Revolu╚Ťia rus─â din februarie 1917 jpeg

Revolu╚Ťia rus─â din februarie 1917

Autocra╚Ťia traverseaz─â ca un fir ro╚Öu ├«ntreaga istorie a Rusiei, de la Moscova primilor cneji care s-au emancipat de sub cnutul mongol, la Rusia imperial─â a Romanovilor sau la U.R.S.S.-ul atotputernicilor secretari-generali ai PCUS. Este at├ót de ├«ntip─ârit─â ├«n mentalul colectiv rusesc, ├«nc├ót mul╚Ťi anali╚Öti o consider─â singura form─â de guvern─âm├ónt viabil─â pentru un teritoriu at├ót de ├«ntins, de la Marea Baltic─â, la Oceanul Pacific, populat de na╚Ťiuni de limbi ╚Öi confesiuni extrem de diferite. Acum exact 100 de ani, acest model autocrat a fost pus ├«n paranteza istoriei de surprinz─âtoarele evenimente revolu╚Ťionare ale anului 1917. Pentru c├óteva luni, Rusia p─ârea s─â urmeze un alt curs istoric, care ar fi dus-o spre o republic─â parlamentar─â de tip occidental. Aceast─â ╚Öans─â istoric─â unic─â a fost ratat─â ├«n urma unui puci militar dat de un grup restr├óns de revolu╚Ťionari de profesie din jurul lui Lenin, determina╚Ťi ╚Öi f─âr─â scrupule. Iar istoria a fost rescris─â de ├«nving─âtorii bol╚Öevici care au prezentat lovitura de stat din 25 octombrie 1917 drept adev─ârata Revolu╚Ťie.

La ├«nceputul secolului al XX-lea, Rusia era singura dintre marile puteri care nu avea nici constitu╚Ťie, nici parlament. Forma de guvern─âm├ónt, cea a absolutismului monarhic, apar╚Ťinea unei epoci revolute ├«n cea mai mare parte a continentului european. Func╚Ťionarii nu depuneau jur─âm├óntul de fidelitate statului, ci direct ╚Ťarului. Conform Codului de procedur─â penal─â, orice ├«ncercare de a pune la ├«ndoial─â autoritatea ╚Ťarului sau simpla exprimare a dorin╚Ťei de a vedea schimbat regimul consituiau delicte majore. M─âsurile extreme de control, supraveghere ╚Öi represiune a popula╚Ťiei, puse ├«n practic─â prin intermediul Departamentului Poli╚Ťiei de Stat creat ├«n 1880 ├«n urma unui atentat terorist la via╚Ťa ╚Ťarului Alexandru al II-lea, f─âceau din Rusia ╚Ťarist─â un prototip al statului poli╚Ťienesc modern. Unul dintre ╚Öefii Departamentului Poli╚Ťiei de Stat transpune aceast─â ruptur─â ├«ntre stat ╚Öi societate ├«n termenii unui adev─ârat r─âzboi: ÔÇ×Exist─â un popor ╚Öi o autoritate a statului ╚Öi aceasta din urm─â este ├«n permanen╚Ť─â amenin╚Ťat─â de cel dint├ói... Prin urmare, orice form─â de manifestare public─â echivaleaz─â cu o amenin╚Ťare la adresa autorit─â╚Ťii statului. Iat─â de ce ap─ârarea statului ia forma unui r─âzboi ├«mpotriva ├«ntregii societ─â╚ŤiÔÇŁ.  

