Revolu╚Ťia ungar─â si interven╚Ťia armatei sovietice jpeg

Revolu╚Ťia ungar─â si interven╚Ťia armatei sovietice

­čôü Istorie recent─â
Autor: Flavius Roait─â

Printre revendic─ârile formulate la 22 octombrie 1956 de c─âtre studen┼úii ┼či profesorii Universit─â╚Ťii Tehnice de Construc┼úii din Budapesta s-au eviden┼úiat mai ales cele de ordin militar, care doar prin simpla lor expunere au reprezentat un act ofensator la adresa Armatei Ro┼čii ┼či implicit a puterii sovietice.

 ├Änc─â de la ├«nceputul manifestului, primul paragraf f─âcea cunoscut─â cea mai aprig─â dorin┼ú─â a mediului universitar:ÔÇ×Pe baza hot─âr├órilor Tratatului de Pace, revendic─âm retragerea imediat─â a trupelor sovietice din UngariaÔÇŁ[1]. De asemenea, dorin┼úa de afirmare a independen┼úei politice era sugerat─â de prevederea num─ârul 6:, , Revendic─âm revizuirea ┼či reorganizarea rela┼úiilor ungaro-sovietice ┼či ungaro-iugoslave pe baza egalit─â┼úii economice ┼či politice depline ┼či a principiului neamestecului ├«n treburile interneÔÇÖÔÇÖ[2]. ├Än cele din urm─â, conform revendic─ârii num─ârul 14 deducem c─â respingerea militarismului sovietic a c─âp─âtat ┼či o valen┼ú─â simbolic─â aflat─â ├«ntr-o str├óns─â leg─âtur─â cu imaginea propriei armate na┼úionale care avea ca scop primordial asigurarea independen┼úei ┼či integrit─â┼úii Republicii Populare Ungare., , ├Än locul stemei actuale, ce ├«i este str─âin─â poporului ungar, dorim reintroducerea vechii steme ÔÇô Kossuth. Revendic─âm, pentru armata ungar─â, o uniform─â demn─â de tradi┼úiile na┼úionaleÔÇÖÔÇÖ[3]

Aceste prime trei articole au reprezentat primul semnal pentru autorit─â┼úile de la Moscova c─â evenimentele din ┼úara socialist─â vecin─â nu trebuie privite ca pe un incident minor, ci, din contr─â, ca pe un fapt deosebit ce ar fi putut avea o mare putere de transformare ├«ntr-o criz─â generalizat─â la nivelul ├«ntregului bloc comunist. Contestarea ┼či ├«nl─âturarea violent─â a sistemului de la Ialta, implementat de Stalin ├«n Europa Central─â ┼či de Sud-Est prin intermediul Armatei Ro┼čii aveau s─â fie dezideratele supreme ale amplei mi┼čc─âri de protest declan┼čat─â ├«n Budapesta pe 23 octombrie 1956[4].

Sim┼úind iminen┼úa unei noi interven┼úii sovietice, Nagy Imre, liderul politic aclamat ┼či chemat de popula┼úia revoltat─â pe 24 octombrie pentru a-i fi din acel moment fidelul exponent al n─âzuin┼úelor sale, a dat dovad─â de un autentic sim┼ú practic, at├ót de necesar ├«n acele momente de r─âscruce. Al─âturi de militarii care ┼či-au dovedit ata┼čamentul fa┼ú─â de idealurile revolu┼úiei, precum generalul B├ęla Kir├íly ┼či colonelul P├íl Mal├ęter ÔÇô cel din urm─â fiind avansat la gradul de general la sf├ór┼čitul lunii octombrie ÔÇô, prim-ministrul a ini┼úiat ┼či condus un program care a avut ca rezultat dezvoltarea structurilor militare ┼či paramilitare care urmau s─â apere capitala statului maghiar ┼či totodat─â ideile ┼či cuceririle revolu┼úiei.[5]

