Șerban Cantacuzino la Iași și Campania Poloneză din Moldova (1684-1691)
În urma victoriei forțelor creștine la Viena (1683), Liga Sfântă a pornit să-și extindă influența în Europa de Est. În timp ce Habsburgii și-au fixat ochii asupra Ungariei și în Balcani, regele polonez Ioan Sobieski al III-lea a hotărât să anexeze Moldova și Valahia Uniunii Polono-Lituaniene pentru fiul său Iacob și pentru a înlesni puterea turcilor și tătarilor din zonă.
În luna august a anului 1684, armata poloneză a ocupat cu succes orașul fortificat Yazlovets (Ucraina) precum și punctul de trecere peste râul Nistru, asigurând astfel siguranța traversării spre Moldova. Însă dificultățile din timpul construcției unui pod peste râu și atacurile tătarilor l-au determinat pe Sobieski să renunțe la campanie, scrie Muzeul Conacul Pană Filipescu, pe pagina de Facebook a instituției.
În luna iunie a anului 1685, grație sprijinului financiar și insistențelor Papei Inocențiu al XI-lea, polonezii și-au reluat campania. În luna iulie Constantin Cantemir (tatăl lui Dimitrie Cantemir) a fost numit domn al Moldovei. Acesta a încercat să-l convingă pe mareșalul polonez Stanislav Ioan Jabłonowski să asedieze Camenița ocupată de turci în loc să-și treacă armata prin Moldova, dar fără succes.
Sobieski a preferat să pornească împotriva Moldovei, sperând nu doar să obțină teritorii, ci și să întrerupă aprovizionarea orașului Camenița. În luna august a anului 1685 o armata de aproape 18.000 de oameni compusă din polonezi, cazaci și lituanieni a intrat în Bucovina. În toamna aceluiași an, ca sprijin oferit lui Constantin Cantemir, o armată valahă condusă de domnul Șerban Cantacuzino a sosit la Iași, domnul Moldovei primindu-l la Mânăstirea Cetățuia.
Principele Cantacuzin l-a informat pe Cantemir, că prin intermediul scrisorilor primite din tabăra turcească, oastea poloneză a fost înfrântă în luptă. Este vorba de bătălia crâncenă de la Boian de pe 1 octombrie, între forțele lui Jabłonowski și o armată otomană de 15.000 de ostași. Turcii au ieșit învingători, iar polonezii au fost nevoiți să se retragă.
Șerban vodă și-a organizat tabăra la Mânăstirea Aron Vodă, domnul muntean reafirmându-și de asemenea promisiunea de a oferi una din fiice, lui Dimitrie.
O nouă expediție militară a avut loc în 1686. Sobieski a luat hotărârea de a trece Nistrul și de a avansa în Moldova și Țara Românească până la Dunăre, izolând astfel forțele otomane de la Camenița și obligându-i să se retragă. O armată de 36.000 de oameni și 88 de tunuri a fost organizată.
În luna august a anului 1686 polonezii au intrat în Moldova și în cele din urmă ei au ocupat Iașul, iar domnul Constantin Cantemir și boierii săi au părăsit capitala. Sobieski a crezut că moldovenii îl vor susține însă doar 2000 au venit de partea lui. Atacurile turco-tătare și tensiunile din Moldova, mai ales sentimentul anti-polonez al localnicilor față de noii ocupanți l-au forțat pe Sobieski să abandoneze campania și să se întoarcă în țara lui natală pe 13 octombrie.
În 1691, Polonia a intrat în tratative cu Imperiul Romano-German. Habsburgii au decis ca polonezii să ocupe Moldova în timp ce forțele imperiale aveau să ocupe Valahia. În luna aprilie senatul polonez a aprobat o nouă expediție militară și o oaste de aproape 30.000 de oameni a fost creată.
La sfârșitul lunii august a anului 1691 a avut loc ultima campanie a lui Sobieski. Acesta a avut inițial succese, capturând Soroca și Suceava și învingând un detașament turco-tătar pe 13 septembrie lângă Pererîta. Chiar dacă regele polonez a încercat să-i convingă pe moldoveni să se alăture acestuia, Constantin Cantemir a refuzat o alianță cu Sobieski.
Deși armata poloneză nu era bine aprovizionată aceasta a reușit să ocupe cetatea Neamț pe 14 octombrie. Sobieski se aștepta ca austriecii să vină cu întăriri, însă fără succes. Turcii și aliații lor tătari din Crimeea nu i-au atacat direct pe polonezi, în schimb desfășurând raiduri și hărțuiri, împreună cu moldovenii.
Lipsa proviziilor și a întăririlor imperiale precum și atacurile neîncetate l-au determinat pe Sobieski să renunțe și să părăsească orașul Iași, încheindu-se astfel campania poloneză în Moldova. Aceasta avea să fie ultima sa expediție militară. Din cauza sănătății deteriorate, regina Maria Cazimir, soția acestuia, a preluat puterea.
Constantin Cantemir a domnit până în anul 1693 fiind urmat de fiul său Dimitrie, acesta având două domnii, între martie-aprilie 1693 și 1710-1711. În 1711 a părăsit Moldova împreună cu soția sa Casandra Cantacuzino (fiica lui Șerban Cantacuzino), stabilindu-se la Moscova la curtea lui Petru cel Mare alături de Toma Cantacuzino (fiul lui Matei, fratele mai mic al lui Șerban).
Foto sus: Capturarea cetății Iazvoleț de către polonezi. Tablou realizat de pictorul francez Pierre-Denis Martin (© Wikimedia Commons)
Bibliografie:
Ion Mihai Cantacuzino, O mie de ani în Balcani, edit. Albatros, București, 1996.
- Ilie Minea, Dimitrie Cantemir, Omul, Scriitorul, Domnitorul, Paul Editions, București, 2023.
Mai multe pentru tine...