Preludiul 

 Tentativele de reform─â din prima decad─â a secolului al XX-lea, cauzate de intensificarea contest─ârii sistemului, deseori ├«n forme violente, ╚Öi de consecin╚Ťele catastrofale a ├«nfr├óngerii ├«n r─âzboiul ruso-japonez din 1905, au fost considerate insuficiente de opozi╚Ťia ner─âbd─âtoare s─â ob╚Ťin─â libert─â╚Ťi ╚Öi drepturi politice comparabile cu cele de care se bucurau na╚Ťiunile Europei occidentale. Primul prim-ministu din istoria Rusiei, Serghei Witte, l-a avertizat pe ultimul ╚Ťar al Rusiei, Nicolae al II-lea, despre pericolul ca aceste cereri nest─âvilite s─â se transforme ├«ntr-o revolu╚Ťie care s─â r─âstoarne ├«ntreg regimul politic: ÔÇ×Progresul omenirii este de neoprit. Ideea de libertate va triumfa, dac─â nu pe calea reformelor, atunci prin revolu╚Ťie. Dar ├«n aceast─â ultim─â eventualitate, ea va lua na╚Ötere din cenu╚Öa unei istorii de o mie de ani, care va fi distrus─â. Bunt-ul rusesc [r─âzvr─âtirea], n─ât├óng ╚Öi nep─âs─âtor, va m─âtura totul ├«n calea lui, nel─âs├ónd ├«n urm─â dec├ót praful ╚Öi pulberea. Ce fel de Rusie se va na╚Öte din aceast─â ├«ncercare nemai├«nt├ólnit─â dep─â╚Öe╚Öte puterea imagina╚Ťiei omene╚Öti: groz─âviile bunt-ului rusesc pot ├«ntrece tot ceea ce a cunoscut istoria. E cu putin╚Ť─â ca o interven╚Ťie str─âin─â s─â sf├ó╚Öie ╚Ťara. ├Äncerc─ârile de a da via╚Ť─â idealurilor socialismului teoretic ÔÇô care sunt sortite e╚Öecului, dar vor fi f─âr─â ├«ndoial─â puse ├«n practic─â ÔÇô vor distruge familia, credin╚Ťa, proprietatea, temeliile legiiÔÇŁ.

revolutie jpg jpeg

Dup─â momentul critic al anului 1905, marcat de greve generale ╚Öi de ciocniri violente ├«ntre manifestan╚Ťi ╚Öi for╚Ťele represive, Nicolae al II-lea a fost nevoit s─â accepte o serie de reforme care ar fi transformat ├«ntr-un final Imperiul autocrat ├«ntr-o monarhie constitu╚Ťional─â. ├Ämp─âr╚Ťirea responsabilit─â╚Ťii guvern─ârii cu o Dum─â de Stat din ce ├«n ce mai ├«ndr─âznea╚Ť─â a e╚Öuat ├«ns─â lamentabil datorit─â firii oscilante a ╚Ťarului, adeseori influen╚Ťat de elementele conservatoare din anturajul s─âu. A╚Öa c─â ├«n preajma Primului R─âzboi Mondial, Rusia se g─âsea ├«ntr-o situa╚Ťie exploziv─â, cu un regim vetust din ce ├«n ce mai contestat. Decizia pripit─â a Rusiei de a intra ├«ntr-un r─âzboi care s-a dovedit a fi unul de uzur─â, cu ├«nfr├óngeri catastrofale ├«n fa╚Ťa armatelor germane, a erodat ├«ncrederea ├«n regim, ├«ncuraj├ónd radicalizarea elementelor revolu╚Ťionare. Institu╚Ťia monarhiei, alt─âdat─â pilonul principal al regimului, se afla ├«ntr-o criz─â de popularitate agravat─â de firea slab─â a ╚Ťarului Nicolae al II-lea ╚Öi de originea str─âin─â a ╚Ťarinei Alexandra Feodorovna. Fiind n─âscut─â nem╚Ťoaic─â, ├«n patria principalului inamic al Rusiei, ╚Ťarina a jucat rolul de ╚Ťap isp─â╚Öitor pentru poporul rus cam ├«n aceea╚Öi m─âsur─â ├«n care regina Maria Antoaneta a Fran╚Ťei, cu originea ei austriac─â, l-a jucat la 1789. Poate c─â situa╚Ťia ar fi fost ╚Ťinut─â sub control dac─â armata s-ar fi aflat la dispozi╚Ťia regimului. ├Äns─â cu ea cantonat─â la sute de kilometri distan╚Ť─â, prins─â ├«ntr-un r─âzboi s├óngeros de ofensive ╚Öi contraofensive ample, revolu╚Ťionarii au putut s─â se desf─â╚Öoare f─âr─â mari probleme ├«n spatele frontului.

