Scrisoarea tulburătoare a unui erou român din Al Doilea Război Mondial către mama sa: „Din lumea cea de veci voi vedea o Românie fericită, Mare…“   jpeg

Scrisoarea tulburătoare a unui erou român din Al Doilea Război Mondial către mama sa: „Din lumea cea de veci voi vedea o Românie fericită, Mare…“

Jurnalul de operaţii de la Divizia 3 infanterie Piteşti conţine într-una din paginile sale un raport special al Regimentului 30 Dorobanţi Muscel pentru decorarea unui sublocotenent. Istoricul Cornel Carp a descoperit în raport şi o scrisoare tulburătoare a eroului român, care nu a mai ajuns la destinaţie.

În raportul special se menţionează că Ilie Cristea, sublocotenent post-mortem decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul“ clasa a III-a (cea mai înaltă distincţie militară acordată ofiţerilor), a căzut eroic în fruntea plutonului său la atacul dat la Delniţkaia-URSS pe 21 septembrie 1941. Pe acest raport, comandantul diviziei, generalul Ioaniţiu (viitorul şef de Stat Major General) a scris doar trei cuvinte: „Merită cu prisosinţă”. După cum spune istoricul Cornel Carp, ”faptul excepţional este că acest raport era însoţit de o scrisoare a eroului pentru mama sa. Ea a fost purtată de erou timp de trei săptămâni în porthart-ul său, încleştarea luptei nedându-i posibilitatea de a o expedia”.

Scrisoarea, datată 1 septembrie 1941, nu a mai ajuns la mama lui Ilie Cristea. Iar conţinutul său este unul tulburător şi impresionant: ”Scumpa mea mamă Îţi scriu acum când în jurul meu cad vitejii fii al Muscelului în lupta Sfântă a Crucii contra iadului comunist. Obuzele se sparg, gloanţele şuieră şi totuşi nimic nu ne opreşte. Înainte! Cu Dumnezeu pentru Victorie. Avioanele ruseşti ne seceră de sus cu mitralierele, brandurile ne curmă firul zilelor şi totuşi Odessa tot se apropie de noi, încet, încet. Încă 15 km şi gata.

Mamă dragă, stau în groapă cu Icoana Dumitale înainte, te văd ca prin vis şi tot ceea ce odinioară era al meu acum l-am uitat de tot, căci numai ce-i prea frumos se uită.

Citește continuarea pe adevărul.ro