22 39 jpg jpeg

├Än ultima zi a lunii octombrie a fost creat─â o nou─â structur─â militar─â de comand─â, numit─â Comitetul Revolu┼úionar pentru Ap─ârarea Republicii Ungare, care era menit─â s─â asigure o exercitare optim─â a ordinelor c─âtre unit─â┼úile armatei (Magy├ír Honv├ęds├ęg), care ┼či-a rec─âp─âtat denumirea dinaintea instal─ârii regimului comunist. Armatei, institu┼úia de baz─â care prin defini┼úia sa este menit─â s─â apere fiin┼úa statului, i s-a al─âturat Garda Na╚Ťional─â, unul dintre rezultatele notabile ale procesului revolu╚Ťionar, pentru a eficientiza eforturile de ap─ârare ale poten╚Ťialelor represalii sovetice[6]. Inevitabil, datorit─â func┼úion─ârii ├«n paralel a dou─â structuri militare, au ap─ârut ini┼úial unele ne├«n┼úelegeri ├«ntre membri, divergen┼úe datorate ├«n mare m─âsur─â ne├«ncrederii manifestate de lupt─âtorii G─ârzii Na┼úionale fa┼ú─â de cei care erau ├«ncadra┼úi ├«n armat─â, unii dintre ei percepu╚Ťi ca posibili uciga┼či ai celor ce ┼či-au cerut drepturile cu armele ├«n m├óini pe str─âzile Budapestei.Inexisten┼úa unei conduceri unitare a fost un alt impediment care a pus ├«n dificultate sincronizarea ac┼úiunilor, armata fiind sub conducerea generalului B├ęla Kir├íly ├«n timp ce Garda Na┼úional─â se afla sub comanda generalui P├íl Mal├ęter, care ├«ndeplinea ┼či func┼úia de ministru al Ap─âr─ârii[7].

  Dup─â prima interven┼úie ├«n for┼ú─â a unit─â┼úilor sovietice sta┼úionate pe teritoriul Republicii Populare Ungare, soldat─â cu o ├«nfr├óngere par┼úial─â ru┼činoas─â ┼či acordarea unor concesii, dintre care cea mai notabil─â a fost dreptul de manifestare liber─â la nivel declarativ al oficialilor de la Budapesta, oamenii politici de la Moscova ├«n frunte cu Primul Secretar General al P.C.U.S., Nikita Sergheevici Hru┼čciov, au ezitat s─â ia o decizie ferm─â ┼či definitiv─â care s─â pun─â cap─ât tensiunilor.

Era vizibilă necesitatea de a lua măsuri împotriva acestui derapaj fără precedent în blocul comunist, luând în considerare amploarea pe care a căpătat-o într-un timp foarte scurt:o luptă pentru putere în interiorul partidului comunist autohton, graţie unui concurs de împrejurări favorizante, s-a preschimbat într-o veritabilă acţiune militară de înlăturare a autorităţii sovietice din centrul Europei[8]

 De ce nu ├«╚Öi permitea Uniunea Sovietic─â s─â nu intervin─â ├«n Ungaria

O del─âsare a Moscovei ├«n ÔÇ×chestiunea ungar─âÔÇŁ ar fi fost perceput─â de marile puteri ale blocului politic advers ca o sc─âdere accentuat─â a puterii sale ╚Öi un prim semn al sl─âbirii puterii militare.[9]Liu-Shao-Chi, delegatul Partidului Comunist Chinez, a vorbit despre acest pericol care amenin┼úa nu doar prima ┼úar─â comunist─â din lume, ci ┼či restul republicilor populare aflate ├«n sfera de influen┼ú─â sovietic─â, ├«n cadrul unui discurs aprins ┼úinut la Moscova pe 30 octombrie, ├«n timpul desf─â┼čur─ârii ┼čedin┼úei Prezidiului Comitetului Central al P.C.U.S. ├Änaltul demnitar asiatic a insistat asupra primejdiei cre─ârii unui precedent mai mult dec├ót dezavantajos pentru ├«ntreaga lume comunist─â, insist├ónd ca trupele sovietice s─â nu p─âr─âseasc─â teritoriul statului ungar[10].

Debutul unui nou conflict militar ├«n Orientul Apropiat la finele lunii octombrie, care i-a avut ca protagoni┼čti ini┼úiali pe egipteni ┼či israelieni, c─ârora li s-au ad─âugat ca participan┼úi francezii ┼či britanicii veni┼úi ├«n sprijinul statului agresor, a avut ca efect direct ├«nl─âturarea temerilor sovietice. Nea┼čteptata criz─â a Canalului de Suez a ├«nt─ârit convingerea forurilor decizionale moscovite c─â o interven┼úie major─â a Armatei Ro┼čii ├«n Ungaria revolu┼úionar─â nu va avea ca efect implicarea militar─â a statelor vest europene, prea preocupate de ap─ârarea intereselor hegemonice peste m─âri[11].

├Än primele zile ale lunii noiembrie, Nikita Hru┼čciov ╚Öi Gheorghi Malenkov, fostul secretar adjunct al P.C.U.S., au efectuat c├óteva vizite ├«n ┼ú─ârile comuniste europene pentru a le face cunoscut─â secretarilor de partid decizia de a implica Armata Ro┼čie pentru a doua oar─â ├«n Ungaria, ├«ns─â de aceast─â dat─â ├«ntr-o manier─â decisiv─â pentru rezolvarea problemelor de la Budapesta, care de altfel cuno┼čteau o ascensiune vertiginoas─â.