Evenimentele 

 Cum se ├«nt├ómpl─â adesea ├«n istorie, vremea a jucat un rol important ├«n evenimentele din februarie 1917. Dup─â o iarn─â teribil─â, a urmat o ├«nc─âlzire neobi╚Önuit─â pentru Sankt Petersburg (rebotezat ├«n anii r─âzboiului ├«n Petrograd, pentru c─â vechea denumire avea o rezonan╚Ť─â mult prea germanic─â), cu temperaturi de +8 grade. ├Än documentarele de epoc─â pe pot vedea mul╚Ťimile de protestatari adunate sub un cer str─âlucitor. Sc├ónteia care a provocat lan╚Ťul de evenimente ce ├«ntr-un final va duce la abdicarea ╚Ťarului ╚Öi la instaurarea unei republici parlamentare l-a reprezentat mar╚Öul femeilor prilejuit de aniversarea pe 23 februarie 1917 a Zilei Interna╚Ťional─â a Femeii. Rigorile economiei de r─âzboi aveau repercusiuni crunte asupra popula╚Ťiei civile, ce suferea ├«n urma unei penurii cronice de alimente. La scurt timp, mar╚Öul s-a transformat ├«ntr-un protest spontan, axat pe revendicarea p├óinii cea de toate zilele. Femeilor li s-au al─âturat muncitorii de la uria╚Öele ateliere mecanice Putilov. Un martor al evenimentelor din zilele respective, britanicul Herbert Stewart, tutorele nepo╚Ťilor ╚Ťarului Rusiei, ├«╚Öi nota ├«n jurnal caracterul spontan ╚Öi anarhic al manifesta╚Ťiilor de revolt─â ├«ndreptate ├«mpotriva autorit─â╚Ťilor. ÔÇ×Revolta ╚Öi dezordinea domneau pe str─âzi, ╚Öi cred c─â asta e cea mai bun─â descriere a unei revolu╚Ťii: poporul sp─ârgea magazine, pr─âda brut─âriile; femeile, mai ales. R─âsturnau tramvaiele, construiau baricade din lemn ╚Öi pietre de pavajÔÇŁ, consemna Herbert Stewart.

Trei zile mai t├órziu, puhoiul de oameni ajunge la peste 250.000 de manifestan╚Ťi, at├ót muncitori intra╚Ťi ├«n grev─â general─â, dar ╚Öi femei ╚Öi studen╚Ťi. Sim╚Ťind c─â situa╚Ťia scap─â de sub control, autorit─â╚Ťie ordon─â ├«n mod imprudent trupelor de cazaci s─â intervin─â ├«n for╚Ť─â pentru a dispersa mul╚Ťimea. La final, peste 40 de cadavre sunt pres─ârate pe caldar├ómul din Pia╚Ťa Znameski. Vestea s├óngeroaselor incidente i-a revoltat pe solda╚Ťii incartirui╚Ťi ├«n cazarma de la Petrograd. Majoritatea din cei 140.000 de solda╚Ťi erau rezervi╚Öti de 30-40 de ani, civili p├ón─â ├«n urm─â cu pu╚Ťin timp. R─âzvr─âtirea garnizoanei Petrogradului reprezint─â momentul hot─âr├ótor al Revolu╚Ťiei din februarie, capitala Imperiului sc─âp├ónd de sub controlul regimului ╚Ťarist.

