Revolta din Varșovia: Stalin a stopat deliberat sprijinirea insurecției poloneze?
Pe 18 iulie 1944, patru armate sovietice și una poloneză dislocate pe aripa stângă a Frontului 1 Belarus la sud de Mlaștinile Pripet au atacat și distrus defensiva Armatei 4 Blindate din cadrul Grupului de Armate Ucraina de Nord de la vest de Kovel. În câteva ore, prin breșele create în defensiva germană, Armata 2 Tancuri și câteva corpuri mobile sovietice au înaintat rapid spre vest, urmate de unitățile de infanterie, începând exploatarea succeselor obținute în adâncimea dispozitivului advers.
Pe 24 iulie, forțele sovietice au eliberat orașul Lublin și au continuat presiunea asupra trupelor germane spre vest, în direcția Vistulei la sud de Varșovia. Pe 2 august 1944, armatele sovietice de pe flancul stâng al Frontului 1 Belarus au cucerit capete de pod peste Vistula la sud de Magnuszew și Pulavy, reușind timp de aproape două luni să reziste contraatacurilor germane și să păstreze aceste zone vitale pentru inițierea unor ofensive majore pentru cucerirea Poloniei centrale și, ulterior, a Berlinului.
În timpul înaintării aripii stângii a Frontului 1 Belarus spre Vistula, Armata Teritorială poloneză (Armia Krajova – AK), aflată sub comanda generalului Tadeusz Bor-Komorowski, a declanșat o insurecție în Varșovia. Deși forțele insurgente au ocupat mare parte din centrul orașului, nu au reușit să mențină controlul asupra celor patru poduri peste Vistula și suburbiilor estice ale Varșoviei (districtul Praga).
Cu câteva zile înainte, STAVKA a ordonat Armatei 2 Tancuri să atace spre suburbiile estice ale Varșoviei, având flancul drept acoperit de Corpul 2 Cavalerie de Gardă și Armata 47. Armata 2 Tancuri a atins regiunea de la est de Varșovia pe 29 iulie, dar înainte de sosirea Armatei 47, Corpurile XXXIX Blindate și IV SS Blindate germane au executat puternice contraatacuri împotriva unităților Armatei 2 Tancuri sovietice în intervalul 30 iulie – 5 august, forțând-o să se retragă cu pierderi grele. Pentru prima dată în război, Stalin a exagerat deliberat proporțiile succesului german și a pretins că Armata 2 Tancuri nu va mai putea înainta spre Varșovia până nu-și va înlocui pierderile suferite.
În realitate, Armata Roșie dispunea de suficiente forțe în zonele adiacente în jurul datei de 5 august, însă Stalin urmărea un alt obiectiv: germanii să distrugă insurecția poloneză, pentru a deschide drumul dictaturii comuniste în Polonia în perioada postbelică.
În aceeași perioadă trebuie menționat că majoritatea forțelor din centrul și aripa dreaptă ale dispozitivului Frontului 1 Belarus erau angajate în lupte grele pentru lichidarea rezistențelor germane de la nord de Siedlice care duceau spre râul Narew și, conform publicațiilor sovietice, nu au fost în măsură să sprijine înaintarea spre Varșovia, aspect subliniat și de cunoscutul istoric american David Glantz.
Lucrările occidentale susțin însă că Stalin ar fi stopat deliberat sprijinirea insurecției poloneze, până când forțele AK au fost copleșite și au capitulat pe 2 octombrie.
Acest text este un fragment din articolul „Liniștea dinaintea furtunii. Preludiu la Operațiunea Iași – Chișinău”, publicat în numărul 47 al revistei Historia Special (revista:special/47) este disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 28 iunie - 27 septembrie 2024, și în format digital pe paydemic.com.
