Sabia karabela din colecția Muzeului Național Peleș, o piesă unicat în România
Karabela este un tip de sabie ce deriva din szabla (sabia de luptă a cavaleriei poloneze) și care a servit, mai ales, aristocrația polono-lituaniană, numită Szlachta (casta nobiliară și militară cu o mare influență politică și cu un rol foarte important în consolidarea Uniunii Statale polono-lituaniene 1569-1795), pentru care a fost un adevărat simbol și una dintre cele mai importante piese de ținută tradițională bărbătească.
În secolul al XVII-lea, szabla primește unele transformări, în special la nivelul mânerului, rezultând o variantă mai scurtă a ei, dar poate cea mai faimoasă sabie poloneză, numită karabela. Odată cu modificarea mânerului - sub forma unui cap de șoim - și cu abordarea unor tehnici de decorare mai sofisticate - cu aur, argint, pietre prețioase sau fildeș -, karabela devine primul tip de sabie ceremonială folosită de Szlachta.
Treptat, această sabie poloneză va primi, pe lângă atributul ceremonial, și pe acela practic, fiind folosită atât ca un accesoriu al ținutei, cât și în luptă. Întrucât costurile de producție erau considerabile, nobilimea purta deseori aceeași sabie karabela atât în război, cât și în evenimentele civile, înlocuind însă teaca, în funcție de context, aceasta fiind ori sobră ori bogat decorată.
Sabia karabela din colecția Muzeului Național Peleș, prezentată ca obiect al lunii Mai, este o piesă unicat în România și impresionează atât prin rafinamentul execuției, cât și prin valoarea istorico-documentară, ea aparținând, probabil, unui membru al aristocrației poloneze Szlachta.
Teaca, îmbrăcată în piele de reptilă, are trei cartușe din argint gravate cu o scenă religioasă, „Fecioara Maria și pruncul Isus, încoronați”, cu herbul (stema) Geysztor și cu elementele blazonului polono-lituanian - aqvila încoronată și cavalerul ecvestru (Vytis).
Garda sabiei este din argint, decorată cu turcoaze, iar în cartuș are gravat herbul Baworowski. Atât herbul Geysztor cât și Baworowski erau folosite de unele familii din Szlachta.
Mânerul din piatră - cu caboșoane verzi și roșii, contur de argint și cap de animal fantastic -, are forma specifică karabelei.
Pe lama sabiei sunt gravate: o inscripție în limba arabă (damaschinată cu aur), bustul lui Sigismund al III-lea Vasa (1566-1632) [rege al Poloniei, mare duce al Lituaniei (1587-1632) și monarh al Suediei (1592-1599)], inscripțiile Nec Temere. Nec Timide [Nici cu frică. Nici cu timiditate], Constantes Fortuna Juvat [Norocul îi ajută pe cei statornici], Sigismundus III Rex Poloniae și anul 1598.
Inscripția „Nec Temere. Nec Timide” este prezentă și pe stema orașului Gdańsk, important centru comercial și unul dintre cele mai bogate și mai mari orașe din Polonia, în timpul domniei lui Sigismund al III-lea Vasa.
Anul 1598, gravat pe această piesă, este anul în care, la 25 septembrie, Sigismund al III-lea Vasa a fost învins în bătălia de la Stångebro (Suedia). Atunci, parlamentul suedez, Riksdag, a anunțat actul detronării, numindu-l rege pe Carol al IX-lea al Suediei (unchiul lui Sigismund) și scoaterea Suediei din Uniunea Confederației polono-lituaniene (1592).