├Än perioada imediat urm─âtoare ia na╚Ötere un sistem de putere dual─â, dvoelastie, care dureaz─â p├ón─â ├«n octombrie. Duma de Stat continua s─â func╚Ťioneze al─âturi de nou ├«nfiin╚Ťatul Soviet din Petrograd dominat de militari. Din cei 3000 deputa╚Ťi, 2000 erau solda╚Ťi. Asta arat─â ├«n ce m─âsur─â Revolu╚Ťia din Februarie a fost de fapt ├«n primele ei faze, o revolt─â a solda╚Ťilor. Ca organ de putere executiv─â, Comitetul Provizoriu al Dumei (denumit ulterior Guvern Provizoriu) se calc─â pe b─ât─âturi cu Ispolkom-ul dominat de sociali╚Öti (Comitetul Executiv al Sovietului din Petrograd). La 2 martie, ├«n urma presiunilor exercitate de proprii generali, ╚Ťarul Nicolae al II-lea abdic─â ├«n favoarea fiului s─âu de numai 12 ani, ╚Ťareviciul Alexei. Regen╚Ťa urma s─â fie asigurat─â de fratele s─âu, Mare Duce Mihail. Nicolae a crezut c─â doar a╚Öa se poate continua r─âzboiul, nelu├«nd ├«n considerare o pace separat─â cu germanii ce i-ar fi permis s─â foloseasc─â trupele de pe front pentru a restabili controlul Coroanei. Din cauza bolii fiului s─âu (hemofilie) se va r─âzg├óndi, hot─âr├ónd s─â cedeze coroana direct fratelui s─âu Mihail. Decretul de abdicare semnat de Nicolae al II-le este transmis ├«n aceea╚Öi zi Dumei de la Petrograd: ÔÇ×├Än zilele marii lupte ├«mpotriva inamicilor str─âini, care ├«ncearc─â de aproape trei ani s─â ne ├«nrobeasc─â patria, Domnul Dumneze s-a milostivit s─â trimit─â Rusiei o nou─â ╚Öi grea ├«ncercare. [...] ├Än aceste zile hot─âr├ótoare pentru via╚Ťa Rusiei, Noi consider─âm c─â ╚Ťine de datoria Noastr─â s─â asigur─âm poporului Nostru cea mai str├óns─â unitate cu putin╚Ť─â ╚Öi o consolidare a tuturor for╚Ťelor na╚Ťionale. [ÔÇŽ] ├Än ├«n╚Ťelegere cu Duma Imperial─â, am hot─âr├ót s─â renun╚Ť─âm la Tronul Imperial Rus ╚Öi s─â depunem puterea superm─â. Cum nu dorim s─â Ne desp─âr╚Ťim de iubitul Nostru fiu, transmitem succesiunea fratelui Nostru, Marele Duce Mihail Aleksandrovici. [...] ├Äl pov─â╚Ťuim pe fratele Nostru s─â conduc─â afacerile de stat ├«n deplin─â ╚Öi inviolabil─â unitate cu reprezentan╚Ťii poporului din corpurile legiuitoare, dup─â acele principii care vor fi stabilite de ei. [ÔÇŽ] ├Äi ├«ndemn─âm pe fiii credincio╚Öi ai patriei s─â-╚Öi ├«ndeplineasc─â datoria sf├ónt─â, s─â se supun─â [noului] ╚Ťar ├«n greul moment de restri╚Öte na╚Ťional─â ╚Öi s─â-L ajute ca, ├«mpreun─â cu reprezentan╚Ťii poporului, s─â conduc─â Imperiul Rus pe calea victoriei, prosperit─â╚Ťii ╚Öi gloriei, Domnul Dumnezeu s─â ajute Rusia!ÔÇŁ

Partidele 

Principalii actori politici ce-╚Öi revendic─â accesul la putere ├«n Rusia revolu╚Ťionar─â sunt partidele, de facturi ╚Öi de orient─âri ideologice extrem de variate, de la anarhi╚Öti de extrem─â st├ónga, la na╚Ťionali╚Öti de extrem─â drepta. ├Äntr-un final, patru mari tabere ├«╚Öi vor disputa ├«nt├óietatea pe scena politic─â.

