Participarea lui ╚śerban Cantacuzino la cel de al Doilea Asediul Vienei jpeg

Participarea lui ╚śerban Cantacuzino la cel de-al Doilea Asediul Vienei

Ideea asediului Vienei ├«╚Öi are originile ├«n megalomania marelui vizir Kara Mustafa, care se vedea ca ├«mp─ârat turc al Occidentului cu sediul la Viena, al─âturi de ├«mp─âratul turc al Orientului cu sediul la Constantinopol. Ocazia de a-╚Öi pune planurile ├«n aplicare i-a fost oferit─â de revolta din 1682, a ungurilor din vestul Budapestei, supu╚Öi umilin╚Ťelor de c─âtre habsburgii catolici, ├«ntr-o vreme ├«n care calvinismul era ├«n plin─â expansiune.

Emeric Th├Âk├Âly, conte maghiar, a chemat ├«n ajutor turcii care ocupau Ungaria p├ón─â la Budapesta. Regele Soare, Ludovic al XIV-lea, dorind s─â diminueze influen╚Ťa Casei de Austria, a sus╚Ťinut revolta lui Th├Âk├Âly, cer├óndu-i sultanului s─â trimit─â o armat─â. Th├Âk├Âly a fost ├«nvestit de turci ca rege al Ungariei, ceea ce a fost apreciat de ├«mp─âratul austriac Leopold ca un ÔÇťcasus belliÔÇŁ. Astfel, armatele turce ├«mpreun─â cu ale vasalilor lor, au ├«nceput s─â avanseze, ├«n martie 1683, spre Viena din toate zonele Peninsulei Balcanice. La aceast─â expedi╚Ťie militar─â au r─âspuns nu numai t─âtarii din Crimea, sub conducerea hanului Murad Ghirai, dar au fost obliga╚Ťi s─â participe, ├«n calitate de vasali ╚Öi domnii principatelor rom├óne: ╚śerban Cantacuzino al Valahiei, Gheorghe Duca al Moldovei ╚Öi principele ardelean Apafi, scrie muzeograful Petre Vlad, pe pagina de Facebook a Muzeului ÔÇ×Conacul Pan─â FilipescuÔÇŁ din Filipe╚Ötii de T├órg.

├Än a doua jum─âtate a secolului al XVII-lea, osta╚Öii ╚Ť─ârilor rom├óne erau folosi╚Ťi ca trupe auxiliare ale for╚Ťelor otomane ├«n noua er─â de r─âzboaie care ├«nlocuie╚Öte vechiul sistem r─âzboinic al ienicerilor, ce deveniser─â corup╚Ťi ╚Öi al spahiilor care ╚Öi-au pierdut din putere, cu acela al corpurilor speciale (topcii, gebenii, cumbaragii) ╚Öi prin contingentele totdeauna gata de ac╚Ťiune, la prima chemare, ale provinciilor.

├Äntre aceste contingente se num─ârau ╚Öi solda╚Ťii rom├óni cu at├ót mai mult cu c├ót noile conflicte militare regenerate de turci se purtau ├«n preajma provinciilor rom├óne╚Öti, peste Carpa╚Ťi sau, mai t├órziu, peste Nistru. ├Än luna iunie a anului 1683 ÔÇô ╚śerban Vod─â cu 4.000 de o╚Öteni sose╚Öte ├«n tab─âra sultanului Mahomed al V-lea ╚Öi a vizirului Kara Mustafa K├Âpr├╝l├╝ pentru a lua parte la asediul Vienei. Deorece otomanii nu aveau mare ├«ncredere ├«n fidelitatea lor, de-a lungul drumului, trupele rom├óne au avut de ├«ndeplinit sarcini militare auxiliare, precum ridicarea de poduri.