Pe 1 noiembrie Nagy Imre a anun┼úat printr-un mesaj f─âcut public c─â ┼úara sa se retrage din alian┼úa politico-militar─â patronat─â de U.R.S.S., proclam├óndu-i neutralitatea. Aceast─â comunicare con┼úinea ┼či o solicitare adresat─â Organiza┼úiei Na┼úiunilor Unite prin care se cerea ca la a XI-a Sesiune General─â s─â fie discutat─â situa┼úia Ungariei, privit─â dup─â ultimele transform─âri de ordin politic ca un posibil partener. Ca r─âspuns la acest gest provocator, liderii politici de la Moscova au adoptat o tactic─â eficient─â care s─â le ofere autorit─â┼úilor maghiare ├«ncrederea ├«ntr-un viitor edificat pe bazele enun┼úate ├«n programul formulat la Universitatea Tehnic─â de Construc┼úii. Contrar a┼čtept─ârilor lui Nagy Imre ┼či ale celorlal┼úi conduc─âtori revolu┼úionari, acesta a fost un truc ce le-a permis sovieticilor s─â transfere pe teritoriul maghiar suficiente unit─â┼úi militare ale Armatei Ro┼čii. Acestea, ├«mpreun─â cu cele deja aflate ├«n ├«mprejurimile Budapestei, au lansat asaltul final care avea s─â pun─â cap─ât revoltei na┼úionaliste. Acest continuu aflux de trupe sovietice peste grani┼úele patriei sale l-a determinat, ├«n 2 noiembrie, pe Nagy Imre s─â cear─â personal l─âmuriri lui Iuri Andropov, ambasadorul U.R.S.S. la Budapesta. Acesta din urm─â a negat cu vehemen┼ú─â ipoteza conform c─âreia ├«n capitala Uniunii Sovietice s-ar preg─âti o ac┼úiune ├«ndreptat─â ├«mpotriva noii conduceri politice. Totodat─â, l-a asigurat din nou pe Nagy de bunele inten┼úii ale liderului de la Kremlin ┼či de disponibilitatea sa pentru solu┼úionarea situa┼úiei tensionate prin intermediul dialogului, f─âr─â a face uz de arme.[12].

Generalul P├íl Mal├ęter a fost considerat cea mai potrivit─â persoan─â c─âruia s─â ├«i revin─â dificila sarcin─â de a conduce delega┼úia ce avea s─â negocieze cu militarii sovietici[13]. ├Äntrevederea a avut loc ├«n seara de 3 spre 4 noiembrie la aeroportul T├Âk├Âli, care func┼úiona ca unitate militar─â sovietic─â. Discu┼úiile au fost ├«ntrerupte ┼či ofi┼úerii maghiari au fost aresta┼úi de c─âtre un grup ├«narmat, comandat de generalul Ivan Alexandrovici Serov, ┼čeful KGB-ului la acel moment, care sosise ├«n Ungaria special pentru ├«ndeplinirea acestei ac┼úiuni. F─âr─â a mai primi un r─âspuns din partea lui P├íl Mal├ęter, Nagy Imre a a╚Öteptat un semn din partea ambasadorului sovietic.[14]

 Interven┼úia Armatei Ro┼čii din data de 4 noiembrie

Planul de interven┼úie conceput de autorit─â┼úile militare sovietice pentru anihilarea focarului revolu┼úionar din capitala ungar─â a beneficiat de sus┼úinerea total─â a factorului politic. Importan┼úa acestui proiect ┼či rezultatul favorabil dorit de puterea de la Kremlin sunt dovedite de alocarea unui num─âr foarte mare de unit─â┼úi militare tip divizie ┼či desemnarea ├«n func┼úiile de comand─â a unor ofi┼úeri cu experien┼ú─â care ┼či-au c├ó┼čtigat notorietatea ├«n timpul celui de-Al Doilea R─âzboi Mondial. Cu ocazia desf─â┼čur─ârii lucr─ârilor Prezidiului Comitetului Central al P.C.U.S. la 31 octombrie, mare┼čalul Ivan Stepanovich Konev ÔÇô care ├«n acele momente de┼úinea func┼úia de Comandant Suprem al For┼úelor Armate Unificate ale Organiza┼úiei Tratatului de la Var┼čovia ÔÇô a fost numit conduc─âtorul trupelor sovietice sta┼úionate pe teritoriul ungar.[15]