1. Partidul Constitu╚Ťional Democratic, principalul exponent al curentului politic liberal. Membrii lui numi╚Ťi cade╚Ťi, dup─â abrevierea K-D a partidului, proveneau ├«n special din r├óndurile profesiunilor liberale (universitari, avoca╚Ťi, medici), din nobili cu vederi reformiste ╚Öi chiar din fo╚Öti sociali╚Öti dezam─âgi╚Ťi. ├Ä╚Öi propuneau introducerea unor refome ample ├«n societate, bazate pe o constitu╚Ťie democratic─â care ar fi urmat s─â asigure drepturi ╚Öi libert─â╚Ťi civile tuturor, indiferent de religie, na╚Ťionalitate sau de extrac╚Ťie social─â. ├Äntr-o ╚Ťar─â dominate de un climat antisemit virulent, tradus ├«n pogromuri recurente, cade╚Ťii f─âceau not─â discordant─â prin sprijinirea activ─â a obiectivului emancip─ârii evreilor. ├Ä╚Öi doreau emularea institu╚Ťiilor ╚Öi economiilor occidentale, prin accentul pus pe industrializare ╚Öi pe proprietatea privat─â. ├Än aceast─â privin╚Ť─â, cade╚Ťii reprezentau cei mai importan╚Ťi agen╚Ťi ai moderniz─ârii Rusiei. De╚Öi propor╚Ťia lor ├«n Duma de Stat sc─âzuse de la primele alegeri din 1905, au ajuns s─â controleze cinci portofolii ├«n Guvernul provizoriu, inclusiv pe cel de prim-ministru, prin prin╚Ťul Gheorghi Lvov ╚Öi ministerul de externe, prin liderul partidului, istoricul Pavel Miliukov. Al╚Ťi reprezentan╚Ťi de marc─â ai partidului sunt istoricul Aleksandr Kornilov, contesa Sofia Panina ce va ocupa func╚Ťia de vice-ministru al Educa╚Ťiei, orientalistul Sergei Oldenburg, ministru al Educa╚Ťiei ├«n Guvernul Provizoriu ╚Öi Vladimir Dmitrievich Nabokov, tat─âl ilustrului scriitor ╚Öi secretar ├«n Guvernul Provizoriu.

petrograd jpg jpeg

2. Partidul Socialist Revolu╚Ťionar, combina ideile socialiste predominante ├«n r├óndul intelighentiei, cu un tip de ╚Ť─âr─ânism prin care ├«ncerca s─â p─âtrund─â ├«n lumea rural─â ce forma 85% din popula╚Ťia Rusiei. Membrii lui erau cunoscu╚Ťi sub numele de eseri, de la abrevierea numelui partidului (S.R.). ├Än prima parte a activit─â╚Ťii lor, arma politic─â principal─â era terorismul ├«ndreptat ├«mpotriva agen╚Ťilor regimului ╚Ťarist. Dup─â 1909 ├«╚Öi mai modereaz─â tonul, iar Revolu╚Ťia din 1917 ├«i propulseaz─â ├«ntr-o alian╚Ť─â de conjunctur─â al─âturi cade╚Ťi ├«n Guvernul Provizoriu. Liderul ╚Öi teoreticianul partidului este Viktor Cernov care va ocupa func╚Ťia de ministru al Agriculturii ├«n guvernul condus de cealalt─â figur─â important─â a eserilor, avocatul Aleksander Kerenski.

