Sfântul Imperiu de la Carol cel Mare la Otto cel Mare jpeg

Sfântul Imperiu de la Carol cel Mare la Otto cel Mare

Suferind din pricina mai multor regi neputincio┼či ┼či a pierderii p─âm├ónturilor cedate aristocra┼úiei, dinastia merovingian─â ├«┼či pierde treptat puterea. Ultimii regi, a┼ča-numi┼úii regi tr├óndavi, cedeaz─â puterea majordomilor, pipinizii. Carol Martel se remarc─â ├«n lupta contra arabilor, pe care ├«i ├«nfr├ónge la Poitiers ├«n 732, iar Pepin cel Scund are ambi┼úia de a transforma puterea ├«ntr-o conducere legitim─â.

Pentru a-┼či ├«mplini visul, apeleaz─â la ajutorul papei de la Roma, amenin┼úat ├«n acel moment de longobarzi. Din cauza circumstan┼úelor precum criza iconoclast─â ┼či atacurile arabe, papa nu se putea astepta la vreun ajutor de la Constantinopol, a┼ča c─â ├«┼či ├«ndreapt─â aten┼úia spre vest. ├Än┼úelegerea cu Pepin aduce benficii ├«nsemnate ambelor p─âr┼úi:majordomul ├«i ├«nvinge pe longobarzi ┼či cedeaz─â o parte din teritorii papei, acolo unde se va forma statul pontifical, iar papa la r├óndul s─âu ├«l unge pe Pepin rege ├«n 751. Merovingienii erau istorie.

Dar pipinizii nu aveau o concep┼úie despre stat foarte diferit─â de ace┼čtia. Statul ├«n viziunea lor este tot patrimoniu personal, a┼ča c─â la moartea lui Pepin cel Scund se ├«mparte ├«ntre fiii s─âi, Carol ┼či Carloman, dar ├«n cur├ónd primul r─âm├óne singurul st─âp├ónitor. Carol cel Mare continu─â politica de expansiune ├«nceput─â deja de ├«nainta┼čii s─âi, intervenind ├«mpotriva longobarzilor pe care ├«i nimice┼čte ├«n 774, lu├óndu-l prizonier chiar pe regele lor, Dezideriu, ┼či devenind el ├«nsu┼či ÔÇśrege al francilor ┼či longobarzilorÔÇÖ. ├Än Spania r─âzboiul sf├ónt se ├«ncinge, carol izbutind s─â ocupe zona Barcelonei, pe care o transform─â ├«n ÔÇśmarc─âÔÇÖ.

Nici saxonii nu scap─â de sub securea sa, fiind nu doar cuceri┼úi, ci ┼či cre┼čtina┼úi for┼úat (772-803). Bavaria ┼či Carintia, ├«n Germania central─â, intr─â ┼či el sub sceptrul s─âu. Spiritul cuceritor ├«l poart─â p├ón─â ├«n Pannonia, unde poart─â lupte ├«ncr├óncenate cu avarii, c─ârora le distruge structura politic─â ├«n 796. Iat─â cum statul franc a devenit ├«ntr-un timp foarte scurt un mozaic de neamuri, ceea ce ├«ngreuna pu┼úin organizarea ┼či ap─ârarea. Prin urmare, ├«n regiunile limitrofe sunt ├«nfiin┼úate m─ârcile, provinciile cu rol militar.

Acestea ├«ns─â nu erau suficiente. Baza ideologic─â juca ┼či ea un rol extrem de importnat, iar ea se va contura prin ideea retaur─ârii Imperiului ├«n Occident. Iar─â┼či vine papa ├«n ajutor, care ├«l proclam─â pe Carol ├«mp─ârat pe 25 decembrie 800, asigur├óndu-┼či protec┼úia din partea suveranului franc. Statul lui Carol se voia o restaurare a Imperiului Roman, de┼či ├«ntre cele dou─â erau diferente uria┼če. ├Än el nu intrau Britannia sau Spania, ├«n schimb intra Germania. Statul se centra pe spa┼úiul franc, iar economic vorbind se orienta c─âtre nord, nu spre Mediterana. Mai mult, statul nu era v─âzut ca un domeniu public, ci ca unul personal. Suveranul ├«l poate l─âsa mo┼čtenire ┼či ├«l poate ├«mp─âr┼úi.

Charles the Great jpg jpeg

Ceea ce se ┼či ├«nt├ómpl─â dup─â domnia lui Ludovic cel Pios, care ├«ncearc─â, precum o face ┼či Carol, s─â uniformizeze structura politic─â. Prin tratatul de la Verdun din 843 imperiul se ├«mparte ├«ntre urma┼čii s─âi:Carol cel Ple┼čuv ia Francia Occidental─â, Ludovic Germanicul Francia R─âs─âritean─â, iar zona intermediar─â ├«i revine lui Lothar. Lothar p─âstreaz─â titlul, mai mult onorific, de ├«mp─ârat. ├Än practic─â, Sacrul Imperiu Roman din Occident nu mai exist─â.

Cum a fost ├«ns─â organizat─â structura, at├ót c├ót a durat? ├Ämp─âratul ┼či anturajul s─âu, palatul, reprezentau puterea central─â. De teama uzurp─ârii, func┼úia de majordom dispare. ├Ämp─âratul avea nevoie s─â fie prezent ├«n mai multe puncte ale imperiului, de aceea curtea se deplasa ├«ntre mai multe re┼čedin┼úe. Totu┼či, cea preferat─â de Carol pare s─â fi fost la Aachen. Toate puterile, militar─â, administrativ─â, religioas─â, judiciar─â, se concentreaz─â ├«n m├óinile suveranului, care legifereaz─â prin intermediul capitularelor, care sunt valabile pe tot teritoriul imperial. Aplicarea puterii o asigur─â trimi┼čii s─âi de ├«ncredere, missi dominici, care inspecteaz─â ┼či raporteaz─â.