  Relocarea unor structuri din c├óteva unit─â┼úi administrativ-teritoriale ale U.R.S.S. precum Districtul Militar Carpatin, Districtul Militar Odessa ┼či Districtul Militar Baltic, dar ┼či transferarea unei forma┼úiuni din Rom├ónia au favorizat cre┼čterea spectaculoas─â a efectivelor sovietice din statul ungar de la cinci la 17 divizii, totaliz├ónd aproximativ 60.000 de militari. Astfel, Corpul Special Sovietic din Ungaria era format din:Divizia 2 Mecanizat─â Gard─â, Divizia 17 Mecanizat─â Gard─â, Divizia 33 Mecanizat─â Gard─â, Flota 117 Bombardament Gard─â, Flota 195 V├ón─âtoare Gard─â, Divizia 128 Infanterie Gard─â[16]. Armata 8 mecanizat─â, aflat─â sub comanda generalului-locotenent Hamazasp Badadzhanian, avea ├«n componen┼ú─â:Divizia 70 Infanterie Gard─â, Divizia 11 Mecanizat─â Gard─â, Divizia 32 Mecanizat─â Gard─â, Divizia 35 Mecanizat─â Gard─â, Divizia 60 Artilerie Antiaerian─â ┼či Divizia 31 Blindat─â.[17]Generalul-locotenent Hadzhi-Umar Mamsurov ┼či-a exercitat autoritatea asupra Armatei 38 care era alc─âtuit─â din:Divizia 27 Mecanizat─â, Divizia 39 Mecanizat─â Gard─â, Divizia 61 Artilerie Antiaerian─â, Divizia 7 Para┼čuti┼čti Gard─â, Divizia 31 Para┼čuti┼čti Gard─â ┼či Deta┼čamentul 1 Feroviar Gard─â.[18]  

├Änainte de ivirea zorilor, la ora 03.00, pe data de 4 noiembrie a fost declan┼čat─â opera┼úiunea ÔÇ×V├órtej de v├óntÔÇŁ, iar blindatele sovietice care se aflau de c├óteva zile ├«n zonele adiacente Budapestei au primit ordin s─â ├«nainteze spre centrul capitalei maghiare, unde fusese fixat locul de ├«nt├ólnire al unit─â┼úilor. P─âtrunderea s-a f─âcut prin dou─â puncte, la nord ┼či sud de Pesta, iar ├«naintarea s-a realizat pe c─âile principale de acces ├«n jum─âtatea estic─â a capitalei pe bulevardele Soroksari, respectiv pe bulevardul Vaci. Printre sarcinile militarilor sovietici s-a reg─âsit ┼či aceea de a asigura paza punctelor de trecere peste Dun─âre, a podurilor care f─âceau leg─âtura ├«ntre Buda ┼či Pesta, printre aceste obiective considerate vitale pentru o avansare rapid─â, ├«n dispozitivul advers afl├óndu-se Podul cu lan┼úuri Sz├ęchenyi, Podul Libert─â┼úii ┼či Podul Pet┼Ĺfi[19]. Alte puncte care au reprezentat ┼úintele acestei ac┼úiuni au fost cl─âdirile unde func┼úionau sediile institu┼úiilor politice ╚Öi unit─â╚Ťile militare. La ora 04.30 primele forma╚Ťiuni blindate au trecut pe cel─âlalt mal al Dun─ârii unde au ini┼úiat un bombardament violent asupra Caz─ârmilor Budaorsi.[20] 

33 14 jpg jpeg

La pu┼úin timp dup─â intrarea trupelor sovietice ├«n Budapesta, generalul B├ęla Kir├íly i-a telefonat lui Nagy Imre pentru a-i aduce la cuno┼čtin┼ú─â fatala veste ┼či a-i cere ordinele care trebuiau transmise ap─âr─âtorilor ora┼čului. Nu trecuser─â nici m─âcar 12 ani de la tragicul episod al r─âzboiului ├«n care Budapesta fusese un veritabil teatru de r─âzboi pentru forma┼úiunile militare ale statelor beligerante. ├Äntre 26 decembrie 1944 ╚Öi 13 februarie 1945 combatan╚Ťi din Wehrmacht, Waffen-SS ┼či Magyar Honv├ęds├ęg au opus o rezisten┼ú─â fanatic─â diviziilor sovietice ┼či rom├óne, lupt├ónd pentru fiecare metru p─âtrat, marele centru urban transform├óndu-se ├«ntr-o ruin─â, un morm├ónt din cl─âdiri distruse pentru cadavrele a peste 200.000 de budapestani.[21]Nedorind ca istoria s─â se repete, Nagy a transmis la ora 05.20 urm─âtorul apel, din care fiecare ascult─âtor a putut prelua mesajul dorit ├«n func┼úie de percep┼úia pe care o avea asupra evenimentului ├«n plin─â desf─â┼čurare:, , Vorbe┼čte Imre Nagy, pre┼čedintele Consiliului de Mini┼čtri al Republicii Populare Ungare. Ast─âzi, ├«n zori, for┼úele sovietice au ├«nceput s─â atace capitala noastr─â cu inten┼úia v─âdit─â de a r─âsturna guvernul legal ┼či democratic al Ungariei. Trupele noastre lupt─â. Guvernul este la postul s─âu. Aduc la cuno┼čtin┼ú─â poporului ┼ú─ârii noastre ┼či lumii ├«ntregi acest fapt.ÔÇŁ[22] 

