c─âtre elementului etnic. Detaliile de ÔÇ×stil br├óncovenescÔÇŁ nu dispar cu totul; mult mai discrete, ├«ns─â, ele se pierd, adeseori distorsionate, ├«ntr-un decor paradoxal, ce acomodeaz─â casa ╚Ť─âr─âneasc─â generic─â la rigorile locuirii urbane 

Printr-o ironie a sor╚Ťii, ÔÇ×stilul br├óncovenescÔÇŁ dep─â╚Öe╚Öte pragul celui de-Al Doilea R─âzboi Mondial, fiind ├«nglobat ÔÇô ce-i drept, extrem de stilizat ╚Öi lipsit de orice leg─âtur─â intrinsec─â ÔÇô ├«n chiar angrenajul menit, ├«ntre altele, s─â-l demanteleze. Dovad─â stau c├óteva detalii r─ât─âcite pe c├óte o fa╚Ťad─â de cvartal stalinist din Capital─â.