╚śerban Cantacuzino, fresca bisericii m├ón─âstirii Hurezi

Serban Cantacuzino jpg jpeg

├Än ciuda rela╚Ťiei de vasalitate fa╚Ť─â de mahomedani, domnul Cantacuzin negociase cu imperialii trecerea ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti ├«n tab─âra cre╚Ötin─â, n─âzuind la pozi╚Ťia de protector al cre╚Ötinilor din Peninsula Balcanic─â. ├Än schimb, habsburgii i-au promis tronul imperial al unui Constantinopol eliberat de p─âg├óni.Pe 14 iulie 1683, peste 200.000 de solda╚Ťi otomani au ├«ncercuit Viena, ├«n timp ce t─âtarii, alia╚Ťi ai turcilor, atacau a╚Öez─ârile din jur. Asediul durase dou─â luni pentru vienezi, care nu aveau ├«n garnizoana comandat─â de primar dec├ót zece sau dou─âzeci de mii de oameni.

Izvoarele rom├óne╚Öti pun ├«n eviden╚Ť─â faptul ÔÇô confirmat de scrisoarea lui Valstein, ministrul ├«mp─âratului Leopold ÔÇô c─â ╚śerban Cantacuzino ╚Öi rom├ónii ├«ncercau s─â saboteze lucr─ârile necesare asediului turc, precum abandonarea lucr─ârilor la podul de peste Dun─âre de pe insula Brigittenau, unde rom├ónii fuseser─â a╚Öeza╚Ťi de turci pentru a acoperi flancul st├óng al armatei otomane. Scopul era s─â permit─â solda╚Ťilor turci s─â treac─â pe cel─âlalt ╚Ť─ârm al fluviului ╚Öi s─â alunge solda╚Ťii austrieci ai ducelui Carol de Lorena, pentru a ├«ncheia cercul ├«n jurul Vienei.

├Än data de 22 iulie, ╚śerban Vod─â cu rom├ónii s─âi nu se mai aflau la Dun─âre, ci ├«n partea dinspre sud-vest a Vienei, ├«n p─âduricea de la Sch├Ânbrunn. De aici trimisese principele Cantacuzin ├«n repetate r├ónduri vorb─â pe sub m├óna ap─âr─âtorilor Vienei, prin informatorul lor din tab─âra turceasc─â, George Kunitz, c─â trupele rom├óne vor p─âr─âsi imediat lucrul la construc╚Ťia podului ╚Öi se vor retrage f─âr─â lupt─â, ├«ndat─â ce se vor ivi trupele Ducelui de Lorena.

Iar c├ónd servitorul lui Kunitz, care aducea scrisori cu diferite informa╚Ťii din tab─âra otoman─â, fu prins de turci, ╚śerban se oferi s─â escorteze cu oameni din garda sa proprie un alt curier al informatorului austriac, deghizat ├«n osta╚Ö muntean. Cu acest prilej, domnul Munteniei ├«l mai asigur─â pe Kunitz c─â trupele rom├óne vor ceda biruin╚Ťa ├«n orice ciocnire a trupelor imperiale, iar o╚Ötirea rom├óneasc─â va face ├«n astfel de ├«mprejur─âri s─â fie recunoscut─â prin ar─âtarea steagurilor lor, care poart─â pe o parte o cruce, iar pe cealalt─â icoana Maici Domnului. ├Än schimb ╚śerban ceru de la austrieci s─â dea c├óteva lovituri false de tun, c├ónd vor observa pe rom├óni lucr├ónd la construc╚Ťia podului ╚Öi ace╚Ötia ├«ndat─â se vor retrage.

Pe la mijlocul lunii iulie, Viena era lovit─â de o epidemie de dizenterie, iar pierderile suferite ├«n luptele pentru ap─ârarea cet─â╚Ťii devenir─â tot mai mari. ├Än tab─âra advers─â, solda╚Ťii turci sufereau din cauza bolilor ╚Öi a lipsei de alimente, iar pierderile ├«n lupte sporeau ├«n fiecare zi. P├ón─â la 13 august otomanii pierduser─â 30.000 de solda╚Ťi. Cre╚Ötinii din cetate se ap─ârau cu un eroism admirabil, iar preo╚Ťii din b─âtr├ónele biserici ale Vienei, cu turlele ciuruite de ghiulelele de piatr─â ale tunurilor turce╚Öti, se rugau zi ╚Öi noapte pentru biruin╚Ťa cre╚Ötin─ât─â╚Ťii contra mahomedanilor, ├«mb─ârb─ât├ónd popula╚Ťia s─â ├«ndure ├«n continuare cu credin╚Ťa c─â ├«ntr-un final asediul va culmina ├«ntr-un dezastru pentru otomani. Aceast─â ├«ncredere ├«n e╚Öecul turcilor ╚Öi ├«n biruin╚Ťa crucii asupra semilunii ├«l cuprinsese ╚Öi pe ╚śerban vod─â.