Lupt─âtorii pentru libertate au ac┼úionat ├«n spiritul de sacrificiu care le-a oferit calificativele de eroi ┼či martiri ai poporului maghiar. De┼či a existat un raport numeric dezavantajos ├«ntre Armata Ro┼čie ┼či cele dou─â structuri militare maghiare, precum ┼či o deficien┼ú─â enorm─â de tehnic─â militar─â aflat─â ├«n dotarea Magyar Honv├ęds├ęg ┼či a G─ârzii Na┼úionale faptele de eroism ┼či victoriile repurtate de revolu┼úionari nu au fost deloc pu┼úine la num─âr. Locuri ale martirajului au devenit insula Csepel, dealul Martinovics, dealul Juta, caz─ârmile Kilian, cinematograful Korvin, Pia┼úa Szena, Pia┼úa Moscova etc.[23]

 Nagy Imre se refugiaz─â la ambasada iugoslav─â

├Än fa┼úa impresionantei desf─â┼čur─âri de for┼úe, liderii politico-militari ai revolu┼úiei s-au refugiat din calea blindatelor ┼či a tirului nemilos al artileriei, ├«nc─â sper├ónd ├«ntr-o ├«n┼úelegere cu Moscova. Premierul ╚Öi o parte a membrilor guvernului s-au ad─âpostit la ambasada statului iugoslav unde au crezut c─â vor primi un sprijin necondi┼úionat. Dup─â ce timp de o s─âpt─âm├ón─â conduc─âtorul Comitetului Revolu┼úionar pentru Ap─ârarea Republicii Ungare a luptat pe str─âzile Budapestei contra unor structuri cu mult superioare, acesta, al─âturi de pu┼úinele unit─â┼úi militare din cadrul Magyar Honv├ęds├ęg ├«nc─â opera┼úionale, s-a ├«ndreptat spre grani┼úa austriac─â, ofi┼úerul dorind s─â p─âstreze o for┼ú─â militar─â care ar fi fost capabil─â s─â intervin─â ulterior ├«n lupt─â pentru a sus┼úine mi┼čcarea politic─â grupat─â ├«n jurul lui Nagy Imre. Ultimele speran┼úe au fost spulberate la aflarea ve┼čtii c─â J├ínos K├íd├ír, beneficiind de sprijinul sovietic, a devenit Pre┼čedintele Consiliului de Mini┼čtri ╚Öi a fost recunoscut de Moscova ca unicul reprezentant al puterii legale din Ungaria ┼či, implicit, singurul partener de discu┼úie pentru ├«ncheierea situa┼úiei de conflict.[24]

├Än timp ce zeci de patrio╚Ťi maghiari mureau lupt├ónd pentru idealul nobil al libert─â┼úii ├«mpotriva sovieticilor ce ├«ndeplineau misiunea unor pionieri ai nefastului, care contribuiau la reinstalarea ┼či men┼úinerea unui regim odios, bazat pe crim─â ┼či teroare, ├«n paginile ziarelor din statele socialiste precum ÔÇ×PravdaÔÇŁ, ÔÇ×Trybuna LuduÔÇŁ sau ÔÇ×Newes DeutschlandÔÇŁ s-au putut citi articole care descriau o realitate denaturat─â. Un exemplu de publica┼úie care a alterat veridicitatea informa┼úiilor, cu scopul de a masca adev─ârul ┼či implicit de a face propagand─â a fost publica╚Ťia ÔÇ×Sc├«nteiaÔÇŁ, numit sugestiv, , Organ al Comitetului Central al P.M.R.ÔÇŁ. Lupta pentru libertate era caracterizat─â ca fiind ÔÇ×o rebeliune contrarevolu┼úionar─â ├«mpotriva puterii populareÔÇŁ, orchestrat─â de ÔÇ×for┼úele reac┼úiunii str─âineÔÇŁ ├«n care ÔÇ×huliganii fasci┼čtiÔÇŁ ┼či alte ÔÇ×elemente du┼čm─ânoase ┼či contra-revolu┼úionareÔÇŁÔÇÖ ocupau numeroase institu┼úii publice, s─âv├ór┼čind ÔÇ×v─ârs─âri de s├óngeÔÇŁ.[25]