În circumscripţiile administrative, adică ducate, comitate sau mărci, puterea o exercită ducii, comiţii, repsectivi marchizii, recompensaţi prin dreptul de a păstra o cotă-parte din impozite. De suveran îi leagă jurământul de fidelitate, necesar in încercarea de a crea o stăpânire cât de cât coerentă. Guvernarea imperiului era legată de sistemul vasalic.

La ├«nceput ┼či imunitatea era tot un mod de a guverna imperiul, ca derogarea a unei repsonsabilit─â┼úi, dar treptat acordarea unei puteri judiciale ┼či fiscale depline unui mare propiertar devine o metod─â de subminare a autorit─â┼úii monarhice. Biserica la r├óndul s─âu a jucat un rol unificator pe plan ideologic, dar ┼či pe plan administrativ, c─âci func┼úionarii erau de cele mai multe ori clerici.

CharlemagneBig jpg jpeg

Prin aceast─â organizare Carol cel Mare d─â o form─â practic─â ideii de imperiu cre┼čtin ├«n Occident, o idee care va constitui un element de identitate european─â p├ón─â t├órziu ├«n epoca modern─â.

Dar dup─â cum spuneam, imperiul carolingian va apune ├«n urma diviz─ârii sale, nu mult dup─â aceasta se stinge ┼či dinastia carolingian─â. Restaurarea sa, ├«ntr-o alt─â form─â, o va realiza Otto (936-973). El limiteaz─â independen┼úa ducatelor din spa┼úiul german, precum Saxonia, Franconia sau Bavaria ┼či le anihileaz─â caracterul etnic prin comas─âri ┼či amput─âri teritoriale.

Cum func┼úia de duce devine revocabil─â ┼či deci nu intr─â ├«n discu┼úie ├«ntemeierea de dinastii. Desigur, except├ónd Saxa, centrul puterii ottoniene. ┼×i Otto I are rela┼úii str├ónse cu episcopii, ├«n primul r├ónd pentru c─â nu pot submina puterea regal─â prin constituirea de dinastii, iar ├«n al doilea r├ónd pentru c─â prestigiul lor poate fi de folos. A┼čadar, episcopii presteaz─â omagiu regelui, iar ├«n schimb primesc dona┼úii, ceea ce transform─â Biserica german─â ├«ntr-una regal─â, un suport fundamental pentru statul ottonian.

Ca ┼či Carol, Otto are ┼či el multe realiz─âri pe plan extern. La Lechfeld, ├«n 955, ├«i ├«nvinge decisiv pe maghiari, care ├«┼či ├«nceteaz─â raidurile ├«n Europa Occidental─â. Expansiunea teritorial─â merge m├ón─â ├«n m├ón─â cu consolidarea puterii.

Otto the Great 0 jpg jpeg

Otto se va impune ┼či ├«n Italia, unde pe 2 februarie 962 va fi ├«ncoronat ├«mp─ârat. Ideea imperial─â cap─ât─â la Otto ┼či dimensiune universal─â, pentru ca ├«mp─âratul se erijeaz─â ┼či ├«n ap─âr─âtor al Bisericii. Misiunea sa cre┼čtin─â se concretizeaz─â prin extinderea credin┼úei ├«n teritoriile magharilor, slavilor sau danezilor. Se pare c─â Imperiul devine iar─â┼či principalul pol de putere al lumii vestice.

Urma┼čii lui Otto ├«ncearc─â s─â-i continue politica, dar trebuie s─â fac─â fa┼ú─â ┼či problemelor externe (slavii) sau interne (consolidarea regiunii germane). Otto al III-lea se dedic─â mai mult misiunii imperiale, dprind s─â confere ┼či mai mult─â substan┼ú─â constructului ideologic.

Fiu al prin┼úesei bizantine Teophano ┼či influen┼úat de anturajul mamei sale, Otto se las─â cucerit de cultura romano-bizantin─â.

├Än 999 ├«i ofer─â scaunul pontifical profesorului s─âu, Gerbert, care ├«┼či ia numele de Silvestru, numele papei contemporan cu Constantin cel Mare, dorind astfel s─â sublinieze colaborarea excelent─â dintre cele dou─â puteri printr-un apel la tradi┼úie.

Otto al III-lea continu─â campania de cre┼čtinare a ungurilor sau pru┼čilor ┼či ├«nfiin┼úeaz─â noi episcopate. Dimensiunea universalist─â o sugereaz─â ┼či consacrarea unor regate subordonate, precum cel maghiar, unde principele Vayk prime┼čte numele de Stefan ┼či coroana. Ins─â ├«n viziunea ├«mp─âratului, Biserica trebuia ┼či ea s─â fie subordonat─â puterii laice.

759px Central Europe 919 1125 jpg jpeg

Problemele interne nu vor int├órzia s─â apar─â, ba Otto chiar este nevoit s─â p─âr─âseasc─â Roma. Nu mai apuc─â s─â o recucereasc─â pentru c─â moare ├«n 1002, iar odat─â cu el ┼či dezideratul universalist al imperiului. Se va ├«nt─âri tot mai mult caracterul german, cum de altfel sugereaz─â ┼či titulatura structurii politice, Sf├óntul Imperiu Roman de Na┼úiune German─â.

Recomandare:

R. Mousnier, Monarhia absolut─â ├«n Europa din secolul al V-lea p├ón─â ├«n zilele noastre, Bucure┼čti, 2000.