Marele Vizir Kara Mustafa jpg jpeg

Fiind convins c─â marele vizir Kara Mustafa (foto sus) va e╚Öua, domnul Cantacuzin ├«╚Öi ├«ncepu lini╚Ötit preg─âtirile de plecare spre cas─â. Pe 30 august, trupele rom├óne, dup─â ce lucraser─â toat─â noaptea la pod, p─âr─âsir─â lucrul la primele lovituri de tun, conform conven╚Ťei stabilite prin Kunitz cu comandan╚Ťii trupelor austriece.

La 1 septembrie, ╚śerban le ordon─â solda╚Ťilor s─âi s─â f─âureasc─â o cruce de stejar de trei metri, ├«n p─âduricea numit─â Gatterh├Âlzel, de l├óng─â Sch├Ânbrunn, l├óng─â cortul s─âu, pe locul unde preo╚Ťii rom├óni din o╚Ötirea sa celebrau Sf. Liturghie. Crucea prezint─â o inscrip╚Ťie ├«n limba latin─â spre amintirea trecerii sale pe acolo:

ÔÇ×Nos [ÔÇŽ] Servanus Cantacuzinus, Valachiae Transalpinae Princeps [ÔÇŽ] ereximus crucem hanc in loco gravis die devotioni populi et sacro honorato, in perpetuam sui suorumque memoriam, tempore obsidionis, machometanae a Vezirio Kara Mustafa Bassa, Viennensis Inferiori Austriae, mense septembris, die prima, anno 1683...ÔÇŁ (Noi ╚śerban Cantacuzino, domnul ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti [ÔÇŽ] am r─âdicat aceast─â cruce ├«n locul cel cinstit ╚Öi ├«nchinat evlaviei poporului [ÔÇŽ] ÔÇśntru ve╚Önica sa pomenire ╚Öi a celor ai s─âiÔÇÖ pe vremea c├ónd s-a ├«nconjurat Viena Austriei de jos de mahomedani, sub comanda vizirului Kara Mustafa pa╚Öa, ├«n luna septembrie 1, ├«n anul 1683...).

Pe 5 septembrie sosiseră întăriri din partea austriecilor, saxonilor și polonezilor, iar la 12 septembrie 1683, avusese loc asaltul armatelor occidentale, semnalul de atac fiind dat prin cinci lovituri de tun; Jan III Sobieski, regele Poloniei, comanda aripa dreaptă, Carol al V-lea de Lorena răspundea de aripa stângă, avându-l sub ordine pe Eugeniu de Savoia, în vârstă de numai 19 ani în timp ce electorul de Bavaria controla centrul.


Juliusz Kossak Sobieski pod Wiedniem jpg jpeg

Cei 75.000 de oameni din oastea cre╚Ötin─â au n─âv─âlit pe colinele din jurul Vienei, Sobieski conduc├ónd personal 18.000 de c─âl─âre╚Ťi, ├«n frunte cu 3.000 de husari ÔÇť├«naripa╚ŤiÔÇŁ polonezi, iar la orele ╚Öapte seara, ora╚Öul era despresurat. Rom├ónii, care nu luaser─â parte la lupte, trecuser─â ├«n vitez─â Dun─ârea, ├«n direc╚Ťia est. Turcii fuseser─â urm─âri╚Ťi prin Ungaria, iar Kara Mustafa i-a executat pe mul╚Ťi dintre generalii s─âi. Pe 26 decembrie 1683, din ordinul sultanului, marele vizir fusese strangulat la Belgrad pentru ├«nfr├óngerea suferit─â.