├Äncle┼čt─ârile au continuat p├ón─â spre jum─âtatea lunii noiembrie cu intensit─â┼úi variate ├«n func┼úie de districtul ora┼čului ├«n care acestea au avut loc. Informa┼úii pre┼úioase ├«n acest sens au fost oferite de ambasadorul rom├ón la Budapesta, Ion Ionescu-Pu┼úuri, care trimitea cu regularitate telegrame la Bucure┼čti pentru a-i aduce la cuno┼čtin┼ú─â schimb─ârile de situa┼úie lui Grigore Preoteasa, ministrul Afacerilor Externe. Astfel, prin intermediul comunic─ârii din 6 noiembrie redactate la ora 07.00 afl─âm c─â ÔÇ×azi-noapte au continuat luptele ├«n diverse puncte ale ora┼čului p├ón─â la ora 12. Dup─â o ├«ntrerupere de circa o or─â a re├«nceput ├«n unele puncte ┼či a durat circa 3 ore cu mai mic─â intensitateÔÇŁ[26]. Pe parcursul zilelor urm─âtoare gradul de tensiune ┼či energie a sc─âzut, astfel c─â telegrama expediat─â la 8 noiembrie informeaz─â c─â ÔÇ×studen┼úii au depus armeleÔÇŁ[27]. ├Äncetarea focului nu a ├«nsemnat ├«ns─â ┼či sistarea ac┼úiunilor de contestare a noului regim, prin debutul unor noi forme de protest specifice proletariatului. Afl─âm din con┼úinutul documentului trimis la Bucure┼čti, datat 14 noiembrie, c─â ÔÇ×la Budapesta greva continu─â. Transporturile, de asemenea, sunt ├«n grev─â. La multe ├«ntreprinderi muncitorii se prezint─â la fabrici, dar nu muncescÔÇŁ.[28]  

Cump─âr─â acum Bilan┼úul victimelor ┼či represaliile ulterioare

Prezentarea succint─â a pierderilor suferite de p─âr┼úile antagonice ofer─â urm─âtoarele cifre:aproximativ 20.000 de r─âni┼úi ┼či mai mult de 2.500 de persoane ucise. ├Än intervalul de timp cuprins ├«ntre luna octombrie 1956 ┼či ianuarie 1957 ├«n capitala RepublicIi Populare Ungare nu mai pu┼úin de 1.945 de civili ┼či militari ┼či-au pierdut via┼úa. Cel mai mare tribut de s├ónge a fost oferit de componenta civil─â a lupt─âtorilor. Panteonul martirilor a fost alc─âtuit ├«n propor┼úie de 90% din tineri lupt─âtori care aveau v├órste de sub 30 de ani[29]. Pierderile ├«nregistrate de diferitele structuri militare maghiare au fost urm─âtoarele:Armata Maghiar─â ÔÇô 280, Securitatea de Stat din Ungaria ÔÇô 90 ┼či Poli┼úia Maghiar─â ÔÇô 41. Num─ârul victimelor cre┼čte prin ad─âugarea celor 15 membri ai unit─â┼úilor ce aveau ca sarcin─â ap─ârarea grani┼úelor ├«n zilele premerg─âtoare asaltului Budapestei, c├ónd militarii sovietici au for┼úat trecerea punctelor de frontier─â[30].

Pierderile suferite de ocupan╚Ťi au fost mai mici din punct de vedere numeric fa┼ú─â de cele ale ap─âr─ârii maghiare, cu aproximativ 660 de militari uci┼či, 1.300 r─âni┼úi ┼či 67 disp─âru┼úi. Se estimeaz─â c─â 70% dintre solda┼úii, subofi┼úerii ┼či ofi┼úerii sovietici au fost uci┼či ├«n jum─âtatea sudic─â a ora╚Öului ├«n timpul ├«ncerc─ârilor repetate de a cuceri pozi┼úiile ├«nt─ârite de┼úinute de lupt─âtorii pentru libertate. Forma┼úiunile militare sovietice care au avut cel mai mult de suferit datorit─â ├«mpotrivirii ferme a civililor ┼či militarilor maghiari, care au ap─ârat obiectivele din districtele 8 ┼či 9 au fost Divizia 2 mecanizat─â ┼či Divizia 33 mecanizat─â[31]. P├ón─â ├«n momentul ├«ncheierii ostilit─â┼úilor ├«n aceste sectoare de lupt─â, Armata Ro╚Öie a suferit urm─âtoarele pierderi:350 solda┼úi uci┼či, 850 r─âni┼úi ┼či 30 da┼úi disp─âru┼úi. Pentru Divizia 33 mecanizat─â se cunosc ┼či datele referitoare la distrugerile provocate mijloacelor mecanizate de lupt─â ┼či transport (14 tancuri, 9 ma┼čini de transport blindate, 31 camioane, 5 motociclete) ┼či armelor de foc portative (14 pu┼čti, 45 pu┼čti-mitralier─â)[32].

