Serviciile secrete și politica de distrugere a României în perioada comunistă

Poliția politică i-a fost foarte dragă lui Lenin și apoi lui Stalin pentru că trebuia să fie instrumentul ideal pentru modelarea noii lumi, pentru formarea omului nou. Trebuia să aplice principiile dictaturii proletariatului și să extermine tot ceea ce nu se potrivea cu o ideologie presupus științifică, dar care era depășită și eronată.

Chiar dacă erau criticate abuzurile burgheziei, comuniștii au considerat că trebuie să fie mult mai duri și au umplut țările cucerite de închisori. Cum spațiul carceral era limitat, s-a trecut la ridicarea de lagăre de exterminare și vastele întinderi pustii permiteau ascunderea crudului adevăr de ochii mulțimilor ce păreau ocrotite și fericite.

S-a dezvoltat în timp o gândire de tip cekist, casta urmând să controleze orice activitate și să elimine orice capacitate de interpretare independentă. Nici măcar în fața unor autorități politice nu mai dădeau socoteală, așa cum se plângea Petru Groza, fost prim-ministru al României populare. A existat și un document strict secret prin care erau stabilite practicile prin care niciodată un popor nu trebuia să mai scape din plasa întinsă de cei ce se infiltrau peste tot pentru a avea putere veșnică.

Directiva N.K.V.D din 2 iunie 1947 a fost o capodoperă din care rezultă modul în care gândeau organele de represiune și care au fost mereu împotriva popoarelor sovietice. Modelul a fost exportat prin acest document către toate statele lagărului socialist și a fost aplicat cu o înverșunare demnă de o cauză mai bună. Au fost stabilite 45 de direcții de acțiune, minunat formulate prin precizie.

Securitatea, ramura românească a poliției politice sovietice, a fost un sistem represiv care era format din cei ce considerau că dețin adevărul absolut și sunt niște genii ale lumii noi. Vor face un sistem economic superior prin eliminarea sabotorilor și vor duce steagul roșu peste tot pe planetă.

Culmea este că Istoria are legi crude și tocmai securiștii au fost dușmanii poporului și niște sabotori inculți. Erau cei mai primitivi oameni și acționau după o directivă care nu avea altă finalitate decât decăderea și prăbușirea sistemului. Tot ce făcea Securitatea era negativ și așa a rămas, dar puțini au fost cei care au plătit pentru cele două dezastre. N-au plătit nici pentru că au sabotat regimul comunist și nici pentru crimele săvârșite, recunoscute parțial chiar în timpul lui Nicolae Ceaușescu.

Documentul din 2 iunie 1947 explică foarte bine generațiilor actuale cum s-a acționat pentru subminarea lagărului socialist în timp ce erau vânați trădătorii. Securiștii au numit drept profesori în sistem cadre slab sau mediocru pregătite și au ucis adevăratele valori ale poporului român. A pierit astfel geniul istoriografiei numit Gheorghe Brătianu. O personalitate cu studii în România și Franța a fost umilită, torturată și ucisă într-o mucedă celulă din temnița de la Sighet de către analfabeții călăi.

Au fost promovați cei fără studii precum Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu. Nu este de mirare că economia României comuniste a rămas în urmă și s-a prăbușit în fața concurenței de cum au fost Piteștideschise granițele acoperite cu sârmă ghimpată. Este interesant de observat că unii români mai cred că în comunista eră s-a făcut mult pentru promovarea învățământului de calitate, dar nu se știe că nu poți realiza o educație modernă cu politruci numiți pe criteriile serviciilor secrete.

Cum statul comunist era unul birocratic, posturile eliberate prin epurări succesive urmau să fie ocupate de către persoane neinstruite, provenite din rândurile muncitorilor necalificați. Mai trebuia să mai existe câte un om capabil prin instituții pentru ca mașinăria statală să funcționeze, dar se făcea recomandarea ca persoana respectivă să fie sub controlul ofițerilor politici. Dacă nu dorea să facă jocurile organelor represive, urma să-i fie blocată promovarea și avansau cei incapabili și în grațiile sistemului.

Mintea cu adevărat diabolică a cekiștilor apare în toată splendoarea prin recomandarea ca piața internă să nu fie bine aprovizionată și astfel populația să fie mereu la mila autorităților care poate vor aduce necesarul de hrană în magazinele cu rafturi goale.

Statele lagărului comunist au funcționat prin teroarea serviciilor secrete, dar au rămas simple muzee în aer liber. Cel mai mare dezastru era în România socialistă, populația având accesul limitat chiar și la pâinea cea de toate zilele. Totuși, aparatul de propagandă a funcționat perfect și mulți plâng astăzi după dictatura comunistă, ceaușistă. Spălarea creierului a fost încercată în închisoarea Pitești prin tortură și nu a dat prea multe rezultate. Lansarea unor lozinci către masele ce nu gândesc și știu doar să repete fragmente de informație a fost o armă perfectă a serviciului de propagandă pentru ca românii să creadă orice minciună.

_{Foto sus: Petru Groza (dreapta) asistă la un discurs al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 194/1945)}