3. Men╚Öevicii, fac╚Ťiune ap─ârut─â ├«n urma rupturii din Partidul Social-Democrat al Muncii din Rusia produs─â la al doilea congres organizat ├«n 1903 ├«n str─âin─âtate. Titulatura lor este ├«n╚Öel─âtoare pentru c─â de╚Öi men╚Öevici deriv─â de la un cuv├ónt rus ce ├«nseamn─â minoritate, ei reprezentau majoritatea din cadrul partidului. Fideli tezelor marxiste, men╚Öevicii doreau schimbarea regimului ╚Ťarist printr-o revolu╚Ťie democrat burghez─â care ar fi urmat s─â asigure tranzi╚Ťia spre urm─âtoarea etap─â, cea a dictaturii proletariatului. Erau ceva mai modera╚Ťi ╚Öi mai ├«nclina╚Ťi de a colabora cu partidele liberal-burgheze dec├ót rivalii lor politici, bol╚Öevicii. Ocupau cele mai multe locuri, 23, ├«n cadrul Comitetul Central ╚Öi Executiv al ├Äntregii Rusii (CCE), organul executiv al Sovietul de Deputa╚Ťi ai Muncitorilor ╚Öi Solda╚Ťilor din ├«ntreaga Rusie ce ├«nlocuise Ispelkom-ul. Men╚Öevicii vor ocupa dou─â protofolii ├«n Guvernul provizoriu, cel al Ministerului Muncii prin Matvei Skobelev ╚Öi cel extrem de important ├«n dinamica revolu╚Ťionar─â, al Ministerului Po╚Ötei ╚Öi Telegrafului, prin gruzinul Irakli Tsereteli. Liderul men╚Öevicilor este ziaristul Julius Martov, vechi prieten ╚Öi mentor al unui alt men╚Öevic celebru, Lev Tro╚Ťki, ce mai t├órziu va defecta la bol╚Öevici.

4. Bol╚Öevicii, reprezenta fac╚Ťiunea radical─â a Partidul Social-Democrat al Muncii din Rusia de care se va rupe ├«n celebrul congres din 1903. De╚Öi o minoritatea ├«n r├óndurile marxi╚Ötilor ru╚Öi, ei s-au autointitulat bol╚Öevici dup─â cuv├«ntul rus de ├«nseamn─â ÔÇ×majoritateÔÇŁ. Ca obiectiv principal ├«╚Öi propuseser─â la fel ca men╚Öevici instaurarea dictaturii proletariatului, ├«ns─â spre deosebire de ace╚Ötia nu aveau ├«ncredere ├«n con╚Ötiin╚Ťa de clas─â a muncitorilor ╚Öi doreau ca revolu╚Ťia s─â fie condus─â de un grup restr├óns de profesioni╚Öti fanatici. Modul de conducere urma s─â fie cel al ÔÇ×centralismului democraticÔÇŁ, concept ce camufla viziunea lor asupra unei guvern─âri autoritare, asigurat─â de o elit─â revolu╚Ťionar─â. Liderul lor este revolu╚Ťionarul de profesie Vladimir Ilici Ulianov, cunoscut sub numele de Lenin. Alte figuri importante ale bol╚Öevicilor sunt Kamenev, Zinoviev, Buharin, Tro╚Ťki ╚Öi Stalin, cu to╚Ťii juc├ónd roluri extrem de importante ├«n evenimentele ulterioare.

Reformele 

Statul, a╚Öa cum supusul rus ├«l cunoscuse toat─â via╚Ťa lui, s-a pr─âbu╚Öit ├«n decurs de c├óteva zile. Primele institu╚Ťii desfiin╚Ťate au fost cele represive. La 4 martie guvernul a dizolvat Departamentul Poli╚Ťiei, Ohrana ╚Öi Jandarmeria, ├«nfiin╚Ť├ónd mili╚Ťii cet─â╚Ťene╚Öti subordonate zemstvelor (consilii locale de autoadministrare introduse ├«n 1864) ╚Öi consiliilor municipale. Armata scap─â de controlul guvernului, trec├ónd ├«n cel al Sovietelor prin politizarea ei ├«n urma Ordinului nr. 1 emis abuziv de Ispolkom, ce-╚Öi aroga un rol legislativ. Rapiditatea dezintegr─ârii statului rus ├«n acele zile de efervescen╚Ť─â revolu╚Ťionar─â, fluiditatea schimb─ârilor sau provizoratul dominant sunt surprinse de Kerenski ├«n amintirile sale: ÔÇ×┬źRevolu╚Ťia┬╗ era un cuv├ónt care nu se putea aplica celor ce se petreceau ├«n Rusia... O ├«ntreag─â lume, lumea leg─âturilor na╚Ťionale ╚Öi politice se scufundase ╚Öi dintr-o dat─â toate programele politice ╚Öi tactice, oric├ót de ├«ndr─âzne╚Ťe ╚Öi de bine concepute ar fi fost ele, p─âreau s─â pluteasc─â ├«n aer, lipsite de obiect ╚Öi de utilitate.ÔÇŁ  

