Simboluri ale puterii: împãraţii soldaţi jpeg

Simboluri ale puterii: împãraţii-soldaţi

├Än mare m├úsur├ú istoria imperial├ú roman├ú a fost, cel pu╚Ťin ├«n ochii romanilor ├«n┼či┼či, reprezentat├ú prin imaginea lui princeps, cea mai important├ú figur├ú a scenei publice. Ideologia imperial├ú se modific├ú ├«n perioada 193-284, remarc├óndu-se ├«n primul r├ónd num├úrul mare de ├«mp├úra╚Ťi ┼či faptul c├ú majoritatea erau solda╚Ťi. Aceste generalit├ú╚Ťi ascund ├«ns├ú dezvolt├úri mai largi. La finele perioadei anarhiei concep╚Ťia asupra puterii difer├ú fa╚Ť├ú de cea prezent├ú ├«n primele dou├ú secole. Tetrarhia este menit├ú s├ú sublinieze coeziunea colegiului imperial, cu accent puternic pe aspectul divin al acestuia care ├«l apropie de tipologia monarhiei elenistice.

Dac├ú facem ├«ns├ú o compara╚Ťie cu imaginile individualizate ├«n care aspectul divin apare, dar mai subtil, schimbarea nu pare at├ót de radical├ú, ci mai degrab├ú are loc gradat. Nu este de mirare c├ú ├«ntr-o vreme a instabilit├ú╚Ťii ┼či a lipsei unei centraliz├úri care a permis perindarea mai multor conduc├útori care au ├«ncercat s├ú controleze imperiul s├ú aib├ú loc muta╚Ťii ale concep╚Ťiei asupra ├«mp├úratului. ├Än cel de-al treilea secol apar dificult├ú╚Ťi ├«n prezentarea ├«mp├úratului drept punctul central al societ├ú╚Ťii, pentru c├ú pozi╚Ťia sa se afl├ú mereu sub semnul ├«ntreb├úrii. Drept urmare, acesta ├«ncearc├ú prin apel la tradi╚Ťionalism sau dimpotriv├ú, prin debarasarea de el, s├ú-┼či construiasc├ú o imagine care s├ú-i reflecte puterea cel pu╚Ťin pe plan ideologic, c├úci ├«n planul manifest├úrii politice concrete ea este problematic├ú.

Secolul ├«n cauz├ú este cel ├«n care relevarea secretului imperiului din anul 69 cap├út├ú cea mai mare importan╚Ť├ú. ├Äncerc├úrile permanente ale armatelor de a-┼či proclama generalii ├«mp├úra╚Ťi sunt o constant├ú, conduc├útorii profit├ónd adesea de loialitatea solda╚Ťilor pentru care cuv├óntul senatului nu avea mare greutate. Michael Rostovtzeff vorbe┼čte despre militarizarea sistematic├ú a institu╚Ťiei imperiale, monarhul dispun├ónd de o putere autocratic├ú, bazat├ú pe fidelitatea trupelor ┼či venerarea persoanei sale. Aristocra╚Ťia provine tot din r├óndurile solda╚Ťilor, supun├óndu-se acelorla┼či riscuri ca ┼či ├«mp├úratul. Ideea de Soldatenkaiser r├úm├óne una popular├ú, dup├ú cum se ├«ntrevede ┼či ├«ntr-o lucrare recent ap├úrut├ú cu acest titlu a lui Michael Sommer. Dar a deveni ├«mp├úrat prin aclamarea armatei nu era ceva nou. Era comun ┼či obiceiul de a adresa scrisori senatului care men╚Ťionau la ├«nceput starea bun├ú a legiunilor.

decius 10854 jpg jpeg
Decius

O schimbare mult mai important├ú se refer├ú la incapacitatea de impunere pe o perioad├ú mai lung├ú de timp ┼či de a stabili dinastii. Calit├ú╚Ťile militare se pare c├ú sunt suficiente pentru afirmare politic├ú, nu doar necesare. ├Än acest sens putem vorbi despre un portret unificat al ├«mp├úratului-soldat, dar asta nu ├«nseamn├ú c├ú se renun╚Ť├ú la individualizare sau se modific├ú radical percep╚Ťia asupra imaginii imperiale. Pentru a o analiza pe acesta trebuie s├ú orient├úm spre sursa principal├ú de ideologie, ┼či anume numismatica, care reflect poate cel mai bine imaginarul puterii. Dincolo de utilizarea lor ca metode eficiente de propagand─â, monedele reflect├ú modul ├«n care se transpune realitatea politic├ú (dominat├ú de tulbur├úri perpetue ┼či crize de legitimitate) ├«n imagine. Conceptele de virtus(curaj ├«n b├út├úlie) ┼či providentia(grija pentru securitate ┼či stabilitate) sunt cele mai utilizate ├«n perioada 69-238. Calitatea de aequitas(justi╚Ťie) scade in important├ú. Standardele imperiale sufer├ú deci muta╚Ťii, fapt evident ┼či ├«n ├«nf├ú╚Ťisarea persoanei imperiale pe monede, care apare ├«n cuiras├ú.