Comportamentul loial a lui ╚śerban fa╚Ť─â de cauza cre╚Ötin─â a fost relevat ╚Öi ├«n scrisoarea pe care i-a adresat-o c├ó╚Ťiva ani mai t├órziu, la 29 februarie 1688, contele von Waldstein, reamintindu-i ÔÇ×de c├ónd noi am auzit de acele frumoase fapte ce M─âria Ta ai f─âcut ├«n vremea ├«nconjur─ârii Vienei.ÔÇŁ

Cu c├óteva zile ├«nainte de zdrobirea ╚Öi fuga turcilor ╚Öi eliberarea Vienei, domnul Cantacuzin ordon─â ├«ngroparea crucii ├«n p─âm├ónt, eliber─â un prizonier cre╚Ötin austriac pe nume Iohan Augustin Strohwasser, pe care-l r─âscump─ârase de la t─âtari ╚Öi-l trimite spre ora╚Öul Wiener-Neustadt, cu ├«ndatorirea ca, ├«ntorc├óndu-se la Viena dup─â plecarea musulmanilor, s─â mearg─â la episcopul Kollonics ╚Öi s─â-l roage ├«n numele principelui valah, ca s─â dezgroape crucea ╚Öi s─â o ├«nal╚Ťe la un loc potrivit, unde s─â poat─â fi zilnic onorat─â de poporul cre╚Ötin al Vienei.


Bustul domnului ╚śerban Cantacuzino de la Muzeul ÔÇ×Conacul Pan─â FilipescuÔÇŁ din Filipe╚Ötii de T├órg

bust Serban Cantacuzino jpg jpeg

├Äns─â dup─â asediu, Crucea lui ╚śerban, cunoscut─â ╚Öi sub numele de ÔÇ×Crucea MoldovenilorÔÇŁ, fusese descoperit─â de o fat─â ce culegea vreascuri uscate pentru foc. Impresionat─â de ce g─âsise, aceasta alerg─â s─â anun╚Ťe prepozitul bisericii catedrale Iohan Baptist Mayer. Crucea a fost transportat─â ├«n ora╚Ö ╚Öi instalat─â ├«n interiorul unei capele. Aceasta a fost popularizat─â ├«n ├«ntreaga Europ─â prin bro╚Öuri ilustrate, men╚Ťiunea ei ajung├ónd p├ón─â ├«n Anglia ├«n lucrarea ÔÇ×The History of the Turkish Empire...ÔÇŁ, datorat─â lui Sir Roger Manley ╚Öi tip─ârit─â la Londra ├«n 1687.

Trei secole mai t├órziu, Viena ├«╚Öi comemora eliberarea printr-o mare expozi╚Ťie istoric─â, ├«n cadrul c─âreia, la 10 septembrie 1983 a fost dezvelit un bust reprezent├óndu-l pe ╚śerban Cantacuzino, ├«n fa╚Ťa bisericii ortodoxe ridicat─â de rom├ónii din exil, astfel atr─âg├ónd aten╚Ťia c─â ├«n aceast─â sumbr─â perioad─â a istoriei austriecilor, rom├ónii contribuiser─â c├óndva la ap─ârarea Occidentului.

Sursa: Muzeul ÔÇ×Conacul Pan─â FilipescuÔÇŁ 

Bibliografie:

Mihai Dim. Sturdza, Familiile boierești din Moldova și Țara Românească, Enciclopedia istorică, genealogică și biografică volumul III: Familia Cantacuzino, edit. SIMETRIA, București, 2014.
Ion Mihai Cantacuzino, O mie de ani în Balcani, edit. Albatros, București, 1996.
Academia Rom├ón─â, Sec╚Ťia ╚Ötiin╚Ťe istorice ╚Öi arheologice, Istoria Rom├ónilor, vol V, O epoc─â de  ├«noiri ├«n spirit european (1601-1711/1716), Editura Enciclopedic─â, Bucure╚Öti, 2003.
Ioan P─âun, Pe urmele Cantacuzinilor ÔÇô Toma Cantacuzino, edit. Libris Editorial, Bra╚Öov, 2018.
Nicolae Iorga, Istoria armatei române, Editura Militară, București, 1970.