├Än s─âpt─âm├ónile ce au urmat interven┼úiei militare sovietice, membrii societ─â┼úii maghiare, ├«ntre care ┼či numeroase personalit─â┼úi ale vie┼úii politice ┼či militare care s-au remarcat ├«n timpul revolu┼úiei, au fost acuza╚Ťi de s─âv├ór┼čirea unor acte de terorism ├«ndreptate ├«mpotriva Republicii Populare Maghiare ┼či a ordinii democratice instaurate prin ÔÇ×jertfele lupt─âtorilor antifasci┼čtiÔÇŁ din anii 1944-1945. Metaforic vorbind, a fost declan┼čat─â o adev─ârat─â v├ón─âtoare de vr─âjitoare, o ampl─â ac┼úiune de urm─ârire, identificare ┼či ucidere a ÔÇ×elementelor contra-revolu┼úionareÔÇŁ, unde cele mai r├óvnite trofee erau reprezentate de conduc─âtorii revolu╚Ťiei.

Pu┼úini au fost liderii care au avut ┼čansele ┼či posibilit─â┼úile de a se salva ├«n acele momente, ├«n care promisiunile de reconciliere au fost practic anulate de instinctul s─âlbatic al r─âzbun─ârii. Membru marcant al Partidului Social-Democrat, Anna K├ęthly, cea care a ├«ndeplinit func┼úia de ministru de stat ├«n timpul scurtei guvern─âri a lui Nagy Imre, ╚Öi generalul B├ęla Kir├íly, comandantul G─ârzii Na┼úionale ┼či pre┼čedinte al Consiliului Revolu┼úionar al Ap─âr─ârii Na┼úionale, au putut s─â p─âr─âseasc─â ┼úara ┼či s─â fac─â Occidentului cunoscut adev─ârul despre aspira┼úia la libertate a poporului maghiar. ├Än cazul lui Kir├íly, judec─âtorii s-au pronun┼úat pentru condamnarea sa la moarte ├«n contumacie.

├Än decursul urm─âtorului an a fost elaborat un corp de legi alc─âtuit din Decretele 4, 12, 25 ╚Öi 34, care a ├«nlesnit anchetarea ┼či aspra pedepsire a revolu┼úionarilor stigmatiza┼úi sub denumirea ÔÇ×du┼čmani de clas─âÔÇŁ. Prin noua legiuire puteau fi culpabilizate nu doar persoanele direct participante la evenimente, dar ┼či membri ai familiilor acestora. Timp de patru ani, ├«ntre 1 ianuarie 1957 ╚Öi 31 decembrie 1960, aproape 27.000 de cet─â┼úeni maghiari au fost persecuta╚Ťi ca urmare direct─â a punerii sub ├«nvinuire de Curtea Tribunalului Popular[33]. Organul judiciar ├«n perioada de timp amintit─â a emis un num─âr impresionant de decizii prin care fo┼čtii lupt─âtori erau ├«nvinui┼úi de s─âv├ór┼čirea unor acte de violen┼ú─â extrem─â care ar fi condus la dec─âderea propriei ┼ú─âri ┼či transformarea sa ├«n teatru de r─âzboi de c─âtre for┼úele imperialiste[34].

Din punct de vedere demografic ┼úara a suferit un recul ├«nsemnat prin decizia a peste 200.000 de cet─â┼úeni maghiari de a-┼či p─âr─âsi patria pentru a sc─âpa de prigoana comunist─â. Ace┼čti oameni care au fost sili┼úi de ├«mprejur─âri s─â capete statutul de emigran┼úi ┼či-au g─âsit mai ├«nt├ói refugiul ├«n ┼ú─ârile vecine, de unde, dup─â o perioad─â variat─â de timp, au plecat ├«n vestul Europei sau ├«n Statele Unite ale Americii, unde s-au stabilit definitiv. Un exemplu de solidaritate cu suferin┼úa acestui popor greu ├«ncercat a fost oferit de statul austriac, care prin institu╚Ťiile sale militare ┼či sanitare a amenajat tabere pentru refugia┼úi ├«n apropierea ora┼čelor Graz ┼či Traiskirchen, unde prigoni┼úii au primit ├«ngrijiri medicale, alimente ┼či materiale de necesitate imediat─â[35].

[1]Alexandru Ghi┼ča, , , 50 de ani de la neuitata ┬źtoamn─â ungar─â┬╗├«n Dosarele Istoriei, An XI, nr. 10(122), 2006, p. 27;

[2]Idem.

[3]Idem.