Acest tip de reprezentare se rasp├ónde┼čte mai ales din timpul lui Antoninus Pius, domin├ónd peisajul numismatic ├«n secolul al treilea. Monedele ce pot fi ├«ncadrate ├«n categoria militar├ú, cu referire la armat├ú, victorie, zone supuse, de╚Ťin monopolul, urmate de cele care invoc├ú epoca de aur, pacea, prosperitatea. ├Än secolul al treilea, aproape orice moned├ú ├«l reprezint├ú pe ├«mp├úrat ca pe o persoan├ú capabil├ú s├ú garanteze gloria ┼či pacea. Calit├ú╚Ťile eviden╚Ťiate nu sunt nefamiliare, doar c├ú ele cap├út├ú o ├«nsemn├útate cov├ór┼čitoare ├«n epoc├ú. ┼×i busturile amintesc de militarizare. Cele mai multe sunt caracterizate de o tunsoare scurt├ú, sold├ú╚Ťeasc├ú, ┼či de o barb├ú tuns├ú tot scurt, imagine diferit├ú de cea standardizat├ú odat├ú cu Hadrian. Totu┼či schimbarea se produce undeva ├«n timpul lui Caracalla, care de desparte de traditie prin promovarea unei imagini mai robust, folosit├ú din plin de Maximin Thrax sau Decius. Reprezentarea lui Decius mai ilustreaz├ú ┼či un personaj ├«nc├úrcat de griji, anxios, tulburat, semne ale perioadei dificile din care face parte, dar la fel de plauzibil├ú este ┼či viziunea personal├ú a artistului. Utilizarea argumentelor stilistice ├«n descrierea mentalit├ú╚Ťii unui ├«mp├úrat este mereu problematic├ú.

Mai multe concluzii se pot extrage din portretele lui Gallienus. Domnia sa cunoa┼čte una dintre cele mai ├«ntunecate momente ale istoriei romane, dar ├«n locul unor imagini militarizate el allege mai degrab├ú o portretizare tradi╚Ťional├ú. Un bust impresionant din marmur├ú dat├ónd aproximativ din 267 ┼či aflat la Gliptoteca din Copenhaga se aseam├ún├ú izbitor cu Hadrian, probabil o promisiune a re├«ntoarcerii la o epoc├ú de aur, motiv preferat al ├«mp├úratului. Unele monede pun totu┼či accent pe aspectele militare sau pe necesitatea siguran╚Ťei (securitas orbi). Portretul din 260 g├úsit ├«n casa vestalelor din Forum Romanum ├«i eviden╚Ťiaz├ú postura carismatic├ú prin privirea ├«ndreptat├ú ├«n sus ┼či tr├ús├úturile idealizate. Acesta s-ar asocia cu monedele care ├«i relev├ú leg├úturile cu divinitatea, mai mul╚Ťi zei erij├óndu-se ├«n conservator Augusti. ├Ämp├úratul are chiar o serie de monede pe care sunt ├«nf├ú╚Ťi┼ča╚Ťi zeii ├«nso╚Ťi╚Ťi de animalul simbolic.

maximianus 10235 jpg jpeg

Oric├ót de dezorientante ar p├úrea aceste imagini, ele arat├ú c├ú existau alternative la clasicul model de ├«mp├úrat-soldat, de┼či acesta este ales de majoritatea personajelor imperiale. La fel de ├«nsemnat este faptul c├ú diferentele fa╚Ť├ú de imaginea promovat├ú ├«n timpul tetrarhiei este mai pronuntat├ú dec├ót cea fa╚Ť├ú de predecesori. Mul╚Ťi ├«mp├úra╚Ťi-solda╚Ťi apelau la cadrele tradi╚Ťionale ale imaginarului politic, a┼ča cum face de pild├ú Filip Arabul c├ónd cump├úr├ú pacea de la per┼či ┼či apare pe monede cu coroana radiat├ú ┼či legenda securitas orbis.