De╚Öi Guvernul Provizoriu exercita un control politic mai mult teoretic dec├ót efectiv, programul de reforme adoptat ├«n cele c├óteva luni de zile ├«n care a func╚Ťionat este realmente impresionant. Au fost elibera╚Ťi prizonierii politici, s-a pus cap─ât cenzurii, decret├óndu-se libertatea de exprimare absolut─â, s-a abolit pedeapsa cu moartea, s-au anun╚Ťat alegeri libere pentru Adunarea Constituant─â bazate pe votul universal, egal ╚Öi direct, s-au pus cap─ât discrimin─ârilor etnice ╚Öi religioase. S-au s─âdit germenii democra╚Ťiei participative. Pe tot cuprinsul Rusiei, diferitele corpuri sociale, precum cele ale ╚Ť─âranilor, muncitorilor ╚Öi solda╚Ťilor, s-au organizat ├«n consilii, comitete ╚Öi asocia╚Ťii profesionale libere de controlul statului. Rusia se ├«ndrepte cu pa╚Öi rapizi spre calea democra╚Ťiilor liberale occidentale, dep─â╚Öindu-le chiar pe alocuri prin ├«ndr─âzneala reformelor, tipic─â tuturor regimurilor revolu╚Ťionare. Guvernarea autocratic─â p─ârea s─â r─âm├ón─â o amintire nefericit─â a trecutului, iar democra╚Ťia constitu╚Ťional─â se contura la oprizont ca noul sistem de guvern─âm├ónt al Rusiei postrevolu╚Ťionare.

Sf├ór╚Öitul 

 De╚Öi una dintre cauzele principale ale Revolu╚Ťiei ruse o reprezenta agravarea nemul╚Ťumirilor popula╚Ťiei pe fondul r─âzboiului cu Puterile Centrale, Guvernul Provizoriu a luat catastofala decizie de a-l continua. Cu o armat─â virusat─â de propaganda revolu╚Ťionar─â, cu perspective extrem de reduse de a ├«nvinge ma╚Öin─âria de r─âzboi prusac─â ╚Öi cu o autoritate neconsolidat─â pe frontul intern. La scurt timp, Guvernul Provizoriu a fost nevoit s─â se confrunte cu fac╚Ťiunea cea mai hot─âr├ót─â s─â preia puterea prin orice mijloace, cea a bol╚Öevicilor. Cu ajutorul Ministerului de Externe german, Lenin ├«mpreun─â cu un grup de 30 de revolu╚Ťionari de profesie, ajunge pe 3 aprilie 1917 ├«n gara Finlanda din Petrograd, ├«ntr-un vagon sigilat. Politicienii din fragila alian╚Ť─â de guvernare erau ├«ns─â deci╚Öi s─â respecte principiile democratice ╚Öi liberale, a╚Öa c─â Lenin ╚Öi fidelii lui n-au fost aresta╚Ťi ╚Öi au putut s─â organizeze nestingheri╚Ťi asaltul asupra fragilului edificiu politic ap─ârut ├«n urma Revolu╚Ťiei din februarie. Cadetul Vladimir Nabokov ├«╚Öi noteaz─â ├«n scrierile sale c─â succesul bol╚Öevicilor se afl─â ├«n aceast─â lips─â de scrupule de care d─âdeau dovad─â ╚Öi care contrasteaz─â ├«n mod flagrant cu lipsa de pragmatism a guvernan╚Ťilor: ÔÇ×Guvernul provizoriu n-avea sim╚Ťul puterii reale. Era o lupt─â ├«ntre dou─â for╚Ťe: pe de o parte, elemenetele publice ra╚Ťionale ╚Öi moderate, dar - vai! - timide ╚Öi neorganizate; de alta, imoralitatea organizat─â cu liderii ei fanatici, absoluti╚Öti.[...] Leninii ╚Öi Tro╚Ťkii sunt total indiferen╚Ťi fa╚Ť─â de soarta indivizilor. ┬źUnde se ciople╚Öte, sar ╚Öi a╚Öchii┬╗, r─âspund ei convenabil la orice ├«ntrebare.ÔÇŁ