[4]Agnes Heller, Ferenc Feher, De la Ialta la glasnost. Dezmembrarea imperiului lui Stalin, Timi┼čoara, ed. de Vest, 1993, pp. 53-54;

[5]Karl P. Benziger, Imre Nagy, Martzr of the Nation. Contested history, legitimacy, and popular memoryin Hungary, Plymouth, Lexington Books, United Kingdom, 2010, pp. 63-71;

[6]Victor Sebestzan, Twelve days:The story of the 1956 Hungarian Revolution, New York, Phanteon Books, USA, pp.185-196;

[7]Ibidem, pp. 254-255;

[8]Felix Gilbert, The End of the European Era. 1890 to the Present, New York, W. W. Norton, USA, 1984, pp. 435-436;

[9]Mihai Retegan, , , Dintr-oanaliz─â asupra situa┼úiei din Europa de Est, datat─â la 30 octombrie 1956, elaborat─â de National Intelligence EstimateÔÇÖÔÇÖ ├«nSfera politicii, An V, nr.35, februarie 1996, pp. 34-37;

[10]Maurice Meisner, Mao Zedong:A political and intellectual portrait, Cambridge, PolityPress, United Kingdom, 2007, pp 134-139;

[11]Derek Varle, The Suez Crisis 1956, Oxford, Osprey Publishing, United Kingdom, 2003, pp. 9-14;

[12]Johanna Granville, The first domino. International Decision Making during the Hungarian Crisis of 1956, Texas A&M University Press, USA, 2004, pp. 88-93;

[13]Dumitru T─ân─âsescu, , , Imre Nagy:Eu a trebuit s─â vin la conducerea guvernului pe baza hot─âr├órii partiduluiÔÇÖÔÇÖ ├«n Magazin Istoric, An XXX, nr. 9(354), septembrie 1996, p. 22;

[14]John P. C. Matthews, The Hungarian revolution of 1956, New York, Hippocrene Books, SUA, 2007, pp. 353-355;

[15]David Stone, A military history of Russia:From Ivan the Terrible to the War in Chechnya, Westport, Praeger Security International, Connecticut, USA, 2006, pp. 218-226;

[16]Lee Congdon, Bela Kiraly, 1956:The Hungarian Revolution and War of Independence, Social Science Monographs &Atlantic Research &Pub, USA, 2006, p. 451;

[17]Idem.

[18]Idem.

[19]Gheorghe Laudoni, , , Revolu┼úia din ÔÇÖ56 v─âzut─â de un student rom├ón la BudapestaÔÇÖÔÇÖ, ├«n Dosarele Istoriei, An X, nr. 10(110), 2005, p. 43;

[20]Paul Lendvai, Anna Maior, One day that shook the Communist World. The 1956 Hungarian Uprising and its Legacy, Princeton, Princeton University Press, New Jersey, USA, 2008, pp. 149-155;

[21]Krisztian Ungvary, Battle for Budapest. 100 days in World War II, London, I. B. Tauris, United Kingdom, 2011,   pp.147-159;

[22]Florin Constantiniu, , , Primul r─âzboi ├«ntre dou─â state socialisteÔÇÖÔÇÖ, ├«n Dosarele Istoriei, An IX, nr. 12(100), 2004, p. 27;

[23]Erwin A. Schmidl, Lasylo Ritter, The Hungarian Revolution 1956, Oxford, Osprey Publishing, United Kingdom, 2006,   pp. 12-20;

[24]Roger Gough, A Good Comrade:János Kádár, Communism and Hungary, London, I. B. Tauris, United Kingdom, 2006, pp. 90-105;

[25]Adrian-Claudiu Stoica, , , Regimul de la Bucure┼čti fa┼ú─â ├«n fa┼ú─â cu revolu┼úia din UngariaÔÇÖÔÇÖ, ├«n Dosarele Istoriei, An. XI, nr. 10(122), 2006, pp. 46-47;

[26]Mihai Retegan, Corneliu Lungu, 1956 Explozia. Percep┼úii rom├óne, iugoslave ┼či sovietice asupra evenimentelor din Polonia ┼či Ungaria, Bucure╚Öti, ed. Univers Encilopedic, 1996, pp. 224;

[27]Ibidem, p. 232;

[28]Ibidem, p. 244;

[29]Andras B. Hegedus, Peter Kende, Gyorgy Litvan, Janos M. Rainer, Handbook of  1956. Reprisal and Memorial, vol. III, Budapesta, Hungary, 1956, pp.302-306;

[30]David  Irving, Uprisig. One Nation's Nightmare:Hungary 1956,  Parforce Ltd, United Kingdom, 2001, pp. 604-609;

[31]Aleksandr Kirov, Soviet Military Interference in Hungary 1956, Budapest, Hungary, 2001, pp. 200-204;

[32]JE I Malasenko, The Special Corps under Fire in Budapest. Recollections of an Eyewittness, Budapest, Hungary, 2001, pp. 275-277;

[33]Tibor Zimmer, The Sistem of the Kadar Reprisal, Budapest, Hungary, 2001, pp.139-148;

[34]Ibidem, pp. 150-154;

[35]Georgely Andras, Istoria Ungariei, Odorheiul Secuiesc, Asocia╚Ťia Cultural─â Haaz Rezso, 1993, pp.131-132.