Pe l├óng├ú felul ├«n care ├«mp├úra╚Ťii au dob├óndit puterea ┼či se percep pe ei ├«n┼či┼či, ├«n construc╚Ťia unei viziuni cuprinz├útoare asupra sferei politice din secolul al treilea este important├ú ┼či percep╚Ťia supu┼čilor asupra conducerii, c├úci ├«mp├úratul r├úm├óne principalul punct de reper. Situa╚Ťia problematic├ú din diverse regiuni ale imperiului ┼či lipsa unei stabilita╚Ťi la nivel local trebuie s├ú fi condus la ├«nmul╚Ťirea peti╚Ťiilor adresate persoanei imperiale. Singura inscrip╚Ťie care ne ofer├ú texul ├«ntreg al unei peti╚Ťii este cea a localnicilor din Skaptopatara, adresat├ú lui Gordian al III-lea, ├«n 238. Ace┼čtia se pl├óng de interesul sc├úzut al solda╚Ťilor ┼či oficialilor fa╚Ť├ú de bun├ústarea lor ┼či ├«nc├ú ├«l mai consider├ú pe ├«mp├úrat centrul lumii.

De┼či cererile r├úm├ón adesea f├úr├ú rezolvare, absenta frecvent├ú a ├«mp├úra╚Ťilor de la Roma ┼či mobilitatea lor ├«n cursul secolului au contribuit la ├«nmul╚Ťirea lor. Centralitatea imaginii imperiale mai este dovedit├ú ┼či de faptul c├ú ora┼čele emit monede con╚Ťin├ónd aclama╚Ťii pe revers sau ├«i felicit├ú pe noii veni╚Ťi la tron prin decrete, a┼ča cum procedeaz├ú Aphrodisias ├«n 239 pentru Gordian al III-lea sau Decius. O alt├ú form├ú de asigurare a anumitor privilegii consta ├«n satisfacerea dorin╚Ťelor imperiale, asa cum fac multe ora┼če c├ónd Caracalla dore┼čte s├ú se emit├ú monede cu coroana radiat├ú. Poate c├ú se modific├ú viziunea asupra puterii, dar nu ┼či competi╚Ťia dintre ora┼če (de pild├ú dintre Side ┼či Perga ├«n timpul lui Tacitus) pentru c├ó┼čtigarea favorurilor, pentru c├ú ├«mp├úratul r├úm├óne figura central├ú.

A┼čadar, ├«n mentalitatea supu┼čilor, imaginarul lor asupra puterii, valoarea simbolic├ú nu se pierde, de┼či concret ├«mp├úratul controla foarte pu╚Ťin ce se petrecea ├«n provincii. Un exemplu ├«l constituie cazul lui Domitian al II-lea, un uzurpator de scurt├ú durat├ú confirmat de o moned├ú descoperit├ú l├óng├ú Oxford care proclam├ú concordia militum, ceea ce dovede┼čte c├ú ┼či uzurpatorii, chiar ┼či cei foarte efemeri, au un oarecare success pentru c├ú cet├ú╚Ťenii simt nevoia de a de╚Ťine o figur├ú central├ú ├«n teritoriul pe care ├«l ocup├ú. Niciunul nu se poate impune ├«ns├ú ├«n tot imperiul, demonstr├ónd limitele puterii.

O cale de a conecta realitatea controlului limitat de imaginea central├ú ┼či absolut├ú era prin apelul la divinitate. Diversitatea ├«n materie de temple este at├ót de mare ├«nc├ót putem vorbi nu de cult, ci de culte imperiale, care sunt integrate tradi╚Ťiilor locale. Sl├úbirea autorit├ú╚Ťii va conduce ├«ns├ú la asocieri individuale cu anumite divinit├ú╚Ťi, a┼ča cum face Aurelian c├ónd ├«l impune pe Sol Invictus ┼či devine mai important├ú venerarea ├«mp├úratului ca intermediar ├«ntre oameni ┼či zeu dec├ót ca fiint├ú divin├ú el ├«nsu┼či. Fundamental├ú este ┼či venerarea divilor, a┼ča cum se ├«ntrevede din Feriale Duranum, un calendar din vremea lui Severus Alexander care demonstreaz├ú c├ót pre╚Ťse punea pe sacrificiile pentru ├«mp├úra╚Ťii mor╚Ťi. O descriere am├únun╚Ťit├ú a apoteozei ├«nt├ólnim la Herodian, care vorbe┼čte despre ├«nmorm├óntarea lui Septimius Severus ┼či transformarea sa ├«n zeu prin ceremonialul dublului. Actele colegiului fra╚Ťilor arvali din 224 men╚Ťioneaz├ú cel pu╚Ťin 20 de divi, dar ├«n schimb scade num├úrul de temple ┼či preo╚Ťi destina╚Ťi acestora. ├Ämp├úratul Tacitus este cel care ridic├ú un templu pentru to╚Ťi divi, pentru ca ace┼čtia s├ú beneficieze de activitatea cultic├ú.

valerian jpg jpeg

Anarhia militar├ú se poate deci identifica printr-un portret de ├«mp├úrat-soldat menit s├ú accentueze caracterul sacru al persoanei imperiale ┼či importan┼úa corpului politic constituit pe baza aglomer├úrii de teme propagandistice care au creat o imagine puternic├ú care s├ú compenseze ┼či s├ú camufleze neajunsurile domniei. Un portret unificat, dar cu multe nuan┼úe, c├úci ├«ntre robustul Maximin Thrax ┼či g├ónditorii Gordian al III-lea sau Gallienus se interpune totu┼či un joc de orizonturi culturale. Grila imaginarului imperial variaz├ú mai ales acum, chiar dac├ú accentul cade ├«n principal pe tipologia militarizant├ú.