revoltuai rusa jpg jpeg

├Än octombrie are loc o lovitur─â de stat clasic─â, dat─â de un grup restr├óns numeric, ├«ns─â bine organizat, de revolu╚Ťionari de profesie. Pentru a da o aparen╚Ť─â de democra╚Ťie revolu╚Ťionar─â, s-a orchestrat o participare de fa╚Ťad─â a maselor ├«n evenimentele puciului militar dat de Lenin ╚Öi grupul s─âu de bol╚Öevici. ├Än scurt timp se revine la sistemul autocratic bazat pe un control represiv mult mai draconic raportat chiar la standardele regimului ╚Ťarist. Cenzura este reintrodus─â, iar ziarele independente sau ale opozi╚Ťiei sunt interzise. Oponen╚Ťii politici, cade╚Ťii, men╚Öevicii ╚Öi eserii, sunt considera╚Ťi inamici ai statului ╚Öi vor fi h─âr╚Ťui╚Ťi, aresta╚Ťi, ├«nchi╚Öi ╚Öi ├«n cele din urm─â executa╚Ťi cu miile. Cultul personalit─â╚Ťii liderilor bol╚Öevici, Lenin apoi Stalin, va lua propor╚Ťii grote╚Öti, dep─â╚Öindu-l cu mult pe cel al Romanovilor. Experimentul liberal al prim─âverii lui 1917 moare ├«n fa╚Ö─â, la doar c├óteva luni de la gesta╚Ťia sa. Reformele ini╚Ťiate ├«n aceast─â scurt interval de timp vor fi avortate de noul regim al Sovietelor, iar formele incipiente de democra╚Ťie participativ─â las─â locul ÔÇ×centralismului democraticÔÇŁ, formul─â menit─â s─â mascheze dictatura cu m├ón─â de fier a fac╚Ťiunii bol╚Öevice. Rusia se scufund─â pentru mai mult de ╚Öapte decenii ├«napoi ├«n bezna autocra╚Ťiei politice.

Bibliografie selectiv─â :

1. Richard Pipes, Scurt─â istorie a Revolu╚Ťiei ruse, Humanitas, Bucure╚Öti, 1998.

2. Orlando Figes, Revolutia Rusa (1891-1924). Tragedia unui popor, Polirom, Iași, 2016.

3. Martin Sixsmith, Rusia. Un mileniu de istorie, Humanitas, București, 2016.

4. Sheila Fitzpatrick, The Russian Revolution, Oxford University Press. 2001.

5. Edward Hallett Carr, The bolshevik revolution, W. W. Norton, New York; London, 1985.

6. John M. Thompson, Revolutionary Russia, 1917, Macmillan, New York, 1989.

7. John Reed (pref. V.I.Lenin, N.K.Krupskaia), Zece zile care au zguduit lumea, Editura de Stat pentru Literatură Politică, București, 1957.

8. Alexander Kerensky, The Kerensky memoirs: Russia and history's turning point, Cassel, London, 1966.