├Än acest sens, preciz├úm c├ú din crea┼úiile care au supravie┼úuit reiese c├ú perioada celui de-al treilea secol a fost una a schimb├úrilor revolu┼úionare ├«n art├ú, at├ót referitor la scopul esthetic, c├ót ┼či la mijloacele tehnice. Lucr├úrile ├«nf├ú┼úi┼čeaz├ú o abunden┼ú├ú de stiluri care ├«n portretele oficiale par s├ú-l ├«nlocuiasc├ú unul pe cel├úlalt ├«ntr-un mod abrupt, sau s├ú coexiste ├«n portretele coregen┼úilor. Aceast├ú bogat├ú varietate a produs la r├óndul s├úu o abunden┼ú├ú de teorii ale cercetatorilor care ┼či-au propus s├ú analizeze perioada. ┼×i aceste teorii tot de istoria imaginarului ┼úin, de cum se reflect├ú imaginarul artistic/politic ├«n imaginarul cercet├úrii. Orice oper├ú poate fi explicat├ú at├ót ├«n termenii unei tradi┼úii artistice, c├ót ┼či ├«n termenii obliga┼úiilor impuse de ra┼úiunile propagandistice. O modalitate de a privi stilurile epocii este ciclicitatea, tradi┼úiile culturale depinz├ónd de cel aflat la putere. Putem avea astfel un stil militarist (Maximin), senatorial (Gordienii) sau augustan, dac├ú ├«naint├úm ├«n epoc├ú la Gallienus.

Sau, dup├ú cum ne propune Bernard Schweitzer, stilurile augustan ┼či veristic, o re├«nviere a austerit├ú┼úii clasicizante, respectiv a realismului republican. Imaginarul politic al ├«mp├úra┼úilor-solda┼úi tinde ├«ns├ú cel mai mult c├útre stilul veristic, pentru c├ú acesta reu┼če┼čte s├ú transmit├ú cel mai bine ideea de putere militar├ú. Dar toate reprezent├úrile ├«mp├úra┼úilor, pe statui sau monede, denot├ú o perioad├ú lipsit├ú de o direc┼úie anume, o perioad├ú care recupereaz├ú ┼či recreeaz├ú forme artistice din trecut, menite s├ú compenseze prin for┼úa imaginii realitatea istoric├ú problematic├ú. Imagini imperiale care denot├ú nu doar rigiditatea r├úzboinic├ú, ci ┼či dramatismul emo┼úional, surse care ofer├ú o perspectiv├ú ├«n care nu se pierde informa┼úia esen┼úial├ú, care dimpotriv├ú, o completeaz├ú prin personaj ┼či simbol ┼či p├útrunde ├«n ideologie ┼či imaginarul politic. Imaginile politice din secolul al III-lea, at├ót pe statui, c├ót ┼či pe monede, axate pe militarizare ┼či autocratizare, surprind ┼či continuitate, ┼či discontinuitate stilistic├ú, care se afl├ú ├«n str├óns├ú leg├útur├ú ┼či cu contextul istoric oglindit. Anarhia militar├ú nu a ├«nsemnat doar un haos profund, pentru c├ú p├ón├ú la urm├ú institu┼úiile statale ┼či grani┼úele imperiale se men┼úin ├«n mare m├úsur├ú.

├Än concluzie, puterea este, ca de altfel ├«n orice epoc├ú, un construct bazat pe ideologie, propagand├ú, art├ú, elemente care conduc c├útre o un soi de mitologie secularizat├ú care caut├ú s├ú compenseze instabilitatea ┼či disolu╚Ťia imperial├ú.

Bibliografie selectivã:

Clauss, Manfred:Die r├Âmischen Kaiser, M├╝nchen, 2000;

Heckster, Olivier:Romeand its Empire, AD 193ÔÇô284, Edinburgh, 2008;

Rostovtzeff, Michael:La crise sociale et politique de lÔÇÖEmpire Romain au IIIeme si├Ęcle, Musee Belge 27, 1923;

Schweitzer, Bernard:Altr├Âmische Traditionselemente in der Bildniskunst des 3. Nachchristlichen Jahrhunderts, ├«n Zur Kunst der Antike. Ausgew├Ąhlte Schriften, T├╝bingen, 1963;

Sommer, Michael:Die Soldatenkaiser, Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt, 2004;

Wood, Susan:Roman Portrait Sculpture. 217-260 AD, New York, 1986.